E vorba de tunul greu de camp produs si utilizat de catre armata germana sub denumirea Schwere Kanone 18 - cal. 10.5 cm.
![Imagine atasata: 23-800.jpg](http://www.cartula.ro/forum/uploads/monthly_08_2011/post-1427-0-72927500-1313016407_thumb.jpg)
Putina istorie.
Ca urmare a ordinului Reichsheer privind reorganizarea divizioanelor de artilerie din cadrul armatei germane, societatilor producatoare de armament li s-a solicitat dezvoltarea unui tun greu de camp care impreuna cu obuzierul s.FH 18 cal. 150 mm sa poata fi utilizat ca si suport al infanteriei aflate in atac, prin executarea unui foc de baraj din siguranta spatelui liniilor proprii.
Astfel, in cursul anului 1920 firma Rheinmetall incepe dezvoltarea tunului greu de camp s.K. 17 calibru 105 mm ce-si are originile in Primul Razboi Mondial. Ca platforma de sustinere si transport a piesei s-a preferat utilizarea celei proiectate si construite de catre firma Krupp pentru obuzierul greu S.FH 18, calibru 150 mm.
Dupa o serie de teste ce s-au intins pe parcursul a mai multi ani, tunul s.K 18 cal. 105 mm intra in productie de serie in cursul anului 1933, initial la uzinele din Dusseldorf apatinand societatii Rheinmetall-Borsig AG, ulterior inceperii celui de-al doilea razboi mondial productia acestei piese cazand in sarcina uzinelor Speerwerk in Berlin (Spandau), Dorries-Fullner (Bad Warmbrunn) precum si firmei MAN din Augsburg, uzine ce erau deja raspunzatoare de producerea obuzierului s.FH 18 calibru 150 mm.
Mai tarziu, dupa ocupatia de catre trupele germane a Cehoslovaciei, parte din productia tunului s.K 18 s-a datorat uzinelor din Dubnica (cca. 135 piese).
Din pacate, greutatea totala a acestei arme (sensibil egala cu cea a fratelui sau mai mare, obuzierul s.FH 18 cal. 150 mm, si cu peste 3,5 tone mai mare ca a obuzierului l.FH 18 cal. 105 mm), raportat la eficacitatea armei (sub specificatii) au condus la stoparea productiei in cursul lunii augut 1944, numarul total de exemplare fiind undeva in jurul a circa 2000 de unitati (dupa unele surse), altele indicand o productie totala de pana in 900 de piese. Inclin sa o cred pe ultima - raportat la numarul extrem de mic de imagini cu aceasta arma.
Dupa razboi aceste piese de artilerie au fost utilizate de catre Albania si Bulgaria, insa eu unul nu am gasit nicaieri imagini care sa intareasca sau sa sustina acest aspect.
Cateva detalii :
In cursul anului 1941 a demarat procesul de inlocuire in marile unitati combatante a obuzierelor usoare l.FH 18 calibru 105 mm cu aceasta piesa; motivul principal fiind bataia sa eficace (mult peste capabilitatile obuzierului), precum si datorita manevrabilitatii mai ridicate (in ciuda greutatii), tunul utilizand pentru transport doua carucioare cu jante din aliaj usor dotate cu bandouri de cauciuc turnat.
Desi initial, pentru deplasarea piesei au fost utilizate atelaje trase de cai, dupa reorganizarea marilor unitati de artilerie, tractarea pieselor a revenit strict in sarcina transportoarelor dedicate - unul din acestea fiind arhicunoscutul Sd.Kfz 7.
La transport, cele doua sape ranforsate ale falcelelor erau demontabile, fiind agatate pe lateralele ultimelor - pentru obtinerea unei echilibrari a piesei in timpul marsului. Teava era obligatoriu asigurata la pozitia de recul maxim pentru a o feri de eventuale contacte cu solul.
Pozitionarea piesei in vederea executarii focului presupunea detasarea caruciorului spate si montarea celor doua sape pe fiecare falcea, acestea fiind desigurantate de caruciorul principal si deschise (pentru asigurarea stabilitatii in cursul tragerii) la cca.60° fata de axa piesei.
Caracteristici tehnice ale piesei s.K. 18:
Calibru: 10.5 cm
Lungime totala : 5.460 m
Greutatea tevii : 1120.0 kg
Greutate totala : 5,642 kg
Culata : bloc inchizator orizontal, darea focului cu percutor
Elevatie: 0° la +48°
Orientare in azimut: 64°
Cadenta : 6 lovituri/min
Viteza proiectil la gura tevii : 835 m/s
Bataie eficace: 19,075 m
Greutatea unei lovituri brizante: 15.14 kg
Producatorul kitului nu face nici o referire la vre-o unitate dotata cu aceasta piesa, vopsirea ramanand strict la latitudinea fiecaruia, in functie de imaginile/sursele avute la indemana sau preferintele personale , de multe ori subiective.
Inca o precizare.
Desi exista o imagine cu aceasta piesa in pozitie de tragere pe teatrul african cu piesa vopsita in culorile Afrika Korps, este vorba de un descendent, respectiv mai putin cunoscutul tun de camp s.K 18/40 L60 cal. 105 mm (sau 10 cm s. Kanone 42), aparut in cursul anului 1942 din dorinta de imbunatatire a lui s.K 18, insa modificarile aduse noii piese au fost atat de mici fata de predecesorul sau incat nu au fost produse decat putine exemplare, ce nu au fost distribuite unitatilor combatante. A fost utilizat (si fotografiat) doar in cursul testelor, unul din acestea avand loc pe teatrul african.
Vom vedea ce se poate scoate din acest kit.