Au venit toate tunurile... După ce m-am tot sucit, până la urmă pentru tunurile de la covertă am modificat atât afetul, cât și țeava.
Afetul l-am modificat cum am spus într-o postare anterioară. Cu această ocazie am înțeles că „designul” DeA pentru afeturi este conceput special pentru oameni care n-au timp, formele respective se îmbină ca lego, iar estetica este pe planul al doilea. În varianta mică am renunțat la bosajele de ghidare, astfel că a trebuit un pic de atenție la aliniere în timpul lipirii, dar cu un mic distanțier și folosind suprafața plană de lucru obișnuită alinierea nu e dificilă.
La țevi, am constatat că partea conică intră în sabord și e practic invizibilă, așa că am zis că n-are rost să-mi mai bat capul cu ea. Am tăiat laleaua și apoi am „amputat” 7 mm din țeavă. Apoi am lipit laleaua pe bont. Nu cu vreo fantasmagorie de gen cositorire, ci cu prenadez. Sigur că după scurtare punctul de sprijin al țevii nu mai cade în centrul de greutate, dar în machetă asta nu se prea vede.
În prima poză este o comparație între varianta mică și cea normală. Țevile nu sunt încă vopsite, dar o să le vopsesc.
Următoarele două poze arată tunul mic în poziție retrasă, respectiv în poziție de tragere, în cel mai îngust loc de pe covertă.
Dacă o să am timp, o să mai bibilesc tunurile de pe covertă (cascabel, parâme, pană, diferite piese metalice), dar cele din interior nu, că sunt practic invizibile.