E, pai o sa imi cer si eu scuza ca-s un pic mai taios, dar daca tot vorbim de "project management"... Macar s-o facem corect, nu?
Trec peste faptul ca SMART se refera la o metodologie de stabilire tocmai a scopurilor unui proiect (in eng. specific, measurable, attainable, realistic, time-bound), si ca se pare ca ne-am apucat sa romanizam conceptul si cum nu s-au potrivit limbile, se pierdu si sensul, da' nu-i mare bai...
Ce m-a facut sa intervin este faptul ca e fix irelevant daca vrei sa ajungi la o varianta functionala, atata timp cat nu stii care-i situatia exacta. Si asta o afli dupa ce il faci bucati. Poti sa stai sa evaluezi posibilitati cat e ziua de lunga, daca habar nu ai care-i situatia exacta.
Si nu-i mare bai daca pornesti cu ideea ca-l faci sa plece la sfert de cheie, si pe parcurs descoperi ca n-ai cum, ca lipsesc prea multe (piese, oameni priceputi, etc)... La fel cum nu-i mare bai daca se porneste cu gandul de a il aduce intr-o stare de conservare buna, si se descopera pe parcurs ca partea mecanica e relativ completa si in buna stare, si ar merge cu ceva munca in plus sa-l faci sa toarca. Astea le vezi pe parcurs.
Personal, imi pare bine ca exista disponibilitatea, si exista si interesul. Mi se pare ca modul in care s-a plecat e exact cel mai corect cu putinta. Se identifica resursele disponibile, partea de documentatie fiind absolut critica. E totusi piesa de muzeu. Faptul ca au fost contactate si resurse din afara este extraordinar. Daca se va pastra relatia cu ei, va vor putea ajuta in destule moduri...
Discutiile despre cum ar trebui sa fie condus proiectul, cel putin in faza asta, sunt inutile.