Forum Machete,Modelism,Hobby: Sheniloiu - Vede profil - Forum Machete,Modelism,Hobby

Poate e cam târziu, dar ....
Loviturile pentru tunul ZIS-3 de 76,2 mm nu au nimic în comun cu un T-34/85. Prezenţa lor lângă un asemenea tanc, fără tunul divizionar respectiv, e puţin trasă de păr. Scuze!
Şi da, îmbinarea aia trebuie să fie sudată.

Desenele alea, chiar dacă sunt frumoase, dau doar o idee despre cum ar fi arătat unul dintre prototipurile Mareşal. Fraţii Scafeş au o mare parte din documentele păstrate despre Mareşal (copii), unele le-am copiat şi eu. Unul este chiar un raport destul de detaliat cu date tehnice, dar nu spune despre ce prototip este vorba, trebuie dedus. Am încercat să îl transpun în desene dar am abandonat la un moment dat, lipsesc nişte detalii cruciale din punct de vedere geometric.
Desenele astea au două erori de care nu îţi dai seama la prima vedere. În primul rând şi cel mai evident, placa blindată spate şi plafonul ar trebui să fie demontabile, pentru a permite demontarea / montarea motorului şi a suspensiei.
A doua eroare e mai subtilă. Scutul tunului este prezentat a fi plan şi paralel cu placa blindată superioară faţă, la foarte mică distanţă de aceasta. În această configuraţie, nu ar permite decât o mişcare a tunului de cel mult 1 - 2 grade atât pe orizontală cât şi pe verticală. faţă de poziţia neutră. În mod sigur arăta altfel, ceva cu un scut rotujit şi o porţiune rotunjită a blindajului, probabil turnată. Prea puţină documentaţie!

Avioanele se livrau din fabrică vopsite complet în camuflaj, conform schemelor uzuale, cu crucile în 6 poziții, svastici pe derivă și toate inscripționările de exploatare. La unități se adăugau numerele tactice, emblemele de unități, orice alte embleme personale, porțiunile vopsite alb sau galben pentru zona de operațiuni și eventualele completări și modificări de camuflaj.
Pentru lotul 2 de avioane, schema de camuflaj standard ar fi trebuit să fie cu extrados RLM 70/RLM 71 și intrados RLM 65. Dar într-adevăr nu se observă linii de demarcație ale culorilor pe extradosul acestor E-uri românești, deși nu este chiar de mirare, culorile erau foarte apropiate și uneori sunt greu de distins.
Dar dacă avioanele au fost vopsite din fabrică cu extradosul RLM 71, de ce oare germanii au mai aplicat crucile și svasticile pe ele, oare livrarea avioanelor era cumva în coadă de pește? Adică germanii nu erau totuși foarte hotărâți să le dea, deși începuseră să le fabrice și atunci, pentru siguranță, le-au aplicat insemnele germane, just in case?

Ceva observaţii referitoare la schema de vopsire a E-urilor. Prima dată, fotografia asta.



La Nr. 36, se observă clar pe derivă că svastika a fost acoperită cu vopsea verde, de o nuanţă mai întunecată.
Apoi, foto cu Nr. 37



Se observă acoperire cu vopsea a crucilor de pe aripi. Nu este foarte clar, dar pare să se observe şi pătratul ce acoperă svastika pe derivă.
Dar. dacă avioanele au avut crucile germane şi svasticile pe ele, sunt două posibilităţi:
- au fost avioane noi, luate de pe linia de fabricaţie, dar doar după ce fuseseră deja vopsite conform standardelor germane ale timpului, adică în camuflajul de bază, cruci, svastici şi toate inscripţionările de exploatare; în acest caz, camuflajul ar fi trebuit să fie extrados RLM 70 Schwarzgrun cu RLM 71 Dunkelgrun şi intrados RLM 65 Hellblau;
- au fost avioane preluate de la unităţi; teorie mai puţin probabilă, nu se observă acoperirea numerelor de front şi a emblemelor unităţilor.

Nu e vorba de câtă curățenie făcea echipajul. Pur și simplu, nu ajungea murdărie pe unde ai figurat. Praf da, dar ăsta nu face decât să mătuiască ușor vopseaua, să dea ușoare tente de gri vopselei albe.
Cu podeaua cutiei blindate era altă poveste, acolo se adunau cantități impresionante de chestii. Noroi, praf amestecat cu motorină, unsoare și ulei, tuburi de cartușe trase, cârpe mici, chiar scule care ajungeau în locuri greu accesibile și erau recuperate la reparații capitale. Din compartimentul motorului, noroiul amestecat cu de toate, la aceste reparații, se scotea cu șpaclul sau chiar cu lopata.
Anecdotic, când tancurile ajungeau la reparații capitale la Mizil, tipii care lucrau acolo se făceau întotdeauna cu ceva scule gratis!
Chiar și pe timp de râzboi, nimeni nu se apuca să arunce mizerii cu lopata la interior, la urma urmei tancul era casa lor în care locuiau.