[stageexp]

Salutare,
voi descrie in acest topic constructia unei machete functionale feroviare scara H0. Voi incerca a detalia pe cat posibil si dupa priceperea mea etapele procesului de machetare, fara dorinta de a-i plictisi pe cei care deja stiu despre ce este vorba, doar in speranta de a fi de ajutor celor care vor sa purceada la un demers similar.

Modelismul in general ca hobby sau activitate recreativa presupune realizarea unei replici miniaturale ale unui model real, prin model intelegand aici un echipament sau masină (avion, navă, material de cale ferată). Modelismul feroviar are o particularitate, faţă de celelalte forme de exprimare artistica ce se regăsesc în gama larga denumită modelism, prin faptul că în multe situaţii se rezumă la a creea doar environmentul, mediul de desfăşurare, sau altfel spus baza pe care functionează o machetă de material rulant (poduri, terasamente, clădiri) şi deci mai puţin realizarea modelului feroviar în sine, deşi nu exclude acest lucru. Sunt modelisti care pleaca de la ideea generala de scratch.

Particularitatea modelismului feroviar constă în necesarul de spaţiu care este fundamental faţă de alte forme de modelism, pentru că machetele feroviare sunt machete funcţionale în esenţă. Aceasta se adaugă şi necesarului de bani, modelismul feroviar fiind un hobby estrem de scump. Evident există posibilitatea de scratch build, a construcţiei individuale a tot ceea ce ţine de material rulant, însă timpul pentru a realiza un astfel de demers este lung.

Parerea mea personală este că un astfel de hobby determină apartenenţa prin alăturarea sufletească, în detrimentul unei alăturări forţate. Incerc să explic ceea ce vreau să spun, ca părere personală. Un hobby în general se alege mai puţin prin puterea exemplului, deşi nu neg că ar exista şi astfel de situaţii, insă este ceva la care marşăm fără a exista vreo forma de convingere conştientă, pur şi simplu ceva ne place sau nu ne place. Oricum înainte de a aprofunda un astfel de domeniu, e bine de a înţelege ce presupune şi de a analiza necesarul propriu de timp, bani, spaţiu. Toate aceste trei componente sunt esenţiale, fundamentale într-o societate consumistă si nu numai. Factorul financiar este fundamental, pentru ce de acesta depinde cumva indirect si cel de locaţie, de spaţiu. Recomand însă evitarea lansării în proiecte megalomane, consumatoare de timp, şi bani, care odată ce secătuiesc resursele, determină cumva o îndepărtare a celui care a investit de un astfel de hobby. Fără un minim de spaţiu oricum nu este posibil a întreprinde nimic, deoarece nu există posibilitatea de a rula material rulant. Recomandarea mea strictă este ca un astfel de hobby sa nu se transforme in obsesie, de la nivel de pasiune, rolul sau în acel moment fiind complet eliminat.

Modelismul ca hobby se adreseaza în general tuturor categoriilor de vârstă, dar şi de pregătire, un nivel minim fiind cel care influenţează de regulă aplecarea asupra unei astfel de activităţi, însă nu sunt necesare cunoştinţe sau aptitudini deosebite. Informaţie există din belsug, atăt online, cât şi în carţile de specialitate, care sunt cu sutele, oricum pofta vine mâncând, astfel ca prin încercări şi prin experienţă se compensează multe lacune, de altfel, fiind o activitate de grup, în cele mai multe cazuri, fiecare membru al echipei aduce cunoştinţe complemetare grupului. Se presupune, deşi în unele situaţii realitatea nu confirmă această axiomă, ca cei care au un astfel de hobby sunt mai deschişi şi mai receptivi la posibilitatea de cooperare ingenuă, nonfinanciară, decât alţii.

Modelismul în general, şi cel feroviar în particular, reprezintă un cumul de elemente printre care istorie, documentare, cunoştinte tehnice. Un pasionat va studia diagrame, planuri, poze ale modelului tehnic real în încercarea de a apropia macheta de realitate, va cunoaşte istoria modelelor respective. In decursul timpului am cunoscut pasionaţi capabili să redea din memorie serii de material rulant, să cunoască compunerea de garnituri, să studieze istoricul unor staţii şi trasee de cale ferată. Scopul meu nu a fost niciodată acela de a reţine în mod fortat astfel de elemente, ele se acumulează natural odată cu experienţa, de altfel am încercat a face câte ceva din fiecare domeniu al creatorilor de modele, pentru a acoperi un spectru foarte larg, de la nave şi avioane la machete feroviare. Fiecare latură are farmecul ei şi aduce ceva aparte. Intr-un fel se realizează un layout, se face teraformarea, se adaugă elementele de decor şi în alt fel se tratează construcţia unui model de tip scratch.

[stageexp]

Plasarea unui layout este întotdeauna o provocare, pentru că spaţiul este întotdeauna o problema. Eu am abordat această problemă din punctul de vedere al modelistului individual, care face modelism feroviar “at home” fara apartenenta la un club. Plasarea unui layout acasă reprezintă ceva asupra căruia se meditează indelung, pentru că in general locaţiile, mai ales la bloc, sunt de mici dimensiuni. Prima opţiunea este eceea de a construi o macheta care se aşează pe o masă, lucru de regulă nesatisfăcător, pentru că la scara H0 o macheta ar trebui să aibă un minim de 2.5 X 1.5 m pentru a asigura rularea satisfăcătoare a modelelor feroviare. Deci o masă este oricum ineficientă din acest punct de vedere. Poate fi considerată ca o soluţie de compromis pentru un start set, ca punct de plecare pentru a vedea dacă există afinitate faţă de un astfel de hobby înainte de a face investiţii suplimentare. Dimeniunea pe verticală este de asemenea o problemă. Dacă este prea mică (1 m) este dificil de lucrat o astfel de machetă. Dacă este prea mare, accesul este dificil iar unele elemente din planul îndepărtat nu pot fi observate cum trebuie. In general mesele au undeva la 70-80 cm inălţimea picioarelor. Aceasta a fost şi dimensiunea mea de referinţă, din motive tehnologice.

Am optat pentru o machetă modulară, aşa cum descriu eu noţiunea de modul, adică în sensul ingineresc, formată din 2 module identice ca dimensiuni. Am optat pentru această soluţie din considerente de mobilitate. Macheta trebuie transportată în anumite situaţii, fie pentru a o duce la o expoziţie, fie pentru a o interconecta cu alte module. Cu cât este mai mare, costurile de transport cresc. Tot din motive de gabarit, am ales o soluţie constructivă cu picioare demontabile. Se pot folosi tot felul de metode, de la picioare din lemn până la picioare de mobilier metalice. Aceasta a fost soluţia pentru care am optat eu, detrimentul fiind costul, care este destul de mare, iar avantajul rigiditatea şi posibilitatea de reglare pe verticală. Costul unui set de picioare metalice de 71 cm este undeva la 80 – 100 ron, ele sunt dotate cu flanşe de montare, care rămân prinse pe machetă, precum, şi cu capace filetate la bază, care permit reglarea înălţimii pe verticală. Acesta este un lucru asupra căruia nu se acceptă derogare, pentru că în absolut toate situaţiile este necesară efectuarea de reglaje de înălţime. Solutiile cel mai des intalnite sunt cele bzate pe picioare de lemn, daca este vorba despre o macheta mare, de tipul machetelor feroviare mamut (un exemplu concludent fiind machetele expozotie din Germania). In aceste situatii solutia general adoptata este a picioarelor din lemn, de regula cu sectiune patrata, care se termina cu mici elemente filetate de ajustare a inaltimii.

Proiectarea machetei, de fapt a dimeniunilor de gabarit a presupus mai multe calcule. S-a plecat de la minimum necesar pentru a putea rula (în condiţii minimale repet) garnituri. Multă lume recomandă folosirea unei raze minime de curbură R2. Cu cât raza creşte, cu atât mai bine, astfel pentru 2 fire deci circulaţie pe linie dublă am mers pe o cotă de 1.2 m. Modulele le-am conceput pătrate deci şi cealaltă cotă a fost de 1.2 m ceea ce duce la o dimensiune a machetei de 2.4 X 1.2 m. In modelismul feroviar se folosesc diferite raze de curbura, plecand de la R1 in sus, din ce in ce mai mari. Cu cat razele de curbura sunt mai mari, cu atat posibilitatea de inscriere in curba a lokomotivelor si vagoanelor lungi este mai buna, iar aspectul constructiei mai realist. Insa raze mari de curbura inseamna investitie mare in spatiu, de multe ori indisponibil. Următoarea măsură a fost aceea de a gândi poziţionarea. O machetă, odată ce dimensiunea este stabilită se poate poziţiona în mai multe feluri. In foarte puţine situaţii se poate renunta la o cameră, astfel încât această să fie dedicată exclusiv domeniului acestui hobby. In acest sens însă, placa de rulare se poate poziţiona în centul camerei, la perete, sau pe contur. Dacă plasăm o machetă în centrul camerei, evident cu dimensiunea mult mai mică decât a acesteia, există posibilitatea de a ne roti în jurul ei, deci avem acces la toate zonele, lucru esenţial în construcţie şi depanare. Dezavantajul major este însă compromiterea camerei, utilitatea acesteia fiind complet pierdută. Dacă macheta se aşează la un perete, în situaţia în care este fixă, iar dimensiunea pe lăţime este mai mare de 600 mm, accesul în zonele de fundal va fi extrem de dificil. Dacă se dispune de o cameră în sensul în care se poate folosi toată suprafaţa soluţia optimă este de construcţie a machetei sub formă de perimetru, la perete, şi evident în formă modulară. Solutia unei machete care are dispunere pe perimetru este cea mai des intalnita la cluburile mici, se foloseste intr-o gramada de situatii si la cluburile de pe la noi. Pentru machete mai mici insa, se practica solutia plasarii modulelor la perete, cu un fundal adecvat.

Evident nu am avut la dispoziţe o cameră întreagă, sacrificând temporar o parte din living, care trebuia să-şi păstreze însă funcţionalitatea. Din acest motiv, a trebuit să imaginez o schema în care macheta să se incadreze între restul mobilelor, care trebuiau să-şi pătreze funcţionalitatea deplină, să existe posibilitatea de mobilitate in camera respectivă, să existe acces normal la uşi şi ferestre, şi mai ales să nu arate neaspectuos. Deci sunt multe lucruri de luat în considerare, mai ales că nu am dorit a mă limita la cele două module de bază, ideea fiind de a extinde macheta cu module adiţionale mai mici.

[stageexp]

Astfel prima data trebuie stabilita scara de lucru deci ecartamentul machetelor. Ulterior, pe hârtie sau cu programe specializate se face o schiţă a traseului. Această etapă durează destul de mult, pentru că se are în vedere ce va conţine acest traseu. Posibilităţile unui layout sunt multiple: gară sau triaj, zonă industrială cu diferit specific, zonă de munte. După stabilirea în mare a conţinutului se stabileşte modul de impărţire pe module daca este cazul. Aici intervin două aspecte: o posibilitate este aceea a unei machete de tip muzeu, staţionară, de mari dimensiuni, care nu se transportă şi care se proiectează si execută într-un anumit mod. Un alt mod de abordare este acela al unei machete de dimensiuni mai mici, a unui singur modelist sau a unui club mic, care se proiectează şi execută în alt mod. In această situaţie, în care m-am regăsit şi eu, aproape obligatoriu macheta este demontabilă şi realizată pe module. Au apărut standarde de realizare a modulelor feroviare, astfel încât aceastea să poată fi interconectate cu altele, aparţinând altor modelişti. Nu este însă obligatoriu să se întămple aşa. Scopul meu a fost împărţirea pe module din considerente de mobilitate. Deci avem scara, desenul aproximativ al liniilor, tematica, modul de împărţire pe module. Acesta vine evident la pachet cu spaţiul de care se dispune şi care este definitoriu. Se ţine cont de uşi, geamuri, căi de acces, modalitate de construcţiei şi întreţinere.

Am plecat de la schita generala a camerei unde se amplaseaza macheta.



Cu verde am reprezentat elementele de mobilier iar cu portocaliu modulele. Nu am mai respectat in totalitate aceasta configuratie, dupa cum se va vedea, dar trebuia plecat de undeva.
Practic am optat pentru doua module de baza, dupa care dezvoltarea machetei se putea face pe inca patru module mai mici suplimentare. Aceasta idee apare din necesitatea de a putea rula in prima faza niste garnituri, dupa care sa ma pot extinde si in alte elemente de detaliu.

Odata stabilita configuratia generala, a urmat stabilirea unui traseu. In general se poate practisa solutia de a tria materialul rulant pe un nivel inferior celui de baza, sau de a folosi pentru intoarcere bucle in spirala denumite bucle helix. Primele variante la care m-am gândit au fost cele cu buclă de întoarcere de tip spirală. Acestea erau gândite pentru configuraţia clasică de ordonare a modulelor. Am renunţat însă la spirală, deoarece plecând de la ideea stocării pe verticală a modulelor soluţia nu mai era viabilă, iar pe de altă parte mobilitatea întregii machete per ansamblu ar fi avut mult de suferit. Evident spatiul fiind o problema, ma gandisem initial la stocarea modulelor intr-o zona de tip debara.

Folosind o aplicatie, am desenat diferite tipuri de configuratii, pentru a vedea unde ma incadrez ca posibilitate de spatiu.





Varianta finala pe care am mers este cea din schita unde sunt reprezenate succint sectiunile electrice, de fapt fiind vorba despre o linie dubla, cu trecere de la bucla exterioara la cea interioara prin macaze si cu o remiza circulara.

[stageexp]

Următoarea etapă este stabilirea modului de construcţie. Este posibil a opta între varianta de tip blat şi varianta cu caroiaje. Varianta cu blat presupune montarea unui blat de rulare, a unei tăblii, pe o structură de rezistenţă, pe care se regăsesc toate elementele constitutive ale machetei. Este varianta care se pretează cel mai bine pentru începători. Suprafaţa de lucru este deci continuă. O a doua variantă, adoptabilă şi pentru construcţii mai mari, este aceea a caroiajelor din elemente prefabricate din lemn, care vor susţine structurile prin diferite soluţii tehnice. Pe şipci de lemn se montează traseul şinelor, placaj sau osb, iar elementele de relief se organizează pe un substrat format din plasă şi material de tip ipsos. Alegerea aparţine fiecăruia. Sunt păreri care susţin că o structură pe caroiaje este mai uşor de modelat acolo unde relieful trebuie să aibă un azimut cu grad mare de variaţie.

Este de remarcat că se evită în mod obligatoriu ca limita de modul să fie pe un macaz din considerente tehnologice.

Dacă avem o machetă de contur, sunt posibile mai multe posibilităţi de fixare, prima fiind fixarea în perete a unor picioare verticale, care suţin blatul. Blatul este aşezat de asemenea pe o structură de tip caroiaj, de rigidizare, în consolă, cu contraforţi de sprijin. Mai simplu spus este o prindere în consolă. Dacă nu este posibilă prinderea în consolă pe perete din considerente estetice, modulele pot fi aliniate de-a lungul perimetrului, in loc de elementele de rigidizare verticală şi in consolă, blatul este aşezat pur şi simplu pe câte 4 picioare din lemn, iar pentru evitarea balansului şi pentru o rigidizare corespunzătoare, se folosesc rigle de rigidizare de această dată orizontale, la fel ca la scaunele clasice.

Am optat deci pentru prima varianta, a unui blat pe un cadru din lemn. Se poate apela la un tâmplar, dar scopul acestui hobby este totuşi să realizăm ceva prin forţe proprii. Se folosesc rigle de lemn, indiferent de esenţă, cu secţiune de 3 X 4 cm sau de 2 X 5, sau de 2 X 10 cm, nefiind o cotă critică. In general nu se coboară sub 3 X 4, dar nici nu se urcă la grosimi mari pe ambele laturi deoarece greutatea ansamblului creşte foarte mult. Se realizează un cadru pătrat sau dreptunghiular, care însă nu este suficient, deoarece ansamblul va avea prea multa elasticitate, lucru care vă dauna ulterior machetei, cel mai simplu caz fiind acela în care apar fisuri. Se aplica rigle intermediare de rigidizare la aprox 50 cm, iar in situaţia în care acest lucru nu este suficient se montează şi rigle pe diagonală. La modelele mele pătrate, de 1.2 X 1.2 m, am montat rigle rectangulare la jumătatea distanţei, lucru dovedit insuficient, aşa că am proce dat şi la montarea unor rigle pe diagonală. Riglele din lemn se fizează de regulă prin lipire cu aracet şi cu suruburi, sau dfoar prin şuruburi pentru lemn. Dacă este cazul se pregăureşte pentru a evita crăparea lemnului. In cazuri mai speciale se montează şi elemente metalice de tip colţar sau se practică o asamblare nut şi feder. Eu am folosit in loc de rigle niste sipci practic, deoarece sunt mai late, provenite din recuperari, pentru cadrul general al modulelor. Dimensiunile fiind de cca 10 X 1 cm, intr-o prima varianta au servit scopului propus.






Peste structura cu rigle din lemn se aşează şi se fixează blatul, aşa cum este denumit în general. In funcţie de modelist, acest blat poate avea structură diferită. Cea mai cunoscută situaţie este cea în care se oloseşte o placă din osb de diferite grosimi, placaj, pal care se fixează pe caroiaj cu suruburi de lemn. De regulă am evitat folosirea de placaj (grosime standard de 4 mm) sau pfl, deoarece este extrem de flexibil şi putin robust. De asemenea am evitat folosirea de pal, care este extrem de greu si prea gros pentru scopul propus. Un material excelent este osb, care se livrează în difeite grosimi, eu considerând că 7 mm sunt suficienţi, chiar daca există constructori care folosesc grosimi mai mari. Peste acest placaj, sau doar pe anumite zone ale sale se montează o foaie de polistiren, deci avem posibilitatea ca aceasta foaie să existe sau nu, dacă există să fie continuă sau nu. De asemenea se poate folosi polistiren expandat sau extrudat de diferite grosimi. In general se foloseşte polistiren extrudat, fiind mai dur, permite fixarea mai bună a celorlalte repere, dacă se modelează şi forme de relief se folseşte polistiren de 5 cm, pentru a creea văi. Specificul machetei mele şi modelarea ulterioară a reliefului nu a necesitat ca întreaga structură să fie acoperită cu polistiren. Evident calea de rulare se montează în mod obligatoriu pe polistiren de 3 sau 4 mm, sau pe plută, pentru o elasticitate corespunzătoare şi mai ales pentru înlăturarea zgomotului de rulare pe lemn, care este nerealist şi uneori deranjant.















Deci avem structura formata din riglele de contur ale celor doua module, peste care se vine cu placa de osb. S-a facut rigidizarea cu rigle ortogonale intermediare, si in urma unei miscari de oscilatie inca perceptibile si o rigidizare cu rigle diagonale. Picoarele metalice de mobilier se monteaza in flansele metalice dedicate, avand terminatii reglabile pe inaltime, montarea si demontarea se realizeaza rapid cu ajutorul unui inbus. Flansele le-am prins de blat in partea de jos prin intermediul unor bucati recuperate din pal care asigura o grosime suficient de mare astfle incat sa nu se smulga suruburile din osb.

[stageexp]

Am plasat modulele pe pozitie, pentru a pozitiona sinele, fara a le prinde. Scopul a fost acela de a marca cam de ce sine am nevoie (utilizand ceea ce aveam pe stoc), unde vin macazele si intreruperile de traseu, unde se vor face punctele de izolatie.




In general astfel de machete au fata si spate. De regula fata este latura dinspre privitor iar spatele este latura dinspre cel care comanda macheta, unde se regaseste de regula si un fundal. Teoria fundalului este extrem de laborioasa. Am studiat un dvd cu un material documentar al unor americani, scopul final fiind acela de pacalire al observatorului, astfel incat trecerea de la elementele constructive la terminatia machetei sa fie lina. Se folosesc de regula postere de tip linie de orizont, cu diferite tematici. Daca zona machetei este una impadurita, se folosesc desene de paduri, iar copacii miniaturali din spate se aleg mai mici, pentru a creea impresia de profunzime. Daca este vorba de cladiri, se folosesc de regula doar fatade, care sa dea impresia unui ambient similar in planul indepartat. macheta mea fiind una mica, nu a necesitat o constructie prea laborioasa a fundalului. Am prevazut doar un cadru din lemn cu pfl, pe care urmeaza sa lipesc la final un poster.

In partea din fata se mascheaza diferitele componente "underground" fie cu o cortina fie cu altceva. In locul folosirii unei astfel de draperii, am preferat folosirea unor masti din pfl, monate de asemenea pe rigle din lemn, demontabile.












Referitor la continut evident as fi dorit ca macheta sa aiba de toate, lucru mai greu de realizat. Astfel, dupa un studiu de dimensiuni, am optat pentru o remiza circulara pe primul modul, de unde se va pleca de altfel catre gara si triaj pe modulele complementare, respectiv o zona montana pe al doilea modul. Nu sunt fanul zonelor naturale, imi plac zonele industriale, triajele. Un motiv este fixul meu ca oricat de bine am face machetarea nu putem sa reproducem niciodata suficient de exact frumusetea naturii. Insa am considerat necesar sa am o zona montana pentru simplul motiv al experimentarii tehnicilor.

Trecand peste aceste aspecte, acolo unde garniturile vor trebui sa treaca prin zone acoperite de mari dimeniuni trebuie prevazuta intotdeauna o posibilitate de extragere manuala, deoarece oxidarea sinelor sau deraierea vor fi la ordinea zilei in anumite situatii. Pentru aceasta am prevazut cele doua ferestre de vizitare in lateralul modulului respectiv.




Mastile si fundalurile au fost demontate pentru lucrul la celelalte elemente ale machetei. Au ramas doar mastile laterale de tunel, care nu se pot demonta.

[Prognosis]

Excelente informatii!

[stageexp]

Multumesc inca odata Prognosis pentru atentie,
o sa incerc sa aduc la zi lucrarile la aceasta macheta, am mai facut cate ceva.

Din pacate, timpul avut la dispozitie este putin, in aceasta lume agitata, si sunt prins din acest punct de vedere cu multe proiecte, incercand sa ating mai multe aspecte ale modelismului.
Incetul cu incetul insa, sper sa avansez cu lucrarile.

[stageexp]

Dupa ce modulele principale au fost puse pe pozitie, s-au confectionat mastile, suportul de fundal, suportul pentru fantele de vizitare, am trecut la realizarea structurii de relief din partea dreapta a machetei. Am cautat sa dau o panta suficient de lina pentru ca majoritatea materialului rulant sa poata circula fara efort. Datorita dimensiunilor mici ale machetei, evident elevatia nu este impresionanta. Dupa calcularea pantei, am confectionat suportii de sina din fasii de lemn ramase din debitari, pe care am prins o talpa din placaj. Practic fisaiile sunt fixate cu suruburi de talpa, iar aceasta la randul ei este prinsa cu suruburi de placa de osb de sus in jos. Dupa ce am dat astfel panta, am umplut spatiile ramase cu polistiren expandat, iar peste am venit cu suportul de sina, confectionat din fasii de pfl si folie de polistiren de parchet ca si absorbant de vibratii deci implicit de zgomot.

Am folosit materiale recuperate. O solutie mai profi ar fi fost utilizarea de burete dur, care se gaseste de cumparat, debitat astfel incat sa asigura simultan panta sinei si raza de curbura.

Astfel, dupa ce am montat suportii din lemn si fasiile din pfl suport de sina, am trecut la montajul sinei. Ca solutie generala se practica montarea sinelor cu suruburi pentru lemn si saibe, urmand ca dupa turnarea terasamentului si lipirea completa a acestuia, suruburile sa fie extrase. Eu am optat pentru alta solutie, avand mai multe tipuri de sina care trebuiau imbinate, si nu numai din acest considerent. Am folost cuie mici, de 0.8, de tipul celor folosite la machetele de nave. Acestea au servit perfect la montarea sinelor, prin orificiile cu care traversele sunt prevazute. Acolo unde a fost cazul, adica in portiunile de sina de umplutura a traseului, unde nu erau suficiente gauri, am dat gauri suplimentare cu o mandrina de mana si burgiu de 1.2 mm.


















Pentru a nu se creea confuzii, in unele imagini sunt prezente mastile si suportul de fundal, in altele nu. Aceasta deoarece pozele au fost facute la diferite intervale de timp, iar in perioadele de lucru elementele amovibile erau inlaturate. Singura componenta care a ramas, dar numai dupa confectionrea reliefului dupa cum se va vedea este partea laterala care sustine relieful unde se gasesc si fantele de vizitare ale tunelului.

Ca o poveste suplimentara, in loc de polistiren de 3 sau 4 mm pentru parchet, ca suport amortizor pentru sine, se poate folosi cu succes pluta. Am gasit relativ recent astfel de material la un pret bun si am facut cateva teste, se comporta ok. Este nevoie de suprafete destul de mari, deoarece la o macheta feroviara multe linii sunt curbe, deci se pierde mult la debitarea fasiilor dintr-o placa dreptunghiulara.

[stageexp]

Dupa ce sinele au fost fixate pe suport, prin lipire si cu cuie de 0.8, a urmat conectarea electrica provizorie. Provizorie, in sensul in care am facut legaturile sarmelor la sina, dar acestea raman neconectate inca in panoul de comanda. S-au cositorit sinele acolo unde a fost cazul si de asemenea s-au intrerupt acolo unde a fost cazul. Pe anumite tronsoane, am folosit o metoda apropiata de realitate, in sensul in care am cositorit capetele sinelor, dupa care cu o minimasina de gaurit si polizat, cu biaxurile aferente, am slefuit lipitura pentru a o aduce la gabaritul sinei.

Pentru partea de izolatie, am folosit mai multe metode. Acolo unde sinele erau de acelasi tip, de exemplu piko s-au folosit clipsuri izolatoare, in alte situatii s-a procedat pur si simplu la debitarea cu disc in portiunea ceruta. Conexiunile le-am facut cu cabluri recuperate, nu din motive deosebite de economie, ci pentru ca am foarte multe, si este aiurea sa le arunc pentru a cumpara altele noi. Evident fiecare tronson de cablu a fost masurat, pentru a nu avea intreruperi, si am plecat pe unitilarea unui cod de culoare unitar la bransare.

Tecile din plastic vor fi utilizate pentru un alt proiect de modelism.












Dupa lipirea conexiunilor, manevrand macazele manual, am legat toate sinele la o sursa unica de tensiune, cu variator de viteza si am facut teste de rulare cu o loko favorita. Evident, desi considerasem ca am lucrat ingrijit, au fost probleme, in sensul in care pe unele trasee nu aveam contact.
Am marcat cu stegulete rosii din carton toate zonele unde erau probleme, dupa rularea de proba facat si teste cu aparatul de masura, dupa care am luat fiecare punct marcat in primire si am remediat problemele.
La o noua rulare a unei garnituri totul a functionat in parametrii.

[stageexp]

A urmat balastarea sinelor.
Am cumparat cateva plicuri cu nisip "dedicat" pentru modelism, care se gaseste in doua culori, bej si gri. Evident nu mi s-a parut o solutie rezonabila ca pret, pentru veniturile autohtone, asa ca am cautat solutii alternative. Am luat nisip pentru constructii, pe care in prima faza l-am uscat in cuptor, intr-o tava. Ulterior l-am cernut pruin doua site, una mare si una mica, dupa prima cernere am obtinut granule (cele ramase) cu adimetru mare, folosibile tot in machetare, pentru a reprezenta diferite bolovani. Dupa a doua sita am obtinut exact cota care ma interesa. Am aplicat nisipul ca balast pentru sine, folosind o bucata de carton de tip jgeab, dupa care forma de tip prisma am realizat-o cu ajutorul unor pensule.

Aici se pot descrie mai multe aspecte. Exista aplicatoare de pietris, dar dupa parerea mea nu merita banii. Ele isi fac jobul, ok, insa se invenetaza foarte multe accesorii, pe care puterea mea de cumparare nu le poate cuprinde. A doua problema este referitoare la cantitatea de balast. Aici probabil am exagerat un pic, trebuia sa las traversele mai golase, la urmatoarele module pe care le-am balsatat am tinut cont de acest lucru.

Dupa asezarea pietrisului, acesta se lipeste folosind o seringa cu adeziv, adica un amestec de aracet si apa. Proportia se afla prin incercari, in primul rand fiind necesar un aracet care se usuca transparent. Prea mult aracet duce insa la o consistenta cumva mata sau translucida, prea putin nu-si face treaba. Am facut cateva incercari, dupa care amestecul rezultant dintr-o cana era aplicat pe pietris cu seringa respectiva. Trebuie folosite miscari fine, altfel presiunea fiind suficienta pentru a indeparta balastul din zona respectiva. Sunt necesare de regula mai multe treceri, deoarece au existat zone neacoperite corespunzator, unde am pus din nou balsat pe care l-am lipit. Odata uscat adezivul, nu se mai ia cu nimic nici pietrisul nici sina din pozitie. Se aspira restul de nisip din exteriorul prismei de terasament, pentru a nu incurca la urmatoarele lucrari pe macheta.

O atentie deosebita trebuie acordata macazelor, pentru a nu bloca mobilitatea acestora cu adeziv si pentru a nu exista granule de nisip intre partile mobile. Unele din macazele mele au fost fara motoare din start, altefel au fost motorizate dupa sistemul mehano, cu butonas de actiune electrica si butonas manual (un capat de tija din plastic). Am renuntat la aceste versiuni, considerand ca nu dau bine pe macheta, scopul fiind acela de a monta motoare sub blat, de tip conrad.

[stageexp]

Inainte de a construi relieful a fost necesara montarea catenarei in tunele. Am citit pe forumuri si am vazut mai multe metode de montare in tunel a unei catenare. So pot folosi diferite tipuri de traverse si elemente de rigidizare. Am incercat o constructie cumva atipica, voi vedea cum se comporta la monentul oportun. Pe acelasi principiu al montarii sinelor, am folosit bucati de lemn fixate de blatul machetei, pe care sa sustin elementele de rigidizare. Initial m-am gandit la niste L uri din aluminiu, negre, pe care urma sa fixez alte piese din aluminiu suport de catenara. Am vazut ca lucrurile se complica inutil de mult, asa ca am renuntat la piesele din aluminiu. Au ramas doar suportii de culoare neagra, de fapt radiatoare electronice. Acestea avand o sumedenie de gauri date din fabrica, am putut monta firul de catenara pe niste console din sarma, realizate din agrafe mamut pentru birou, care permiteau o lipire cu cositor a traseului din cupru.

Pentru a determina inaltimea la care se monteaza firul de catenara, am masurat cota pantografului la o electrica, studiind si indicatiile standardelor in domeniu. Am luat ulterior un vagon de marfa care mi-a permis montarea unui indicator, realizat dintr-un betisor din plastic. Firul de catenara era legat de consolele (agrafele) de care am povestit. Lungimea bratelor acelor console varia, astfel incat traseul sa urmareasca traseul sinei in curba. Deci pozitionarea orizontala fiind realizata prin dimensiunile variabile ale consolelor, pozitionarea pe verticala s-a facut prin modificarea acelor console (elastice) astfel incat firul de catenara sa se gaseasca la cota data de vagonul etalon, din aproape in aproape. Consolele sunt prinse pe piesele in L cu cate 2 suruburi, folosind gaurile prezente deja, iar firul este lipit pe console prin cositorire.

Problema care estimez eu ca va apare aici, data fiind natura materialelor, este aceea de oxidare. Grosimea traseului sper insa ca imi va permite curatirea acestuia cu un vagon cu suport abraziv, ceva de genul vagoanelor de curatat sina, adaptat insa pentru curatirea catenarei. Oricum pentru viitoarele trase de catenara voi folosi (acolo unde plec pe ideea de scratch si nu de componente cumparate) a altui tip de sarma din care deja mi-am facut provizii.

[stageexp]

Odata montat sistemul de catenara am trecut la constructia reliefului, partea de baza, pe primul modul. In multe situatii se practica acoperirea traseelor cu o zona muntoasa care ulterior se impadureste. Din lipsa de spatiu, dar si pentru a intrerupe putin mobotonia, am hotarat sa plasez si un mic orasel peste zona cu pricina, usor in panta, ca multe dintre satele de munte. Partea de suport a reliefului am construit-o din polistiren, resturi de la diferite alte lucrari, asamblate cu adeziv pentru polistiren (nu cel de tipul pentru constructii ci din cel la tub, de tip siliconic). Se pot folosi mai multe feluri de adezivi, insa polistirenul este sensibil la anumite tipuri de solventi si se topeste. Dupa construirea grosiera a zonei de baza, care practic se constituie intr-o suprafata convexa ce urmareste traseul de cale, am montat plasa pentru polistiren, de fapt niste fasii autoadezive pentru imbinarea rigipsului, peste care am venit cu pasta de ipsos si chit de modelaj, iar ulterior cu hartie de bucatarie imbibata in solutie de aracet pentru partea de finisare a interiorului tunelului. Aceasta mai mult pentru a vedea cum se comporta, structura nefiind vizibila decat dinspre fantele de vizitare.

Odata trecut de nivelul superior al caii de rulare, am folosit un capac tot din polistiren fioxat mecanic cu suruburi de cateva din elementele de prindere a catenarei, peste care zona muntoasa a fost confectionata in mod similar partii de baza, respectiv polistiren peste care s-a montat plasa si chit sau ipsos, iar ulterior mai multe straturi de hartie de buctarie cu solutie de aracet. Se poate practica si metoda pensularii cu o solutie diluata de ipsos. Indiferent de metoda aleasa se urmareste obtinerea unei suprafete relativ dure si care sa nu se fisureze ce va fi folosita ca baza pentru alte elemente de machetare.

In partea dreapta, terminala a modulului, zona de relief se termina cu un platou, iar in partea din stanga are loc o scadere a azimutului, de fapt o panta de imbinare cu celelalte elemente de decor. Initial vroiam sa am un traseu, un drum in acea zona, dar panta ar fi fost prea exagerata, chiar si pentru o serpentina, asa ca acolo va exista o poteca practicabila doar pentru cei cu abilitati de alpinisti.

Dupa uscare suprafata are o textura striata, perfecta pentru ce va urma.

[stageexp]

A urmat confectionarea portalelor de tuneluri. A picat din start cumpararea unora de-a gata, datorita configuratie mai speciale a machetei. Ca solutie pentru confectionarea lor am ales polistirenul extrudat, de densitate mare, care permite caroierea cu un creion a reliefului pietrelor. Pentru debitare se poate folosi o scula cu fir de nichelina sau o panza fina de traforaj, care dupa slefuirea ulterioara a suprafetelor cu smirghel fin, duce la un rezultat ok.

Pentru alte lucrari voi incerca insa folosirea de forex, deoarece suprafata este mult mai dura, ceea ce permite aplicarea tehnicilor de rostuire folosite in modelism, respectiv colorarea initiala a suprafetei (de fapt a intregii suprafete) apoi aplicarea de culoare pentru rosturi, urmata de stergerea suprafetelor in relief, care sa permita revenirea la culoarea initial aplicata, mai putin cea din rosturi. Am mai vazut pe net o tehnica interesanta, care merita explorata, respectiv debitarea individuala a pietrelor din hartie abraziva. In acest caz, datorita structurii machetei, nu a fost necesarea de a debita in polistiren un tunel complet de tip tub, partea din spate fiind conceputa pentru acces facil.

Unul dintre portale l-am confectionat in forma rotunda, celalalt in forma patrata. Pentru reliefarea bordurilor de intrare in portal, am folosit doua metode. Prima a constat in realizarea individuala a pietrelor aplicare ulterior cu cianocrilat pe portal. Ai fost facute din carton subtire. A doua metoda a constat in realizarea in grup a traverselor superioare, din forex gravat, care de asemenea s-a lipit ulterior cu cianocrilat.

A urmat vopsirea portalelor, aplicarea de diferite alte nuante de murdarire si montarea provizorie pe macheta. Prin provizorie inteleg faptul ca s-a efectual lipirea, insa mai este necesara ceva munca de integrare perfecta in relief a structurilor.

[stageexp]

In zona montana urmeaza a se monta casele si stalpii de iluminat.
Casutele sunt kituri la care am facut un pic de weathering. Kiturile feroviare se asambleaza relativ usor, desi scara e mica, sunt bine prelucrate, fara bavuri. Am lasat culorile originale iar pe interior am vopsit cu negru, pentru a evita propagarea luminii in locurile nepotrivite. In momentul in care se ilumineaza o casuta, plasticul fiind translucid la grosimea respectiva, macheta nu arata asa de bine. Unii producatori recomanda folosirea unui carton subtire, negru, livrat in kit iar altii vopsirea. Din considerente de acoperire buna am folosit vopsea acrilica de culoare neagra, ceea ce determina ca lumina sa iasa doar pe ferestre si nu pe la imbinari sau prin pereti.







Problema iluminarii a ridicat niste aspecte. Iluminarea am facut-o cu leduri. In mod normal se poate monta sistemul de iluminare in casuta, se scot firele pe partea inferioara a blatului si se alimenteaza. Aici erau doua aspecte. In primul rand firele nu puteau iesi prin partea de jos a blatului, deoarece orasule ste construit peste tuneluri. Acest lucru determina ca toate firele de conexiune sa fie lipite peste relief, peste aceste fire se vine cu alte straturi de hartie de bucatarie cu aracet, partea electrica portandu-se astfel in spatele machetei. O alta problema este cea a mentenantei. Evident, unele surse de lumina se pot arde, necesitand inlocuirea lor. Acest lucru duce la necesaitatea de a avea acces in interiorul casutelor. In dvd urile de prezentare ale machetelor mamut din Germania, am vazut aplicata o solutie tehnica care se baza pe gauri in blat, prin care erau trecute tuburi. Prin aceste tuburi treceau firele electrice si beculetele. In momentul in care trebuia inlocuit un beculet, cel care facea mentenanta se plimba cu un plan cu role sub macheta in zona respectiva si extragea prin tub sistemul de iluminat. Aceasta metoda nu se putea aplica la macheta mea, deoarece asa cum am precizat, sub case se gaseste traseul de cale ferata. Din acest motiv am hotarat sa fac casele mobile pe baza, ele nefiind lipite de macheta. Am construit niste socluri din polistiren, pe care am fixat tuburi de carioca care sa sustina ledurile la diferite inaltimi, pentru a simula iluminatul la parter si etaj. Tuburile serveau la tragerea firelor in partea inferioara a soclurilor. Soclurile sunt lipite de structura reliefului, iar casutele se monteaza usor fortat cu baza decupata (din fabrica) pe acele socluri. Asyfel, pentru imlocuirea ledurilor se extrage pur si simplu casuta de pe suport.

[stageexp]

Stalpii de iluminat am decis sa ii fac home made. La aceasta ora am cumparat si cateva zeci de bucati chinezesti, ca inspiratie, insa la acea ora nu ii aveam. Dezavantajul este ca au iesit un pic cam mari. Am folosit tub de alama de 2.6 mm diametru, prin care am tras un fir subtire, plusul alimentarii de la LED, iar tubul se constituie in minjus. Tubul respectiv l-am lipic cu cianocrilat la baza pe niste patrate de mucava recuperata, care formeaza un suport de montaj. O pisbilitate de montare a stalpilor pe macheta, in general, ar fi prin infingerea si lipirea tijei metalice in baza, insa aici, din considerentele prezentate anterior, trebuie ca sa fac toate conexiune electrice peste relief. Din acest motiv am avut nevoie de o baza de lipire pe structura. In partea superioara, am lipit tot cu cianocrilat, dupa indoirea tubului, un reper de plastic care se gaseste in brichetele chinezesti, care sustine practic LEDul (format mic). Peste acea piesa din plactic am lipit un capac din plastic portocaliu care sa duca la o lumina mai putin dura.

Dupa lipire am mascat acel difuzor de lumina portocaliu si am vopsit structura cu alb tamiya.






Voi reveni cu imagini si explicatii din faza actuala a lucrarii, care sper ca va evolua dupa terminarea machetelor care sunt acum in lucru.
Daca timpul imi permite sa finalizez 3 nave, 2 avioane, o macheta statica feroviara aflate acum in lucru, lucrarile vor progresa .

[KAF2002]

Domnule jos palaria pentru prezentarea facuta.Este ca in abecedar pentru incepatori.Prezentarea pas cu pas a ceeace trebuie facut, te indeamna (pe mine da, cel putin) sa incerci si acest gen de modelism.Inca o data multumiri si spor la lucru.

[stageexp]

Multumesc pentru urari, incerc sa explic mai in detaliu, tocmai pentru ca este prima macheta de acest fel inceputa, desi de atunci am mai construit module pentru unii doritori. Astfel, unele lucrari fiind facute in premiera, a fost normal sa apara probleme, sau sa existe posibilitatea imbunatatirii tehnicilor, astfel ca pe viitor sa nu se repete aceleasi neajunsuri. Ori cei care vor avea rabdarea sa citeasca, vor putea alege direct solutiile optime.

[KAF2002]

Nimic nou ?

[stageexp]

Nu, lucrarile postate au fost facute cu ceva vreme in urma.
Voi posta din nou cand e gata o noua etapa, pentru a nu pune cate 2 poze doar. Sper ca in perioada celor cateva zile libere de prin decembrie sa apuc sa evoluez cu lucrarea, pentru ca, repet, mai am de terminat cateva machete statice. Oricum o evolutie se va marca in etapa aceasta de timp.

[aulin_2007]

stageexp, la 28 November 2011 - 08:54 AM, a spus:

Nu, lucrarile postate au fost facute cu ceva vreme in urma.
Voi posta din nou cand e gata o noua etapa, pentru a nu pune cate 2 poze doar. Sper ca in perioada celor cateva zile libere de prin decembrie sa apuc sa evoluez cu lucrarea, pentru ca, repet, mai am de terminat cateva machete statice. Oricum o evolutie se va marca in etapa aceasta de timp.

Frumoasa lucrare,explicatii in detaliu,clare,la obiect.Asteptam continuarea