Sunt nascut in anul obscen '69, iarna, de gerul bobotezei. Cu toate astea, copilaria mi-a fost calda. Am fost atras intotdeauna de chestii mici, minutioase, cu multe detalii pe care le retineam si le clasificam spre disperarea altora.
Pe la 6 ani am primit de la tata un kit rdg-ist de Mig 21, urmat la scurt timp de crucisatorul Abpoba (aurora). Le-am facut pe amandoua cu el si de atunci m-am gandit la momentul in care voi face si eu cu baiatul meu asa niste machete.....Si iata ca nu mai am mult.
Ulterior am primit de la tatal prietenului meu cel mai bun atunci (Andrei) un set de soldati japonezi 1/72 de la Airfix. Cu banii de sorcova si florile dalbe, eu si Andrei ne duceam la Hanul Manuc si magazinul Victoria si ne luam vagoane si locomotive Piko.
Vremea a trecut si orasul demontabil format cu toate astea s-a tot micsorat atat fizic cat si in gandurile noastre.
A urmat perioada in care jucariile au cam fost vandute pentru a avea bani la mare cu vreo Dana sau Alexandra.
Armata, servici, facultate......ca-n viata, deh.
Prin '93 eram proaspat "single" si fara chef de nimic serios. Plimbandu-mi schnautzeritza in parc l-am intalnit pe Florin care mi-a marturisit cu retinere pasiunea sa si mi-a redirectionat 3-4 machete pe care urma sa le arunce. Le-am vopsit cu vopselele de la practica de restaurare, urmand poza de pe cutie. Asa de tare m-a incurajat Florin, ca mi s-a urcat la cap. Asta era prin '93. Restul e istorie (a mea).
Pana la urma sotia m-a de-singularizat dar nu a fost niciodata fericita de faptul ca m-a luat inapoi cu buba asta in cap.
Am inceput cu machete de avioane nemtesti la 1/72 (se pare ca numai la scara asta pot gandi) de la Smer, Heller, Italeri si mai rar, Revell.
Treptat, le-am incercat pe toate - avioane, blindate, masini, sf-uri, submarine, vapoare, figurine. N-am facut inca trenuri si corabii (serioase) dar n-am iesit inca la pensie chiar daca saptamana trecuta mi-am facut primii ochelari de om mare.
Singura mea neimplinire atunci, era ca nu aveam cu cine vorbi despre chestia asta.
Odata, la magazinul din Unirii, am pus mana pe aceeasi cutie cu un domn la fel de putin sociabil ca si mine. Mi-a zis (Mihai) ca ei (deci mai multi) se intalnesc la o bodega amarata care din disperarea lipsei de clienti, ii accepta sa traga doua ore de o cola si sa-si intinda si cutiile cu jucarele pe mese. Cei 6-7 de la inceput s-au facut 12-13. Treptat nu ne-a mai primit nicaieri si ne intalneam in parcul de la Gradina Icoanei cu cutiile pe banci si revistele pe genunchi, cu aceleasi discutii patimase pe care la mai vedeti si aici, cu bune si rele.
Mai tarziu a aparut forumul Revell si intalnirile saptamanale s-au transformat in intalniri lunare. Sotiile au mai inaintat in varste, pretentii si posesivitate, au aparut copii.....
Lehamitea inca nu a aparut nici acum la cei mai multi dintre noi si d-aia cateodata ne implicam mai mult decat trebuie unde nu trebuie neaparat.
Lucrarile mele le puteti vedea aici - http://s223.photobuc...196/stosser_69/
Cand nu fac machetism, pictez diverse dar mai ales icoane pe lemn. De fapt pe amandoua le fac in pauzele de familie.
Pun si niste imagini, asa ca sa fie frumos, dar mi-e greu sa ma hotarasc pe care, caci tin la toate.
Va doresc tuturor sa va simtiti eliberati atunci cand lucrati. Asta e scopul ! Parerile altora......Vor aparea oricum si depind in mare masura de gustul fiecaruia.
Aceasta postare a fost editata de wurger: 07 March 2010 - 11:26 PM