Deci sunt un bou. Dar Longinus, baiat fin a evitat sa evidentieze lucrul asta.
Este vorba de Xenophon - istoric si general atenian care a descris evenimentul.
Grecii se retrageau din fata armatelor persane care le cam ciomagisera conduse de regele Antaxerses al doilea. Printre unitatile implicate era si un contingent de mercenari greci (si figurina se numeste chiar mercenar grec la Pegaso), care se numeau cei zece mii. Xenophon a scris Anabasis si a descris ce s-a intamplat cand grecii dupa ce venind dinspre Mesopotamia (Iraq-ul de azi) si trecand muntele Trapezus (acum Trabzon (fara spor)) au zarit Marea Neagra si fiind popor al marii, s-au considerat scapati.
De-aia nenea sta cocotat si se uita in zare si are mantia cam roasa pe la poale.
Intr-adevar Longinus, in dialectul Atic se rosteste Thalatta ! Thallata ! dar mai tarziu a fost prelua de restul lumii de la pelticii greci ca Thallassa.
Busila, multumesc ca ti-ai luat inima-n dinti. Si pe mine tot la mantie ma enerveaza ceva, dar nu-i asta.
Am primit imprumut o carte de la un prieten fin, Alexelu pre nickul lui si de acolo am aflat si am vazut ca mantia asta era facuta dintr-o tesatura destul de grea si densa, avand nu in ultimul rand rol de aparare din spate, ca erau cam golasi dealtfel domnii greci pe vremea aia. De aici si modelul floral (bazat tot pe valul grec) mai grosier pe care l-am facut pe margine. Uneori era chiar vopsit pe panza iar alteori tesut de la bun inceput dar fara mari fineturi cum vedem noi in filmele cu Brad Pit.
Chiar si fasiile alea din fata erau de multe ori facute din panza de in batuta si comprimata in mai multe straturi, date cu ulei si cu vopsea ca sa fie tari. Acum am aflat si eu si o dau mai departe. Ma asteptam la mai multa piele si nu intelegeam de ce multe erau albe - Iaca.
Cu scutul e o poveste destul de surprinzatoare.
L-am intrebat pe tipul pentru care am facut-o ce vrea ca imagine si am ajuns la capul asta de Medusa sau Gorgona. Ce e cu ea puteti afla pe Wikipedia destul de detaliat. Am incercat sa ma situez ca imagine undeva intre reprezentarile fruste si liniare care apareau in general pe scuturile grecesti (si aduceau mai mult cu un barbat cret si brunet cu limba scoasa) si cele tarzii din mozaicuri, preluate si de romani, ba chiar si de restul europei in rococo si rocaille, unde apare cu aripi in cap si cu serpii simetrici.
Din filme (infruntarea Titanilor) si alte imagini mi-am permis sa iau ochii albiciosi ca mi s-au parut mai infioratori decat unii negrii de grecoaica cinstita care coace o musaca.
Culmea, asa cum o sa vedeti in poze, portretul asta a mers destul de usor. Cele mai mari dificultati le-am intampinat la redarea bronzului patinat si la spirala recurenta dinprejurul portretului.
Cu spirala asta am facut zeci de schite pe hartie, am impartit in fel si chip cercuri fara sa reusesc sa dau de cap secventei repetitive care formeaza friza si cu ajutorul careia repetata pe cercul impartit as fi ajuns la un rezultat exact.
Deci n-am reusit zic sa-i dau de cap. Poate ma lumineaza cineva cu nota mai mare la geometrie.
Pana la urma am facut-o babeste, incepand cu creionul si la ultimele 3-4 valuri, am mai sters, am mai strnas de la un cap, am mai largit la altul. pana s-a potrivit. De fapt daca va uitati cu atentie, este vorba de niste L-uri de culoare inchisa care se intrepatrund, unul de sus unul de jos pe fondul galbui.
Dupa ce am gabjit de bine de rau modelul, am retrasat peste creion cu negru, ca sa am niste contururi nete pe care apoi sa le umplu cu vopsea. Am tras intai toate liniile verticale dupa care am unit cu liniile orizontale. La sfarsit efectul acestor contururi era asa de complex ca m-am razgandit si nu le-am mai umplut cu negru.
Bronzul l-am facut asa: Am dat un strat de email auriu. Dupa ce s-a uscat am venit cu Agama burnt metal din ala care se freaca. Stiam din experienta ca in unele locuri se freaca pana dispare (chestie care ne enerveaza la avioane). Ei bine aici nu s-a disparut mai deloc. Asa ca a trebuit sa mai vin cu un drybrush de bronz de la agama, pe margini si nituri.
Cercurile au fost trasate cu un tragator prins in compas si cu culoare diluata - incercari pe masa de lucru.
Cloare de baza la fata - am vrut sa incerc noua achizitie - Teracota de la W&N acrilics. Se vede desenul cu creion dedesubt.
Serpii - culoare de baza un verde oliv de la Zvezda.
Pentru ca Teracota asta mi s-a parut un pic prea roza pentru un cap taiat, am amestecat carnatie de la Valejo cu putin verde din ala de la serpi si am dat un lapte transparent peste toata fata.
Apoi, cu aceias culoare de la fata am subliniat burtile serpilor. E o idee buna sa folositi o paleta restransa de culori ca sa dati unitate lucrarii.
Am facut si capuri la serpi. Simple ca erau desenate de soldati. si trebuiau sa fie urate ca sa sperie dusmanul.
Au urmat ceva detalii de desen cu "aproape negru" si umbre, deocamdata tot cu acrilice - am mai bagat niste siena arsa in amestecul de fata.
Pe urma, tot cu acrilice am facut ochii - am folosit culoarea de baza de la coloana din baza figurinei, rosul de la panas si de la sireturile scutului l-am folosit la buze - diluat doar cat sa contrasteze un pic cu pielea cadaverica.
Dupa asta am mai modulat cu uleiuri. Brun Van Dick cu rosu englez si putin galben de Neapole pentru umbre si riduri si Galben de neapole de 2 feluri - roz si galbui plus alb pentru lumini. Le-am blenduit si gata.
La serpi am mai pus niste puncte cu galbuiul de la fondul spiralei, rosu la limbi si cate o luminita in ochiii jucausi. M-a ajutat prietena mea de la Valejo cu 3 de zero, cat si alte verisoare ale dansei, tot de familie buna.
Dupa toate blenduirile intre uleiuri am dat ul lac mat de la Sinto, ca sa fu sigur ca nu o mai bulesc si cand s-a uscat temeinic am lipit scutul la locul lui, cu mana cu tot.
Ajutor
Sus
!
