Deoarece cineva care folosește și el filele date de DeA m-a întrebat cum le-am îndoit fără să se rupă, m-am hotărât să „sacrific” două file din cele puse deoparte și să arăt cum am făcut.
Primul lucru care vreau să-l spun este că filele sunt mult prea rigide pentru a fi îndoite direct. Trebuie neapărat muiate în apă fierbinte. Prin înmuiere nu mai realizează frumosul și continuul „arc” al celor uscate, aplicarea pe coaste dând un „poligon funicular” în loc de arc, problema trebuind să fie rezolvată ulterior, prin șlefuire, completare, chituire. Însă decât file rupte, zic că mai bine așa. Ăsta este materialul, iar eu mă voi încăpățâna să lucrez cu el.
Filele trebuie examinate, iar cele care nu au fibra continuă (prima figură) nu se pot folosi în zone unde trebuie îndoite sau răsucite mult.
Eu am prelucrat simultan câte două file. Le-am pregătit capetele (a doua figură), apoi am verificat unde și cât trebuie răsucite (la îndoire e aceeași poveste), le-am marcat (ca să știu sensul răsucirii), debitat și încercat dacă calcă bine prin rulare ca un tampon (a treia figură). Dacă este cazul (n-a fost cazul aici) le șlefuiesc pe cant. Apoi le-am muiat în apă de mai multe ori, răsucind cu mâna puțin câte puțin. Filele s-au înmuiat suficient să fie răsucite și 180 de grade, dar nu este nevoie. Apoi le-am lăsat să se întărească puțin, răsucite (figura a patra, iată de ce-mi trebuie două). Apoi le-am lipit, până nu s-au uscat, ca să fie flexibile (figura a cincea). Neșlefuite, aspectul nu e grozav, dar verificând cu mâna, curbura este mai bună decât pare în fotografie, sper să le pot șlefui fără probleme exagerate.
NB: Nu am nevoie de indicații de genul „ești un prost că folosești materialele de la DeA”.