T34/76 mod. 1941 cast turret Dragon 1:35
#64
Postat 14 May 2012 - 02:33 PM
Cutiile alea de ammo (romaneste munitie) se numesc de fapt incarcatoare. Nu au nici un fel de maner. Totusi, fiecare dintre ele are, la partea de jos si diametral opuse, doua mici praguri din tabla (ca niste corniere) care intra intr-un opritor fix si o siguranta mobila de pe mitraliera DT/DTM.
Erau vopsite negru, de fapt bronate. Gun Metal merge pentru ele. Si nu prezentau uzura, pur si simplu se umbla prea rar la ele ca sa se uzeze.
Distractiv era ca, pe timpul tragerii, corpul incarcatorului se rotea pentru a aduce cartusele in fata inchizatorului mitralierei. Uneori se mai blocau, dar de obicei un pumn zdravan rezolva problema!
Problema lor mare era incarcarea cu munitie, nu se putea face in mana, aveau arcurile prea puternice. Asa ca exista o placa de lemn cu un stift, ce se fixa pe o masa sau altundeva, se punea incarcatorul pe placa, un om rotea corpul incarcatorului cu ambele maini iar al doilea introducea cartusele, bucata cu bucata, prin fanta de alimentare. 63 de bucati! Treaba laborioasa, imi inchipui cat era de munca sa reincarci toate incarcatoarele dintr-un tanc ce isi consumase munitia! Si mai nasol era ca trebuiau doi oameni la incarcare, un singur om pur si simplu nu putea tine corpul incarcatorului pe poyitie cu o singura mana si cu cealalta sa introduca cartusele. Asa ca daca erai singur, aveai o mitraliera DT (se putea trage cu ea si de pe cracan, exista un set special in tanc) si terminai munitia din incarcatoare, puteai sa ai langa tine lazi de munitie, nu mai faceai nimic pentru ca nu puteai introduce cartuse in incarcator!
Erau vopsite negru, de fapt bronate. Gun Metal merge pentru ele. Si nu prezentau uzura, pur si simplu se umbla prea rar la ele ca sa se uzeze.
Distractiv era ca, pe timpul tragerii, corpul incarcatorului se rotea pentru a aduce cartusele in fata inchizatorului mitralierei. Uneori se mai blocau, dar de obicei un pumn zdravan rezolva problema!
Problema lor mare era incarcarea cu munitie, nu se putea face in mana, aveau arcurile prea puternice. Asa ca exista o placa de lemn cu un stift, ce se fixa pe o masa sau altundeva, se punea incarcatorul pe placa, un om rotea corpul incarcatorului cu ambele maini iar al doilea introducea cartusele, bucata cu bucata, prin fanta de alimentare. 63 de bucati! Treaba laborioasa, imi inchipui cat era de munca sa reincarci toate incarcatoarele dintr-un tanc ce isi consumase munitia! Si mai nasol era ca trebuiau doi oameni la incarcare, un singur om pur si simplu nu putea tine corpul incarcatorului pe poyitie cu o singura mana si cu cealalta sa introduca cartusele. Asa ca daca erai singur, aveai o mitraliera DT (se putea trage cu ea si de pe cracan, exista un set special in tanc) si terminai munitia din incarcatoare, puteai sa ai langa tine lazi de munitie, nu mai faceai nimic pentru ca nu puteai introduce cartuse in incarcator!
#68
Postat 14 May 2012 - 04:42 PM
Nu am vazut pana acum modelul ala de incarcator cu banda de transport! Banda poate fi foarte utila pentru scoaterea incarcatoarelor din rastelele unde sunt depozitate. Oricum aia era separata. Banda e din material textil, probabil bumbac kaki. Sau chiar nevopsit.
Referitor la cum erau vopsite, ai dreptate, pot fi variante. Dar cred ca alea bronate erau mai comune la inceputul razboiului. Probabil ca ulterior au aparut cele verzi, intrucat bronajul e un procedeu mai complex, in baie electrolitica. Vopseaua era mai la indemana!
Acum mi-am amintit, de fapt pe timpul tragerii nu se rotea tot corpul (aia era la pusca mitraliera DP, daca nu ma insel) ci numai capacul.
Fotografiile cu mitraliere pe cracane, ala este setul pentru blindate, ca sa poti demonta mitraliera din dispozitivele de prindere si sa tragi cu ea in cazul in care paraseai tancul. Cracanul e impreuna cu catarea si se prinde la mitraliera cu un sistem asemanator cu un colier. Cum toata treaba nu e grozav de fixa, reglajul aparatelor de ochire e practic inexistent si precizia tragerii lasa ENORM de dorit. Practic, peste 100 m era imposibil sa lovesti ceva. Chiar si pana acolo aveai nevoie de o doza mare de noroc!
Referitor la cum erau vopsite, ai dreptate, pot fi variante. Dar cred ca alea bronate erau mai comune la inceputul razboiului. Probabil ca ulterior au aparut cele verzi, intrucat bronajul e un procedeu mai complex, in baie electrolitica. Vopseaua era mai la indemana!
Acum mi-am amintit, de fapt pe timpul tragerii nu se rotea tot corpul (aia era la pusca mitraliera DP, daca nu ma insel) ci numai capacul.
Fotografiile cu mitraliere pe cracane, ala este setul pentru blindate, ca sa poti demonta mitraliera din dispozitivele de prindere si sa tragi cu ea in cazul in care paraseai tancul. Cracanul e impreuna cu catarea si se prinde la mitraliera cu un sistem asemanator cu un colier. Cum toata treaba nu e grozav de fixa, reglajul aparatelor de ochire e practic inexistent si precizia tragerii lasa ENORM de dorit. Practic, peste 100 m era imposibil sa lovesti ceva. Chiar si pana acolo aveai nevoie de o doza mare de noroc!
#78
Postat 23 May 2012 - 12:40 PM
Ala e coltisorul tau de lucru?
Noroc in sesiune!
Revenind putin la subiect. La oblonul turelei, in partea de sus, cutia aia pariez ca e mecanismul de inchidere/blocare in pozitia inchis. La partea de jos (partea din fata, cand oblonul este inchis) se vede o mica maneta, probabil ca aia era cea de care se actiona pentru deschiderea zavorului.
Acum, ai o mica problema. Pentru ca zavorul ala sa functioneze, in partea opusa ar trebui sa existe o limba, cam ca la broasca de la usa, care sa iasa in afara. Cand oblonul este inchis, limba aia ar trebui sa intre sub placa de blindaj a plafonului turelei, in felul asta blocand oblonul. Cand actionezi maneta despre care am mai spus, limba aia intra putin in cutia mecanismului, permitand deschiderea oblonului. Ca la o usa!
Asta este principiul dupa care functioneaza zavorul la T-34/85, desi arata altfel, mai simplu.
Noroc in sesiune!
Revenind putin la subiect. La oblonul turelei, in partea de sus, cutia aia pariez ca e mecanismul de inchidere/blocare in pozitia inchis. La partea de jos (partea din fata, cand oblonul este inchis) se vede o mica maneta, probabil ca aia era cea de care se actiona pentru deschiderea zavorului.
Acum, ai o mica problema. Pentru ca zavorul ala sa functioneze, in partea opusa ar trebui sa existe o limba, cam ca la broasca de la usa, care sa iasa in afara. Cand oblonul este inchis, limba aia ar trebui sa intre sub placa de blindaj a plafonului turelei, in felul asta blocand oblonul. Cand actionezi maneta despre care am mai spus, limba aia intra putin in cutia mecanismului, permitand deschiderea oblonului. Ca la o usa!
Asta este principiul dupa care functioneaza zavorul la T-34/85, desi arata altfel, mai simplu.
#80
Postat 23 May 2012 - 03:20 PM
Aproape cum am banuit! Nu chiar ca la o usa.
Mecanism ax cu fanta, arc si parghie cu excentric. In fotografie, e pe pozitia "deschis". Data impingi parghia aia ce seamana cu un tragaci spre stanga, limba zavorului iese in afara, parghia trece la orizontala (perpendicular pe axul zavorului) si intra in decuparea aia de la partea din stanga/jos a cutiei.
Vezi insa ca mai trebuie sa fie o piesa pe plafonul turelei, in care sau sub care sa intre limba zavorului, cand oblonul turelei este inchis. Asa cum se vede din fotografie, datorita formei bombate a oblonului, zavorul cu limba lui va fi deasupra si nu dedesubtul plafonului, cand oblonul este inchis. Deci, trebuie sa mai fie o piesa pe acolo.
Mecanism ax cu fanta, arc si parghie cu excentric. In fotografie, e pe pozitia "deschis". Data impingi parghia aia ce seamana cu un tragaci spre stanga, limba zavorului iese in afara, parghia trece la orizontala (perpendicular pe axul zavorului) si intra in decuparea aia de la partea din stanga/jos a cutiei.
Vezi insa ca mai trebuie sa fie o piesa pe plafonul turelei, in care sau sub care sa intre limba zavorului, cand oblonul turelei este inchis. Asa cum se vede din fotografie, datorita formei bombate a oblonului, zavorul cu limba lui va fi deasupra si nu dedesubtul plafonului, cand oblonul este inchis. Deci, trebuie sa mai fie o piesa pe acolo.