T34/76 mod. 1941 cast turret Dragon 1:35
#104
Postat 09 August 2012 - 10:46 PM
Realizare şi vopsire superbă! Cu unele observaţii, totuşi:
- lateralele cutiei blindate, sub aripi, vor să fie ruginite sau pline de noroi? Dacă vrea să fie rugină, nu am văzut īn viaţa mea de tanchist aşa ceva, poate doar la ceva peste 15.000 - 20.000 km īn condiţii extreme, o imposibilitate practică, un T-34/85 intra īn reparaţie capitală la 5.000 km, un T-34/76 precis nu rezista nici atāt; dacă se vrea noroi, nuanţa e discutabilă şi credibilă, depinde pe unde se plimbă scula, dar īn cazul ăsta ar trebui să apară şi pe altundeva;
- murdărirea şenilei trebuie să fie mai uniformă, este īn continuă mişcare, se freacă tot timpul de sol şi elementele echipamentului de rulare (galeţi, roţi motrice, roţi de īntindere), īn general nu apare noroi īn pete decāt īn staţionare, dacă cineva se apucă să cureţe noroiul din zonă; sau dacă arunci cu lopata pe şenilă, ceea ce e cel puţin improbabil; rugina apare doar după cāteva zile de staţionare şi progresiv, doar īn zonele expuse complet contactului cu aerul, sub murdărie apare cu mult, mult mai tārziu, noroiul acţionează ca un strat de protecţie;
- oblonul turelei este şi el mult prea murdar, rugina sau murdăria din īmbinări este excesivă. Este o piesă care stă īn majoritatea timpului īnchisă, deci la orizontală. Murdăria nu se prea prinde pe tavane, o cam īmpiedică gravitaţia, ajutată şi de trepidaţiile din timpul rulajului. Apar ceva zone curăţate de vopsea, chiar pānă la metal, dar asta datorită frecării cu echipamentul echipajului. Suprafeţe foarte mici, pe la muchii īn general. Am văzut T-34/85 la reparaţii capitale, demontate complet, dar nu am īntālnit genul ăsta de ruginire/murdărire la plafoane şi interiorul obloanelor. Nici măcar la motor!
Bun, oricum, astea sunt detalii, impresia generală este super şi īn orice caz mult peste ceea ce mai sunt eu īn stare, nu detaliez de ce!
Felicitări, sincer şi din tot sufletul!
Aştept un 85!
- lateralele cutiei blindate, sub aripi, vor să fie ruginite sau pline de noroi? Dacă vrea să fie rugină, nu am văzut īn viaţa mea de tanchist aşa ceva, poate doar la ceva peste 15.000 - 20.000 km īn condiţii extreme, o imposibilitate practică, un T-34/85 intra īn reparaţie capitală la 5.000 km, un T-34/76 precis nu rezista nici atāt; dacă se vrea noroi, nuanţa e discutabilă şi credibilă, depinde pe unde se plimbă scula, dar īn cazul ăsta ar trebui să apară şi pe altundeva;
- murdărirea şenilei trebuie să fie mai uniformă, este īn continuă mişcare, se freacă tot timpul de sol şi elementele echipamentului de rulare (galeţi, roţi motrice, roţi de īntindere), īn general nu apare noroi īn pete decāt īn staţionare, dacă cineva se apucă să cureţe noroiul din zonă; sau dacă arunci cu lopata pe şenilă, ceea ce e cel puţin improbabil; rugina apare doar după cāteva zile de staţionare şi progresiv, doar īn zonele expuse complet contactului cu aerul, sub murdărie apare cu mult, mult mai tārziu, noroiul acţionează ca un strat de protecţie;
- oblonul turelei este şi el mult prea murdar, rugina sau murdăria din īmbinări este excesivă. Este o piesă care stă īn majoritatea timpului īnchisă, deci la orizontală. Murdăria nu se prea prinde pe tavane, o cam īmpiedică gravitaţia, ajutată şi de trepidaţiile din timpul rulajului. Apar ceva zone curăţate de vopsea, chiar pānă la metal, dar asta datorită frecării cu echipamentul echipajului. Suprafeţe foarte mici, pe la muchii īn general. Am văzut T-34/85 la reparaţii capitale, demontate complet, dar nu am īntālnit genul ăsta de ruginire/murdărire la plafoane şi interiorul obloanelor. Nici măcar la motor!
Bun, oricum, astea sunt detalii, impresia generală este super şi īn orice caz mult peste ceea ce mai sunt eu īn stare, nu detaliez de ce!
Felicitări, sincer şi din tot sufletul!
Aştept un 85!
#105
Postat 11 August 2012 - 07:37 PM
caporalmusat ,
dani, multumesc mult! Cum a zis Dani, nu am finisat macheta!
Sheniloiu, hoho!! Multumesc mult! Am abordat vopsirea machetei probabil prea artistic, iti multumesc mult pentru observatii si sugestii! Iti spun sincer- nu sint sigur ca voi tine cont de toate in aceasta lucrare, dar iti sint recunoscator pentru comentarii!
lateralele cutiei blindate- nu sint ruginite- sint: noroi, praf, un pic de noroi umed e.t.c. De nuanta- am folosit 3, 4 : european earth- care este mai rosietica la nuanta, light dust- care poate arata nu numai ca praf mai deschis la culoare, dar si ca praf de la ruine cladiri, pietris e.t.c, Mai stii a trecut tancul si prin un sarai vai de capul lui)!
murdărirea şenilei- sint deacord ca ar trebui sa fie uniforma, insa imi pare foarte plata atunci...((( Imi este cu mult mai interesant sa privesc la ea in felul cum e ea acum!
oblonul turelei- deacord! O sa fiu mai atent la acest detaliu data viitoare!
dani, multumesc mult! Cum a zis Dani, nu am finisat macheta!
Sheniloiu, hoho!! Multumesc mult! Am abordat vopsirea machetei probabil prea artistic, iti multumesc mult pentru observatii si sugestii! Iti spun sincer- nu sint sigur ca voi tine cont de toate in aceasta lucrare, dar iti sint recunoscator pentru comentarii!
lateralele cutiei blindate- nu sint ruginite- sint: noroi, praf, un pic de noroi umed e.t.c. De nuanta- am folosit 3, 4 : european earth- care este mai rosietica la nuanta, light dust- care poate arata nu numai ca praf mai deschis la culoare, dar si ca praf de la ruine cladiri, pietris e.t.c, Mai stii a trecut tancul si prin un sarai vai de capul lui)!
murdărirea şenilei- sint deacord ca ar trebui sa fie uniforma, insa imi pare foarte plata atunci...((( Imi este cu mult mai interesant sa privesc la ea in felul cum e ea acum!
oblonul turelei- deacord! O sa fiu mai atent la acest detaliu data viitoare!
#112
Postat 17 August 2012 - 07:37 AM
Frumoasa finalizarea machetei; felicitari si din partea mea.
Verdele il prinde perfect, desi la lumina artificiala vireaza putin cam mult spre galben; efectele insa sunt pe gustul meu si probabil si al altor privitori.
O sugestie (daca nu e prea tarziu) : pentru ca ai lasat deschis oblonul turelei, n-ar da rau sa faci acelasi lucru si cu cel al mecanicului conductor.
Spor la machetele viitoare.
Verdele il prinde perfect, desi la lumina artificiala vireaza putin cam mult spre galben; efectele insa sunt pe gustul meu si probabil si al altor privitori.
O sugestie (daca nu e prea tarziu) : pentru ca ai lasat deschis oblonul turelei, n-ar da rau sa faci acelasi lucru si cu cel al mecanicului conductor.
Spor la machetele viitoare.
#115
Postat 20 August 2012 - 09:28 PM
Īn primul rānd, observaţiile pe care le-am, făcut nu sunt critici, ci exprimarea unui punct de vedere diferit referitor la latura artistică a unui model! OH e mai artist, eu sunt mai aproape de partea pur tehnică. Recunosc īnsă că, la partea de artă, sunt depăşit complet!
Scuze că răspund aşa tārziu, am fost cam vre-o lună blocat īn spital, un icter obstructiv urmat de o intervenţie chirurgicală.
Referitor la scurgerile de unsori/uleiuri/combustibili, nu prea se văd multe la exterior. Combustibil (motorină) - pot apărea pete, mai mari sau mai mici, la gurile de alimentare ale rezervoarelor sau ale butoaielor. Petele de motorină sunt foarte lucioase iniţial (chiar obişnuiam să spălăm tancurile cu motorină, ca să arate brici la inspecţii), dar atrag rapid praful şi murdăria şi devin mate. Dacă vă uitaţi īntr-o parcare, la petele vechi de ulei de sub maşini, vă faceţi o idee de cum arată petele de motorină de pe blindaje.
Ulei scurs, nu are unde să apară. Cu unsoarea este altă poveste. La exterior, vizibil, apare la capacele galeţilor şi a roţilor de īntindere. Pentru ungerea rulmenţilor acestora, se demontau capacele şi se inspecta vizual starea unsorii. Dacă era murdară rău, se spăla cu benzină, motorină, orice diluant disponibil, utilizānd pensule, sau şi mai indicat şpriţiere. Caz īn care toată zeama rezultată se scurgea pe galet īn jos. Posibil ca in caz de război nimeni să nu īşi bată capul să mai cureţe galeţii ăia. Completarea cu unsoare nouă se făcea cu māna, se īndesa cu degetele peste rulment, cāt intra. Apoi se mai umlea şi capacul cu unsoare şi se monta la loc. Pe timp de pace, garnitura de clingherit de la capacul galeţilor/roţilor de īntindere se schimba de cāte ori se făcea operaţiunea asta. Pe timp de război, posibil să nu, caz īn care apar scurgeri de unsoare pe la capace sau şuruburile de fixare a acestora. Care arată cam la fel cu cele de motorină, dar mai īnchise la culoare.
La interiorul camerei energetice, e altă poveste, sunt mai multe de spus.
Culoarea ţevilor de eşapament, ai nimerit-o. Nu erau deloc arse la roşu, cum le reprezintă unii. De fapt, la ieşire gazele erau destul de reci, iarna mai ţineam māīnile la eşapamete ca să le īncălzim şi era suportabil cu motorul la relanti (500 - 600 ture/minut). Apoi, īncet, vopseaua de pe ele ardea şi culoarea vira spre nuanţe de negru. Foarte adevărat, am văzut ţevi de alea finale făcute din table de diferite grosimi, nu cred că pe timpul războiului s-au respectat anumite standarde, au folosit ce au avut la īndemānă. Şi asta numai la T-34/85, diferite modele!
Scuze că răspund aşa tārziu, am fost cam vre-o lună blocat īn spital, un icter obstructiv urmat de o intervenţie chirurgicală.
Referitor la scurgerile de unsori/uleiuri/combustibili, nu prea se văd multe la exterior. Combustibil (motorină) - pot apărea pete, mai mari sau mai mici, la gurile de alimentare ale rezervoarelor sau ale butoaielor. Petele de motorină sunt foarte lucioase iniţial (chiar obişnuiam să spălăm tancurile cu motorină, ca să arate brici la inspecţii), dar atrag rapid praful şi murdăria şi devin mate. Dacă vă uitaţi īntr-o parcare, la petele vechi de ulei de sub maşini, vă faceţi o idee de cum arată petele de motorină de pe blindaje.
Ulei scurs, nu are unde să apară. Cu unsoarea este altă poveste. La exterior, vizibil, apare la capacele galeţilor şi a roţilor de īntindere. Pentru ungerea rulmenţilor acestora, se demontau capacele şi se inspecta vizual starea unsorii. Dacă era murdară rău, se spăla cu benzină, motorină, orice diluant disponibil, utilizānd pensule, sau şi mai indicat şpriţiere. Caz īn care toată zeama rezultată se scurgea pe galet īn jos. Posibil ca in caz de război nimeni să nu īşi bată capul să mai cureţe galeţii ăia. Completarea cu unsoare nouă se făcea cu māna, se īndesa cu degetele peste rulment, cāt intra. Apoi se mai umlea şi capacul cu unsoare şi se monta la loc. Pe timp de pace, garnitura de clingherit de la capacul galeţilor/roţilor de īntindere se schimba de cāte ori se făcea operaţiunea asta. Pe timp de război, posibil să nu, caz īn care apar scurgeri de unsoare pe la capace sau şuruburile de fixare a acestora. Care arată cam la fel cu cele de motorină, dar mai īnchise la culoare.
La interiorul camerei energetice, e altă poveste, sunt mai multe de spus.
Culoarea ţevilor de eşapament, ai nimerit-o. Nu erau deloc arse la roşu, cum le reprezintă unii. De fapt, la ieşire gazele erau destul de reci, iarna mai ţineam māīnile la eşapamete ca să le īncălzim şi era suportabil cu motorul la relanti (500 - 600 ture/minut). Apoi, īncet, vopseaua de pe ele ardea şi culoarea vira spre nuanţe de negru. Foarte adevărat, am văzut ţevi de alea finale făcute din table de diferite grosimi, nu cred că pe timpul războiului s-au respectat anumite standarde, au folosit ce au avut la īndemānă. Şi asta numai la T-34/85, diferite modele!