Ajutor
Ochi-de-soim-vanat statea ascuns in tufis si se uita plictisit la strainii dupa care se tinea de trei zile. Vorbeau tare, mancau si beau mult,radeau gros si parea ca toata lumea e a lor si nu se tem de nimic. Incet, incet gandurile ii alunecau catre frumoasa Micsunea-sub-clar-de-luna-noua, fata sefului de trib. Daca reusea sa duca la bun sfarsit insarcinarea poate ar fi avut o sansa. Oricum ar fi putut sa le lase si doua zile avans barbarilor cu barba. Dupa zgomotul infernal pe care il faceau i-ar fi gasit si o fata.
Erik statea incruntat. Debarcasera deja de trei zile si bajbaiau prin padurea asta blestemata, croindu-si drum cu greu prin hatis. Deja incepusera sa-si toceasca sabiile si nici urma de vita-de-vie desi saga era foarte precisa in localizarea Vinladului: “Praeterea unam adhuc insulam recitavit a multis in eo repertam occeano, quae dicitur Winland, eo quod ibi vites sponte nascantur, vinum optimum ferentes”. Se pare ca marele Odin nu avea putere si aici sau vroia sa-i puna mai intai la incercare.
Din spate se auzea vocea lui Helgi care il dadacea pe tanarul Bjorn aflat la primul lui raid:
“Vezi, tu, raidurile astea ale noastre sunt mai mult decat un mod de viata. Ele ne fac sa fim barbati cu adevarat. Un barbat nu poate fi complet daca sta acasa langa fusta muierii…”
“Mai ales cand muierea este una ca Thjodhilda”, completa Ketil in rasul celorlalti. “Helgi si acum mai are semn de cand a adus o sclava celta si vroia sa o pastreze pentru el.”
“Si ce s-a intamplat cu sclava?” intreba curios, tanarul Bjorn.
“A dat-o pe doua amfore de vin italienesc.”
“Doua? Asta inseaman dublu fata de pretul cuvenit.”
“Se pare ca sclava aia merita. Am petrecut oricum copios cu vinul ala. Poate ar fi trebuit sa mergem spre sud, nu spre vest.”
“Se spunea ca aici gasim vin, lemn si grau”, se simti dator sa adauge Ingjald, navigatorul si istoriograful expeditiei.
“Deocamdata am gasit doar o gramada de lemn, eu personal cred ca am taiat vreo trei metri cubi. Carnea de balena incepe de asemenea sa se imputineze. In curand va trebui sa ne facem o tabara undeva si sa vanam ca sa ne improspatam proviziile.”
“Tu de ce te plangi, doar ai la tine ratiile personale de supravietuire, cinci pesti uscati sarati.”
“Dar dupa aia o sa am o sete cumplita.”
“Pai numai bine am dat de paraiasul asta. Ai grija ca aluneca piatra.”
“Ia nu mai imi da tu mie..”
Hauuuu-pleosc-buf. HAHAHAHAHAHAHA
Gudrod se ridica incet din apa, in hohotele de ras ale celorlalti.
“Unde mi-e toporu’? Scoateti toporu ca va spintec!”
“Usurel Gudrod, vezi sa nu te impiedici iar.” HAHAHAHAHA
“Scoate toporul!”
“Nu l-am luat eu.”
“Dar atunci unde e?”
“Vezi ca s-a prins in pom cand ai cazut. E inca acolo.”
“TERMINATI CU TAMPENIILE !!!” bubui glasul lui Erik. Parca am venit cu femei dupa mine.
Se lasa tacerea intrerupta doar de zgomotul sabiilor si al cutitelor care taiau hatisul. Erik era de temut cand avea nervi. Dar nu dupa multa vreme incepu sa se auda, ca un bazait sacaitor de musca de cal, glasul lui Helgi:
“Vezi, tu, raidurile nu sunt bune doar ca stai departe de nevasta. Totodata ai posibilitatea sa…”
Si trei poze cu natura moarta, mai exact cu buturuga facuta din lut de modelaj
Cu creanga in apa nu mai stiu fabricantul
Si apa :
Aceasta postare a fost editata de OlafTheViking: 17 March 2010 - 10:49 PM
Sus
.mi-au dat lacrimile... saracu om, cum si-a pierdut el bunatate de topor in copac...!era machit cand a cazut in apa, nu? 
