[HIND]

La randul meu, vreau sa multumesc din suflet organizatorilor pentru primirea calduroasa pe care ne-au facut-o si sper din tot sufletul sa putem sa ne revansam cat mai curand(cel mai probabil la Salonul de la Alba Iulia).

[niki]

Felicitari tuturor!
Va doresc (si implicit "imi doresc") sa aveti cat mai multe participari la astfel de evenimente, sa va bucurati cu totii de machetele, prietenia si ospitalitatea gazdelor - fie in Ungaria, fie in Romania.
Ce bine ca pentru unele lucruri nu e niciodata prea tarziu!...

Numai bine,
Niki

Aceasta postare a fost editata de niki: 08 October 2009 - 06:24 PM

[alexie]

De zece zile privesc neputincios monitorul calculatorului , sambata asta a fost carpita placa grafica.
Am senzatia ca placa inca inca "sangereaza" asa ca profit de putinul (posibil) timp ramas pentru a-mi aduce si eu aportul la discutiile din acest topic.
Joi noaptea am plecat din Mangalia, vineri la pranz ajunsesem in Cluj. Vizitarea atelierelor Bill si marhaba m-au umplut de invidie. Sambata delegatia romana pleaca spre Ungaria. La trecerea frontierei am castigat o ora (ungurii au GMT+1). Gazdele au fost cu mult peste asteptari, bariera de limba n-a fost tocmai o bariera in asimilarea informatiilor. Duminica a fost premierea, in mod absolut surprinzator m-am numarat printre acestia. Sper sa fie cati mai multi colegi maghiari care sa raspunda invitatiei lansate de Hind, daca nu anul acesta macar in anii ce vor urma. Daca tot au sa ajunga la Alba sa ajunga si la Bucuresti si daca noi tot am ajuns la Hajdúszoboszló sa ajungenm si al Mosonmagyaróvár. Din aceasta ciocnire culturalo-modelistica sa creasca machetismul national iar la nivel individual fiecare sa contabilizeze un castig.

Avertisment! Urmeaza varianta lunga cu accentul pus pe logoree si mai putin pe gramatica!

[mersu]

Felicitari baietzi!

[alexie]

La vernisajul "Salonului National de Modelism" mi-am exprimat regretul ca nu pot participa la concursul din Ungaria, regret declansat de postarea lui gruby despre existenta expozitiei de arme si uniforme, a standurilor cu kituri etc. "Dusmanii" marhaba, Bill si Wittman m-au incercuit si in 5 minute eram convertit.Evident in semn de respect trebuia sa particip ca si concurent, am luat eBay-ul din vitrina lui Olaf si am trimis-o cu marhaba la Cluj, urmand ca restul de machete concurente sa-l stabilesc la domiciliu.
Ajuns acasa i-am spus sotiei ca in cadrul Salonului am fost abordat de un ungur care m-a invitat (pe mine si pe alti doi cartulezi)la un concurs in Ungaria.
I-am evidentiat faptul ca doar noi trei am fost racolati din multimea de expozanti, am plusat prin faptul ca transportul de la Cluj este gratis, cazarea mocca si exista posibilitatea ca machetele sa fie vandute in cadrul unei actiuni de binefacere (proprietarul primeste banii, caritatea fiind din partea celui care achizitioneaza..stiu ca nu are logica dar asa s-a nimerit). Evident persoana care m-a abordat nu are putere de decizie..a durat doua zile pana am primit confirmarea pe email, perioada in care sotia era gata sa ofere din economiile casei numai sa scape de mine si de machete. Recunosc faptul ca am actionat iresponsabil, josnic si misogin si imi cer scuze in fata minorilor ce citesc aceste randuri, sunt constient ca nu as putea privi in ochi o mama, sotie sau prietena de machetist care a citit aceste dezvaluiri reprobabile.
Am inceput lucrul la o figurina 1/35,ww2 tanchist maghiar pe teritoriu rusesc, toate informatiile cerute mi-au fost oferite cu maxim profesionalism de catre expertul in uniforme al clubului din Debreten (cred ca Péter) prin intermediul lui gruby. In ajunul plecarii calculatorul s-a stricat si am convenit sa fiu anuntat telefonic daca apar modificari importante in legatura cu excursia la unguri, via Cluj. Pentru transport am optat pentru microbuzul firmei Funny, Mangalia -Cluj 12-13 ore, aceste ore le-am petrecut intr-o transa agonica, plecat din Mangalia joi ora 22 ajuns la Cluj vineri ora 12. In Cluj am fost preluat de Bill care mi-a oferit gazduire, evident o camera este folosita exclusiv pentru acest nobil hobby (atelier, expozitie, depozit si banca de date). In ciuda oboselii am vizitat si tabara lui marhaba, aceasi camera exclusiv machetistica, ocazie sa vad multiple proiecte deosebit de interesante dar trecute pe linie moarta. Tot aici am sarbatorit machetistic: apa de gura pe masuta acoperita cu cutting mate Tamiya, si prafuri , pigmenti pentru prafuirea unui camion Zil 157 cu radar (ce urmeaza sa-l fabrice Bill pentru o megadiorama feroviara), am incropit etichetele pentru concurs trebuind sa iesim in oras pentru listarea acestora ocazie cu care am baut o bere si am mancat o pizza "Canibalo", pizza care in ciuda numelui s-a dovedit ca este mai mult vegetariana.
Sambata la orele 7 marhaba ne-a dus la locul de intalnire, parcarea unui megastore (parca Plus), unde echipa s-a completat prin alipirea grupului Hind, Ahmed si Tatuca. Au avut loc transbordari de machete, bagaje, sacose cu mancare si pet-uri suspecte, intr-un final cele doua masini erau apte pentru marea aventura. In timpul manoperelor Tatuca ne-a povestit o intamplare din tren ce dovedeste ca viata bate filmul.
In compartiment (Bucuresti - Alba Iulia) un batran a tot incercat sa intre in vorba cu Tatuca, acesta l-a ignorat politicos nedorind sa asculte banalitati pana la destinatie. La un moment dat (cca o ora pana la debarcarea batranului) Tatuca a observat o insigna pe chipiul batranului, este vorba de o insigna A.R.P.I.A., evident batranul facuse parte din primul batalion de parasutisti al Romaniei etc. Brusc timpul s-a compactat si la finele celor 60 de minute Tatuca mai avea sute de intrebari nerostite.
Am pornit la drum, ca in orice deplasare cu masina nici aici nu au lipsit momentele de adrenalina si scuipaturi in san ce au intrerupt contemplarea modelistica a padurii mixte de foioase si conifere. La intrare in vama Borsa am poposit pentru o masa campeneasca "la portbagaj", pentru mine fiind o premiera am cautat sa iau o piatra-n gura, am renuntat toate avand un gust ciudat (posibil masline fosilizate). Coana Ioana gps-ista si scurtatura sugerata de gruby au facut sa ajungem cu bine la destinatie.
Prima impresie foarte buna, parcare rezervata machetistilor, am pornit in prospectarea terenului: sala mare, central careu din mese ce asteptau machetele, perimetrul restrictionat de un careu din sfoara sustinuta pe suporti. In fundal (scena salii) amenajata o miniexpozitie de armament si uniforme ww2.

La o prima scanare a salii realizai ca sunt cel putin 3-4 cluburi participante (tricouri personalizate), majoritari erau membrii clubului din Debrecen (Debreceni Makettező Klub) avand ca stema un profil de vultur stilizat, club infiintat in anul 1978 cu o perioada de inactivitate dar de curand reinfiintat si in plina expansiune. Membrii clubului din Kecskemét aveau ca sigla un cap de puma, alti concurenti erau din clubul APC sau din Kit Makett Klub; ulterior am aflat ca sunt peste 20 de cluburi ce-si desfasoara activitatea pe teritoriul tarii vecine.
Roland aka. gruby s-a desprins din furnicarul de machetisti si a facut oficiile de gazda, traducator si ghid. Astfel am aflat traseul de urmat pentru a inregistra si depune machetele.
Fisa unei machete este compusa din trei parti distincte, cu fisele machetelor se merge la o masa unde trei organizatori efectuau formalitatile de inscriere. Fisa este verificata, inscrisa (sau taiata dintr-un tabel) si primeste (pe toate cele trei parti componente) doua numere de ordine, un numar este unic reprezentand concurentul asa incat acel numar se repeta pe toate fisele respectivului, un al doilea numar reprezinta macheta (posibil un ochi avizat deduce din numar daca este vorba de avion, figurina etc. sau pur si simplu numarul se atribuie in ordinea sosirii, sincer ma indoiesc de aceasta ultima varianta). Fisa se taie in cele trei parti componente, o parte ce contine datele de identificare ale machetei (scara, producator, numele lucrarii, categoria la care concureaza) si un mic istoric al inovatiilor aduse de concurent, ajunge cu macheta pe masa de concurs. Partea a II-a a fisei ce contine datele de identificare ale machetei dar si ale concurentului (nume si anul nasterii) ramane in posesia juriului. Partea a treia a fisei este inmanata concurentului si reprezinta "recipisa de bagaje" in baza careia, la final iti ridici macheta, totodata primesti o fituica pe care trebuie sa treci cele doua numere din eticheta machetei ce o propui pentru distinctia "Best ShoW" (respectiva hartie dupa completare, pe parcursul celor doua zile, o depui intr-o urna transparenta).
De semnalat faptul ca organizatorii nu au machete in concurs, in cel mai fericit caz au machete pe mese dar fara eticheta; pentru machetele din afara competitiei existand vitrine sau mese dispuse in centrul careului de concurs .
Mesele de concurs sunt impartite in categorii de participare cu ajutorul unor afise. Concurentul cu macheta si partea I a fisei este preluat de catre un reprezentant al gazdelor, acesta indica locul unde personal iti asezi macheta si eticheta aferenta. Dupa asezarea machetei pe masa responsabilitatea trece pe umerii organizatorilor, manipularile ulterioare ale lucrarilor se fac "cu manusi" la propriu si la figurat. Am observat ca aviatia ocupa un procent destul de redus (stiindu-se faptul ca in orice forum sau expozitie are o pondere ce trece de 50%)si un alt fapt remarcat ca zona Junior era egala cu zona Adult, lucru normal daca ne gandim ca "Junior" inapartit in doua mari calupuri (pana in 14 ani si alta pentru cei cu varsta intre 14-18 ani).

Dupa indeplinirea formalitatilor am povestit cu Péter, membru al clubului din Debrecen, un entuziast responsabil de miniexpozitia militara. El insusi fiind echipat in uniforma de militar maghiar (la fel ca si fiul sau si ca Sandor, un alt membru al clubului). Cu maxim profesionalism si solide cunostinte, Péter mi-a raspuns la toate intrebarile formulate in englisho-magyara si Kum fu Panda. Pe parcursul discutiilor am aflat ca afisarea uniformei maghiare din ww2 nu este agreata de oficialitati, cu toate acestea la sfarsitul zilei cand Péter isi incarcase colectia in doua masini,am observat ca acesta avea sa sofeze in uniforma, la nedumerirea mea a raspuns (aproximativ): "De ce nu, prostia politistilor este aceeasi pe mapamond, trebuie sa traiesti cu speranta ca intalnesti o exceptie de la regula". Mai vreau sa amintesc si faptul ca manechinele nu erau primite sau inchiriate de la un sponsor, acestea fiind tot proprietatea susnumitului Péter.
Evident ca un coleg maghiar l-a recunoscut pe Mazare in ultima uniforma
In timp ce inscrierea pentru concurs continua, am intrat in camera rezervata comertului. Pe mese am vazut kituri Master box, Airfix, Trumpeter, Academy, Tamiya, MiniArt; vopsele Humbrol enamel si acrilic, Gunze, photo-ech si rasini Eduard, colectii de reviste despre aviatie si pigmenti Mig. Am achizitionat Gunze cu 9 lei si figurine din rasina de la firma RESINation 20 lei figurina, am inteles ca aceasta firma pregateste reintrarea in productie cu figurine noi. Cateva mese erau goale, datorita unei expozitii din Slovenia (parca) unii comercianti au ales sa vanda acolo, tot atunci am aflat ca exista posibilitatea sa aduc kituri vechi pentru vanzare sau troc.
La un moment dat am aflat ca Ahmed a acceptat invitatia de a face parte din juriul concursului, noi (grupul de romani) ne-am retras asa incat la revenirea in sala agitatia sa fi disparut si sa putem vedea toate machetele expuse.
Am colindat localitatea,ne-am racorit la un bar de streaptesse insa am plecat inainte sa fiu apt de un karaoke pe bara. Reintorsi in sala ne-am amestecat printre vizitatori, facand poze sau doar salivand in fata unor exponate, s-au reinfiripat discutiile modelistice iar Roland a fost deseori solicitat pentru lamuriri.

Sunt convins ca v-ati dumirit cu privire la calitatea exponatelor asa ca nu insist, la sectiunea Junior privirea mi-a fost captata de o diorama. Ignorand sectiunea de cladire, destul de simplista, intreaga atentie mi-a fost acaparata de figurinele catarate pe un blindat. I-am adus la cunostinta lui Roland ca tin foarte mult sa-l cunosc pe autorul acelei lucrari.Printre concurenti era si o domnisoara iar figurinele sale nu au trecut neremarcate.

Era ora 12-13 cand a avut loc deschiderea oficiala, aceasta a debutat prin speech sustinut de un general in rezerva, fost Comandant al Fortelor Aeriene Maghiare, evident n-am inteles o boaba dar nici tradus nu cred ca intelegeam (fiind vorba de aviatie) insa nu m-am plictisit intrucat pe un ecran se derulau fotografii interesante. La un moment dat cca. 40 de tipuri de avioane au aparut pe ecran (in doua calupuri) acelea fiind aparatele zburate de general, ultimul fiind Mig 21 pentru Mig 29 parametrii medicali devenisera neadecvati.
Dupa discurs am plecat sa vedem locul de odihna, mansarda unei pensiuni, intr-o camera marhaba si Dana, in alta Hind si Tatuca iar in camera trei Yo, Bill si kóllega (Ahmed). Odata desfacute bagajele a urmat o mica gustare cu motivare (apa de gura), prin vizita la baie am descoperit ca buda este conceputa pentru cei cu scolioza altfel nu-mi explic pozitia ce trebuie abordata pentru treaba mica (din dreapta coboara abrupt acoperisul limitandu-ti mult spatiul) si dupa o mica primenire ne-am intors la sala.
Masa de seara ne-a fost promisa de organizatori asa incat am avut motiv sa mai cheltuim niste forinti la barul cu bara. Ora mesei s-a devansat (un incident regretabil a dus la rasturnarea recipientului si reluarea manoperelor de bucatarie), pe inserat am fost invitati in sala de mese (transformata din sala de comert), un sir de mese puse cap la cap cu scaune de ambele parti, un megaceaun cu gulas, vesela, pahare, bere si tarie - reteta unei cine deosebit de placute. Am fost servit cu o palinca slaba, dulce si aromata, am dat de inteles ca noi (dacii) cu asa ceva alaptam bebelusii, imediat am interceptat ceva potrivit pentru un voinic ca mine. Ahmed nu a incalcat juramantul depus ca jurat dar a dezvaluit din bucataria jurizarii,la debut au primit indicatii catre ce aspecte trebuie sa-si indrepte atentia, cate trei persoane pentru fiecare categorie, pe o hartie fiecare isi trece preferintele (de genul: loc 1, loc2, loc 3) cu argumentatie. Cei trei jurati poarta apoi o discutie - negociere pana se ajunge la vot in unanimitate (vezi juratii U.S.A.), evident se pot face reveniri la exponate pentru sustinerea argumentelor cu probe. Cum aveam sa aflam ulterior, exponatele premiate primesc o eticheta suplimentara (un happy face) asa incat in cadrul sedintei fotografice sa se insiste pe acele machete.
La incheierea ospatului, grupul nostru s-a orientat catre un bar in forma de corabie, carciuma cu preturi indecente, indecent de mici.

Corabia fiind esuata in apropierea pensiunii am profitat sa tragenm o fuga dupa imbracaminte mai groasa. Gazda, fin comerciant, a observat ca o sa avem o noapte lunga asa incat ne-a cerut plata (2500 ft/caciula adica 40 ron/basca). Asa cum evidentia si Tatuca am discutat indelung cu gazda (ambii aveam aceleasi grade in sange) si asa se face ca am fost selectionat pentru executarea manoperelor de securizare a gospodariei (ptr. cand ne intoarcem): Inchid si incui poarta auto, incui poarta mica si pun cheia in cui; incuierea usii de la locuinta fiind treaba gazdei.
Dupa memorarea acestor pasi am pornit catre corabie. Aici "Haiducii din Caraibe" se ospatau cu Merlot, in ipoteza ca o sa am rau de mare, am impartasit comesenilor sistemul antifurt al gazdei. Dupa numeroase carturi, povesti, mancaruri si bauturi una dintre masini s-a retras (Ahmed,Hind si Tatuca).
Pe cand grupul ramas devenise mai zgomotos decat fusese echipajul complet, un sunet de sonar ne-a inghetat sangele in vine (noi fiind pe nava), m-am dumirit relativ repede (pe teritoriul ungar mi-am schimbat soneria telefonului, prin Bluetooh de la Bill), ma apela Ahmed (ca aveam toti roaming) care ma anuntat ca poarta este inchisa, n-am stiut ce solutie sa dau si acum, scriind aceste randuri, realizez ca nu stiu cum au rezolvat problema. Trecusera cateva ceasuri de la incidentul cu telefonul cand hangiul ne-a anuntat politicos, in italiana, ca bodega se inchide (Caramba!!).
Ajunsi la pensiune am gasit poarta inchisa si am aplicat povetele gazdei dar in ordine inversa, si asa am reusit sa intram. Este posibil ca gazda sa-mi fi aratat in ordinea fireasca dar eu crezandu-ma in orient sa fi "citit" de la dreapta la stanga. La pensiune am epuizat sticla de vin si apoi ne-am culcat, de restul nu stiu dar eu am impartit patul nuptial cu Bill; am avut un somn agitat, toata noaptea m-am visat intr-un ceaun cu gulas invartit de un facalet megalitic (Frate Bill, ai fost incestuos?).
Dimineata creierul se zbatea ca pestele pe uscat (lucru paradoxal daca ne gandim ca toata ziua m-am straduit sa-l tin in umezeala), cand restul lumii a pomenit de mic dejun eu am zbughit-o in racoarea diminetii. Am facut bagajele, ne-am imbarcat si la 8-9 am ajuns la sediu, aici activitatea era in toi, se faceau fotografii, se filma si se purtau discutii. In multime l-am identificat pe Roland, acesta isi exprimase (deunazi)rezervele in legatura cu posibilitatea de a putea participa si a doua zi. De unde deducem ca unguroaicele sunt asemeni romancelor, aprige dar se autocenzurteaza cand vine vorba de practicantii acestui nobil hobby.
Noi traiam cu impresia ca la ora 12-13 se strang exponatele cand, de fapt, la acea ora abia incepea festivitatea de premiere. M-am intalnit cu un Péter in civil, trebuia sa-mi aduca o adresa de internet de unde sa-mi descarc materiale despre uniforma maghiara, in schimb mi-a dat direct materialul (extrem de stufos) descarcat de el pentru mine (cam pe cand eu conduceam corabia prin furtuna de spirtoase).
Am executat o prima achizitie de dulciuri-suvenir, am ajuns la barul cu bara pentru un suc, am strans monede pentru colectie si ne-am reintors la sala. In parcul din fata bibliotecii un pasionat facea demonstratii cu avionul sau RC, evolutia mi-a amintit de maestrul Zoltan Veres.
In holul salii am frunzarit doua numere din revista maghiara de modelism "Pro modell", numere in care apareau lucrarile lui Pénzes Attila, fost pilot de mig si membru marcant al DMK, respectiv numarul 4 din 2006 cu elicopterul Mi8 100% scratch building si ultimul numar din 2009 (nr.4) cu un trabant proprietate personala (atat 1:1 cat si 1:24) a distinsului domn. Vizionarea a fost cu atat mai incantatoare cu cat autorul a avut amabilitatea sa ne "traduca" din cicatricile trabantului (accident cu masina de paine, furtul barii de protectie etc.), am fost amuzati sa descoperim in buzunarul portierei harta Romaniei etc. Revista cu trabantul, din colectia lui Roland, a fost oferita, cu generozitate, grupului nostru. Am luat revista si am achizitionat un duplicat de la un chiosc cu ziare (din pacate singurul exemplar), tot de la chiosc am achizitionat revista "Regiment".
Acum legat de reviste, "trabantul" 1290 ft. (aprox. 20 lei), calitate grafica de exceptie, full color, 68 de pagini, fiind nevoit sa ignor textul tot sunt extrem de multumit, reusind sa inteleg tot "ce zice" revista. De la Roland am inteles ca sunt probleme cu aparitia la timp a numerelor insa doar cu entuziasm si voluntariat este greu sa eviti aceste aspecte. Au fost ani cu 7 numere, alti ani cu 3 numere, dupa cum spuneam numarul fierbinte din 2009 este nr.4. Despre revista Regiment, tot cuvinte de lauda, 490 ft.(aprox. 8 lei), grafica de exceptie, partial color, fotografii si subiecte inedite, ferice de cei ce inteleg textul.

Am executat o noua vanatoare de suveniruri (cocarde magnetice, brelocuri) ocazie cu care am luat mic dejunul "la portbagaj" (sper ca ati dedus ca imi revenisem dupa noaptea de excese). Reintors la sala am avut onoarea sa asist la un meci de Ping Pong, adversari Attila (tricou alb cu insemnele clubului) si Tatuca (tricou negru), pe post de fileu omniprezentul Roland, a trebuit sa ajung in Ungaria pentru a descoperi o alta fata a lui Tatuca, impresionant. Pe scurt, s-a purtat o discutie extrem de interesanta (chiar si pentru un diletant ca mine) avand ca tema Aviatia in timpul Razboiului Rece si astfel am petrecut o ora extrem de placuta, singurul regret fiind lipsa bolului cu popcorn.
A inceput festivitatea de premiere, pe scena masa oficiala cu medalii, diplome, kituri, cupe si halbe personalizate (trebuie sa evidentiez faptul ca micile amanunte au avut un rol important in integrarea perfecta a romanilor, "exemplu de mostra": pe masa oficiala, printre steagurile de club ale participantilor era si steagul Romaniei; jur ca nimeni n-ar fi observat lipsa lui dar..e treaba de condimentele din mancare, imi este greu sa-mi gasesc cuvintele si sa-mi amintesc toate amanuntele deosebite, oricum felicitari "bucatarilor").

Langa masa oficiala, presedintele si vicepresedintele DMK, un tip in costum si un fost subofiter elicopterist (am inteles ca era mecanic de elicoptere si a intrat in rezerva cu gradul maxim, sinonim plutonier-adjutant; imi cer scuze daca am inteles gresit, nu vreau sa o comit ca Olaf cu Viopa), la pupitru Roland (ghidul, traducatorul,mesagerul, solul trimis ca mielul printe lupi, aka gruby). In sala multime de concurenti adulti si juniori, parinti si bunici cat si vizitatori.
Festivitatea a debutat, dupa un speech, cu juniorii, fiecare categorie cu premiile 3,2,1 si alte premii speciale. Cand era anuntata lucrarea premiata, pe un ecran apareau poze cu lucrarea in cauza. Majoritatea juniorilor nu erau prezenti la festivitate asa incat diferiti reprezentanti ridicau premiile in numele lor, a fost un tip de la clubul din Békéscsaba care a facut poteca (si febra musculara) tot urcand si coborand scarile.
La un moment dat si favoritul meu a luat premiu (cel cu diorama), spre bucuria mea juniorul chiar era junior si venise insotit de parinti, am hotarat sa exagerez putin cu abordarea lui. Roland traducea in romana cand considera ca urmeaza informatii importante pentru "delegatia" romana, asa se face ca premierea adultilor a debutat cu o BOMBA, citat aproximativ
"La categoria Aviatie 1/48, locurile 3,2 si 1 adjudecate de catre Tudor Nicorici!", am avut senzatia ca toata palinca consumata sambata se regenereaza. Bill s-a indreptat spre podium, usor adus de spate cu privire buimaca, ziceai ca este un pusti care a spart geamul si se duce sa recupereze mingea. Alte categorii, alte premii, Blindate 1/35 premiul 3, marhaba si Crocodilul sau. La diorame, locul 2 o diorama cu baza circulara, mult admirata de mine;

Locul 1, STUPOARE!, pe ecran fotografia cu eBay! un cot in coaste (poate Hind,poate Ahmed sau ambii) m-a propulsat catre podium. Nu cunosc amanunte dar sunt sigur ca urechile mele devenisera PSD-iste. Am luat halba si diploma am balmajit un Köszönöm, cand sa fac stanga-n-prejur, Roland: "nu pleca departe ca urmeaza figurinele", am ramas juma pe scena, juma pe scari, Locul 1 figurine 1/35 adjudecat tot de mine, am primit o noua halba cu diploma, oficialul a zis sau a mimat ca acum beau cu doua maini, eu am zis ca una eu, una sotia (vezi Doamne, sange rece si chef de glume, dar eu eram groggy), m-am intors sa-mi reiau locul in sala, felicitari, aplauze, batai pe umar, Fantastic! (oricat ai fi de cocosat si de bocciu, in acele momente devii narcisist de top). Alte premii, alti concurenti fericiti, sectiunea S.F.,locul 3, "Noaptea in dulap", am fost medaliat si m-am reintors in sala, prea multe nu mai stiu din restul festivitatii, stiu ca Bill a primit premiul special din partea clubului organizator, la un moment dat ni s-a multumit pentru participare.
Am lasat premiile in grija lui Ahmed si atentionand-ul pe Tatuca am plecat in interceptarea juniorului. Pe cand tatal juniorului ma felicita (eu facandu-ma ca nu stiu ca-i fii-su) am aratat spre Kristian (Kris in adresa de email, asa ca am dedus numele), l-am abordat cu un text original "Ai like very maci zis diorama, zis német it beutiful, pliz foto uit my". Eu fiind laureatul la diorame, pustiul s-a taiat ca maioneza (sa folosesc o expresie din Alba Iulia). Am facut 2-3 poze, am luat diorama de pe masa (acest gest a adus instantaneu doi organizatori in proximitate) si ne-am pozat cu ea dupa ce Cristian si-a pus medaliile. Am balmajit ceva in engleza gimnastica, de genul "tu esti tare, ai potential etc." I-am cerut adresa de mail pentru ai trimite pozele, cu coada ochiului am vazut-o pe maica-sa lacrimand si atunci am considerat ca "razbunarea" mea este totala. Sper ca gestul meu sa-l potenteze, sa-i consolideze sprijinul familiei asa incat sa mai auzim de el.
Festivitatea s-a incheiat, pe baza recipiselor mi-am primit machetele. Un reprezentant a verificat daca datele de identificare corespund, m-a invitat sa verific macheta, m-a secondat pana in locul unde le-am ambalat, apoi s-a retras politicos si a trecut la alt concurent. Am dus machetele la masina, a durat intre 10-15 minute pana am reorganizat bagajul in masini si apoi ne-am intors in sala pentru foto de final cu membrii clubului din Debrecen. In intervalul cat am lipsit sala era de nerecunoscut, goala si curata, mesele s-au pliat si au disparut in microbuz, sfoara stransa pe mosor, barele adunate , talpicii barelor asezati unul peste altul pe un suport cu gheare asa incat rezulta un cub. Sala era gata de predat sponsorului Casa de Cultura si biblioteca "Kovács Máté" . Am fotografiat membrii clubului, am facut foto de grup intr-o atmosfera de camaraderie si buna dispozitie.

Am primit diplome pentru participare si ne-au fost oferite doua medalii pentru clubul nostru ??? medalii din ceramica luate in grija de Hind (mama si tata lu' Expo Alba Iulia), respectiv de Ahmed (primul jurat roman al concursului din Hajdúszoboszló).
A fost o experienta plina de invataminte, sunt mandru ca am facut parte din delegatie si am vazut cu ochii mei desfasurarea concursului de la Hajdúszoboszló, in ciuda numeroaselor discutii tot au ramas intrebari ne formulate:
Membrii cluburilor platesc cotizatie? Cat? Au un sediu? Sunt intalniri periodice? Fiecare membru are anumite atributiuni bine stabilite sau acestea se schimba in functie de necesitati? etc.
Ne-am luat ramas-bun, am ajuns la barul cu bara pentru o ultima comanda (nestiind cat reprezinta un bacsis corect am decis sa nu lasam plus, asa ca pe unde am fost am platit exact), ne-am imbarcat iar Ioana gps-ista s-a suparat pe noi si a ales alt drum de intoarcere, nu ar fi fost o mare problema dar marhaba vazuse un pom ce crestea dintr-un trabant si musai vroia sa ni-l arate si noua.
Spre norocul Ioanei am ajuns la pomul laudat, la o verificare amanuntita ne-am dat seama ca intai a fost pomul si abea apoi trabantul, plafonul si podeaua au fost decupate asa incat prin deschiderea portierei, masina a fost trasa "in copac". Aceste concluzii ne-au provocat o foame cumplita sa incat ne-am alimentat din proviziile romanesti.

Drumul a continuat fara incidente , in Cluj am lasat machetele in grija lui Hind (ptr. Expo Alba), la autogara am ajuns in timp util incat am prins microbuzul de 21.30. Pentru carburantul consumat Cluj - Hajdúszoboszló si retur am cotizat doar 25 lei.
Din drumul de intoarcere retinem doar un borcan de paprika care prin spargere mi-a compromis o parte din dulciuri.

[wurger]

Multumim pentru o descriere amanuntita si frumoasa. Multumim ca nu te-a lasat memoria si ai inmagazinat fara sa alterezi toate aspectele cat timp ai avut calculatorul insangerat.
Felicitari inca odata pentru rezultatele tuturor.

[Longinus]

Buna istorisire Alexie.Buna,de asemenea,figura facuta in Ungaria.
Paprika aia:era iute,cumva?

[Z-mare]

Excelent Alexie! O istorisire ce te face sa te simti acolo!

[gruby]

Alexie! Jos palaria!
Ma gandeam si eu sa scriu un rezumat despre "weekendul" de la Hajdúszoboszló, dar: 1. n-ar fi fost asa de bine redactat ca si al tau; 2. baietii de pe forum ar fi putut credea ca vreau sa exagerez . Deci multumesc pentru reportaj, si pot sa confirm, ca si noua ne-a placut "feelingul concursului" ( ) majorat de prezenta voastra.
Pe modellversium.de si germanii au pus reportajul de fotografii despre concursul nostru, si vad ca si montajul youtube facut de voi este "linked" fara a fi mentionat provenienta. Sper ca nu va suparati, si pe aceasta cale vreau sa va multumesc pentru montaj.
http://www.modellversium.de/galerie/artike...mp;fscode=25934

[alexie]

gruby, la 13 Oct 2009, 09:52, a spus:

Alexie! Jos palaria!
Ma gandeam si eu sa scriu un rezumat despre "weekendul" de la Hajdúszoboszló, dar: 1. n-ar fi fost asa de bine redactat ca si al tau; 2. baietii de pe forum ar fi putut credea ca vreau sa exagerez . Deci multumesc pentru reportaj, si pot sa confirm, ca si noua ne-a placut "feelingul concursului" ( ) majorat de prezenta voastra.
Pe modellversium.de si germanii au pus reportajul de fotografii despre concursul nostru, si vad ca si montajul youtube facut de voi este "linked" fara a fi mentionat provenienta. Sper ca nu va suparati, si pe aceasta cale vreau sa va multumesc pentru montaj.
http://www.modellversium.de/galerie/artike...mp;fscode=25934

Da, am remarcat si eu montajul youtube (marhaba ), emotionant. Draga gruby, ce facem noi acum este furtuna intr-un pahar cu apa, catre ce ati facut voi acolo trebuie indreptate multumirile si admiratia.

[Z-mare]

Mai medaliatilor, stiti ce vreau eu za zic de oarecind? De ce nu puneti aici oarece poze cu lucrarile premiate???

[alexie]

Z-mare, la 13 Oct 2009, 15:52, a spus:

Mai medaliatilor, stiti ce vreau eu za zic de oarecind? De ce nu puneti aici oarece poze cu lucrarile premiate???

Bill, la 6 Oct 2009, 13:27, a spus:

...................................................
Lucrarile medaliate va sunt cunoscute (in afara de Seiran care va fi fotografiat curind)
- Aur - Bf 109 G6 care a avut linga o figurina CMK a lui Graf
- Argint - ROLAND CII
- Bronz - Aichi M6 A1 Seiran, 1/48 Tamiya (in curind foto)
- Premiul special al Clubului de Machetism Debrecen - "Prea tirziu !"
Spor,
Bill

Lucrarile mele recunoscute international sunt:
e-Bay (Premiul 1, "Diorame")
Harckocsizó (Premiul 1, "Figurine 1/35 sau mai mici")
Noaptea in dulap (Premiul 3 "Sci-fi")

[flo]

alexie, la 13 Oct 2009, 21:19, a spus:

Lucrarile mele recunoscute international sunt:
e-Bay (Premiul 1, "Diorame")
Harckocsizó (Premiul 1, "Figurine 1/35 sau mai mici")
Noaptea in dulap (Premiul 3 "Sci-fi")

Felicitari!
Noaptea in dulap (Premiul 3 "Sci-fi") SUPER!!!!

[gruby]

Z-mare, la 13 Oct 2009, 14:52, a spus:

De ce nu puneti aici oarece poze cu lucrarile premiate???

O zi buna tuturor!
Pozele machetelor premiati se pot vedea pe site-ul clubului nostru:
http://www.demak.ext.../eredmenyek.php
Deocamdata numai pe versiunea in limba maghiara, dar cred ca e clar si puteti sa va descurcati. Am incercat un Google translate, dar se pare ca limba maghiara e putin tare pentru programul de traducere , dar daca vreti sa rideti, uitati-va si aici:
http://translate.google.hu/translate?prev=...;history_state0=
de exemplu: "adulti care arboreaza" in loc de "aviatie adulti", "FW-190 F9 incarca cos si de personal" (diorama lui Bill) - dar programul a incurcat si numele premiatilor, incercand sa le traduca, astfel sarmanul de alexie a devenit Milos Lucia (sorry, pe site-ul original este numele adevarat)

[gruby]

Din partea Clubului de Machetisti din Debrecen uram tuturor machetistilor de pe cartula Sarbatori Fericite si un An Nou fericit (si plin de timp pentru construit machete:)!
Roland

[alexelu_marinelu]

gruby, la 21 Dec 2009, 15:15, a spus:

Din partea Clubului de Machetisti din Debrecen uram tuturor machetistilor de pe cartula Sarbatori Fericite si un An Nou fericit (si plin de timp pentru construit machete:)!
Roland

Multumim, asemenea!
Poate ar fi cazul sa le amintesti colegilor care vor face deplasarea la Alba, la sfarsitul lui ianuarie, sa nu uite diluantul ala la sticla de 750.

[Bill]

Roland iti multumim tie si fratilor din club.
Si noi va dorim....
Boldog Karácsonyt és Boldog Új Évet !
De anul nou voi inchina un pahar de sampanie in onoarea voastra si a prieteniei ce ne leaga.
Spor,

Bill

[Z-mare]

Gruby, multumim pentru link-uri (excelente lucrai, unele le-am admirat si la Alba) si pentru urari.
Si comunitatii voastre :

Thumbnail atasat

• 

[HIND]

Multumim de urari si de abia astept sa ne vedem la sfarsitul lui ianuarie .
Pana atunci va urez:
MULTA SANATATE, FERICIRE SI IMPLINIREA TUTUROR DORINTELOR!

[alexie]

[center]Isten eltessen!
[/center]
[center]La Multi Ani ![/center]