Ajutor
A trecut ceva vreme de cand nu am scris, a trecut si peste mie un timp ce ma turtit ca pe o cutie de bere goala....am incercat sa ma gandesc, doar am incercat si nu au iesit decat ganduri haituite de un necunoscut din ce in ce mai negru si terifiant.... groaza de a nu putea sa fac planuri ma sugruma si nu pot respira linistit aerul inbogatit cu oxigen din masca de pe figura. Sunt deasupra plafonului si abia acum am uitat cine sunt si de unde vin...in spate poetul,Fuzy imi tine de urat cu poeziile lui, dar ma simt singur in fata maretiei paturii albe din fata mea,aburul acela imi magnetizeaza ochii si nu pot face alt lucru decat sa admir creatia..... oare cel ce a facut zborul s-a gandit ce o sa simt in cabina avionului asta atunci cand sparg plafonul si iau soarele in brate, da acum ma joc cu soarele in cabina de-a ascunselea , el mi se ascunde in cabina si incerc sa dau de el in virajele mele cu 45 de grade la o orizontala cat mai perfecta. Asa Moldova tzine-l! nu-l lasa! ...arata ce poti, hai sa vad pt ce-ai venit aici!..... picaturi de sudoare imi dau tarcoale ochilor si as vrea sa arunc cu ele in sus sa mai domolesc soarele ce tot ma prinde in brate, sunt la 3000 de metri de sol dar parca ma tarasc pe branci, obosit de efortul la mansa.Clar trebuie sa folosesc mai mult trimerul ala pe profundor, altfel o sa ma faca praf dupa o ora.Hai Mamut ce ai si obosit??? asa sunteti voi astia la inceput parca n-ati mancat toata saptamana.... daca ai obosit hai ca facem si niste picaje cu sandele... ca sa te trezesti ca vad ca ai cam adormit. Acum parca as vrea sa inund cabina din spate cu sudoarea care mi se scurge pana pe buze, e crunt la inceput dar stiu bine ca locul meu e acolo si pt nimic in lume nu m-as intoarce jos la viata de acum doua luni .Haide dai drumu la vale .... ce dracu ba asa esti de moale parca ai fi ardelean ... mai activ puisor... mai prezent....inclina... asa bineee ma! Si soarele si norii se joaca cu mine in dansul meu tomnatic iar eu le fac felul ,soarele inrosit mi se desface pe HUD si imi striga sa viu la el,orbit ma ascund in picaje prin aburul pufos de jos...GATA GAZU! Hai acasa ,cere coborarea si du-ma acasa...!MA itroduc la radio cu vocea mea groasa si abia imi fac loc sa cer ce-mi trebe, e zarva si toti ne facem loc la aterizare cum putem.
Hai mai trage putin.... am pus rotile baga sub prag !... Bagat! Vezi ca am scos io parasuta .... I-am dat drumul!..... Nici nu stii ce a fost in spate cand am spus ca i-am dat drumul....greseala de debutant .... ne faceam de bafta la sfarsit si ditr-un motiv de doi lei aveam viteza mare si prostia mea putea sa duca la spargerea cauciucurilor la franare sau in cel mai rau caz la iesirea la arat(stiu ca e la moda mai ales cu MIG-ul, dar...)
Jos laude si celfaneala.... asta e data viitoare voi fi mai prezent!
Da cred ca am inceput sa zbor .... si nu oricum... ci cu pasiune cu foamea unui caine ce a fost tinut in cusca prea mult timp si acum musca din zbor cu nesat, e un inceput de carte, un inceput de poveste care sa te duca langa mine , langa MFCD-ul plin, pe plachia acea goala ce ar fi trebuit sa fie radarul. el are treba acum. intercepteaza teroristi internationali. Dar eu te iau pe tine fara ca prezenta ta sa ma incomodeze in vreun fel. Esti cu mine kindare care faceai pe vremuri avioane de hartie, vremurile ala poate ca nu au trecut te mai simt inca inauntru cum tipi de bucurie la fiecare pornire de avion!Voi scrie penru tine si pt ce care te simt inauntru, pt cei care tu nu ai murit, pt cei care se dedica,pt cei care mor de foame si sete prin desertul mintilor pierdute in disperarea de a ajunge sus!
Mamut ia zii ce avem azi ?... VA raportez ca am de facut.....insir prin cap toate manevrele si ma simt ca in clasa intai cu invatatoarea in fata .... asa se invata, ca in clasele de inceput. Ma resimt dupa zborul de asearape calculator pana la o ora interzisa...mda azi avem zbor mixt si eu ma resimt ... cat de prost sunt ... aici e serviciul nu acasa... dar asta e poate data viitoare nu oi fi atat de infantil sa stau pe un Iar 80 virtual... Mbicu a dat si azi cu cafeaua de pamant si nu s-a spart ... e betoooon.. asa ca sunt destul de tensionat sa fac fata si azi distrectiei; oricum maine e liber si ma pot odihni cat vreu ... asa ca haida sus in cabina aia stramta (sper ca viitoarele achizitii sa aiba bani astia de o cabina ceva mai mare ca asta parca e facuta cu dobanda de la CEC ).... asa ca hai baga mare Mamut.... Si simt sutul in fund de la fortaj dau drumul la frana, animalul incepe sa prinda viteza si hopa sus.Bai Mamut pe 10 grade boresight-ul.... ce dracu tragi asa asta nu e Suchoi, ASA! Tren flaps , imediat dupa si binecunoscutul soc la decuplarea fortajului... Zona 2... pe aici , ca am schimbat steerpointu pa 2......viraj dreapta la doua mii peste zona de interdictie!
Am fost candva un individ cu parul mare ondulat, cu captive de lemn si panza, cu mansa acea in forma de covrig, cu tricouri stridente ,pe campul plin de avioane de la Focsani. Stateam cu Horhe catarati pe buda de langa terenul de zbor si admiram fiecare avion cu decolari si aterizari...fiecare trecere si fiecare figura acrobatica ne facea sa tremuram de fericire, si prima urcare in zbor cu AN-ul tot cu el am facut-o ....Mi-a fost mereu aproape si paginile astea sunt rodul intalnirilor fara de sfarsit pe bancile din fata Casei Pionierilor cu povesti din cartile lui Doru! DA am crescut cu cartile lui in fata si simt ca-i sunt dator cu ceva raspunsuri, acum calc pe aceeasi tarana, zbor pe acelasi avion, si dorm in aceeasi camera.Sunt multi care l-au citit, stiu fiecare are un Doru in el, un altfel de Doru pt fiecare,un pilot, un gentilom, un filozof, un visator..... eu il vad pe omul ala un visator, convis ca lumea e ceea ce scrie, tus negru pe pagini galbene... o lume in care se simtea liber!Nu a fost si-mi pare rau ! VREAU sa scot din locul asta unde sunt acum , esenta spinilor rotiti de vantul Baraganului, de colbul ce se ridica in zilele aride de zbor . Sper sa nu fiu dezamagit de recitirea cartii!(caci sunt sigur ca nu voi fi niciodata un scriitor atat de grozav sa pot picta in acelasi tus ca a lui Doru!)
Am fost candva un individ ambitios pe campul de la Strejnic, cu Zlin-uri albe, cu Militaru si povestile lui de la concursurile de acrobatie, cu Anton care mi-a pus mansa in mana, care a pariat pe viitorul meu, cu decolarea aceea in simpla care nu o voi uita in veci!
Acum sunt eu ..... VANATORUL DE VISE !
Vanez pt ca daca nu as vana m-as scula dimineatza obosit si ud de tranpiratie,iar visul nu m-ar lasa sa mananc sa meditez la ziua ce a trecut. as fi stafia celui ce nu a calcat vreodata prin aer.vinez pt a nu fi vanat de vis.vanez pt a putea sa ma duc satisfacut acasa cu prada in mine. vanez pt a nu ma trezi prea batran sa fac asta si atunci cu parul sur sa imi para rau de timpurile care nu m-au lasat sa fac acest lucru. vanez pt a umple locul lasat liber de alte vise. Vanez de placere.vanez de foame. vanez ca un indian ramas fara sageti si care sare cu un ciot de sulita la gatul animalului. iar sangele cald si zgomotul asurzitor al inimi te face sa te simti din nou in viatza. vanez in straie verzi, ignifugecu masca pe figura si cu vizorul lasat.vanez pt ca e singurul lucru care stiu sa-l fac asa cum trebuie. vanez pt ca imi simt victima si simt ca sunt cel ce ar trebui sa faca lucrul asta!
Sunt alte timpuri cu cavaleri imracati in straie de aluminiu vopsiti in culori amenintatoare, cu miros de metal coclit in palme de la transpiratzia scoasa din mansa. sunt altfel de razboaie!
Nu pot decāt să mă retrag şi să ma gandesc la zgomotul de motoare si mirosul de petrol ars. Ma uit la soare cum apune intr-o zi fara de iesiresi imi dau seama că sunt deja de ceva timp departe de lume. Mă simt haituit de timpul ce trece fara ca eu sa fiu in cabina aceea strāmta si sa dau un sens zilei ce trece. Am incercat sa ma acomodez cu statul pe jos dar parca nu e de mine, obosesc si ma simt slabit ca dupa o zi de 36 de ore.
Astept , astept zile mai bune, in care să ajung acasa frant de spate de acrobatia facuta deasupra norilor de clipele in care sa uit ca sunt om si sa privesc soarele de sus cu sentimentul ca de fapt universul se invarte in jurul meu.
O alta zi ,si alta ….. iata ca vine si ziua in care pot zbura si eu …. Dar tot cu momente tensionate , cu previziuni meteorologice negre, ploaie, vant ceata … ce m-as putea astepte iarna… decat la niste zile acoperite de nori negri amenintatori. Dublele sunt si ele bolnave si terc pe la medici de la hangar pentru mici reparatii.. nerabdarea ma face sa ma agit mai mult decat trebuie si imi chem. Instructorul la aparitia botului subtire, 9526, iata ca am de ce sa cred ca mai exista Dumnezeu… dar aflu ca nu a venit decat pentru incercari. Ce porcarie avion, bolnav veme bolnava chiar totul trebuie sa-mi fie impotriva saptamana asta .Colegii mi-au sustinut moralul toata saptamana, oricum se vedea de la o posta ca sunt amarat de timpul nefavorabil care ma leaga de sol.
Sunt in cabina legat in chingi imi recuperez timpul pierdut la sol si rulez spre intrarea la pista. Incepe balul…. Din spate Fuzi e cu biciul ridicat si ma struneste pe dunga galbena… incerc, incerc. Simt nervozitatea in bataile din picior si cred ca iar o sa fie un zbor ca dracu. Stau prea mult la sol si incerc din rasputeri sa ma integrez in mediu asta in care nu te tzine decat dorinta si zumzaitul motorului. Aliniez animalul pe mijlocul pistei, mai verific inca odata cabina imi repet in gand convorbirea radio de dat si astept …aprobarea pt decolare. In vacarmul motorului ambalat nici nu mai aud ceea ce gandesc iar bataile inimii sun ascunse undeva jos in aparatul de masurat tensiunea, fuzi urla ceva si incerc sa imi dau seama ca a fost de fapt semnalul de decolare. Motor suta la suta , astept sa se stabilizeze turajul, verific uleiul si curentul, cuplez fortajul anunt si dau drumul la frana. De aici sunt altul , sunt cel ascuns sub mii de fete, cel care nu-l vad nici macar dimineata in oglinda… timpul incepe sa se dilate si imi fac loc cu avionul meu supersonic in perdeaua gri din fata. E o vreme de rahat dar chiar si asa sunt fericit ca pot sa-mi mentzin calde simturile, care sunt atat de inghetate incat ma intreb cam ce se asteapta cel din spate sa fac. Si el este la fel de tensionat , poate si mai mult , il inteleg ca nu e usor sa te lasi pe mana unui incepator pe vremea asta, au murit multi si pe vreme mai buna, iar catastrofe nu au mai fost demult chiar si cu o productie maricica de ore la hectarul de piloti. Asa ca nu poate sa ma sustina decat cu vorbe reci, taioase si orice fac nu e bine iar timpul si gazul se scurg, la fel si sudoare de pe fruntea mea. Miscarile sunt smulse si asta il face si mai nervos…. In spate deja mi se pregateste cazanul cu smoala iar cand ma voi da jos din avion ar fi bine pt pilea mea sa o iau la fuga…
Toate aceste sunt traite de cel din interiorul meu care nu este in fiecare zi pilot de vanatoare este cel pe care il vad in oglinda. Cel de la mansa nu are timp de asa ceva incerca sa dea totul dar nu-l ajuta nici vantul care-l baga in interiorul turului de pista, si nici tzipetele din spate pe care nu le poate acepta datorita stresuluisi a cantitatzii mari de informatii necesara a fi interpretata si transformata in manevre. Fuzi deja nu mai are loc in schema asta si parca e deja mai agitat ca niciodata. Ma simte ca nu sunt asa cum se astepta dar nu-i vine sa creda ca zbor asa prost. Tine la mine si vrea sa dau ce e mai bun acum cat ma are sub aripa pt a demonstra celorlalti ca se inseala si pentru a ma invata ceea ce l-au invatat altii pe el. Dar timpul e ata de scurt incat nici nu poate sa perceapa ca trage de niste aripi mai mici decat se gandise atunci cand ma acceptat in escarila lui.
Simulator domnule simulator asta iti trebuie … stiu si eu asta dar numai intra simulare sub nici o forma , doar sa ma gandesc la cabina aia rece si inerta imi provoaca reactie de repulsie ,am simulat mult prea mult si prea multe pana acum ….VREAU ZBOR ADEVARAT altfel o sa devin un simulacru… un produs mult prea des intalnit in jur. Oameni care simuleaza ca traiesc, oameni care simuleaza razboiul lupta sau dragostea. Nimic nu se compara cu realitatea chiar daca atunci cand o atingi sau o ai in ochi te face sa te sperii, trupuri sfartecate intre fiare de forme lugubre. Cu ce se poate compara acesta imagine , cu ce se poate simula? Nimic nu te educa mai bine decat realitatea. Steaua mea neagra din piept nu mi-am castigat-o la vre-un joc ci doar cu sacrificii si durere, cu sudoare ca aceasta de acum si cu rabdarea care s-a mai diminuat intre timp. Nu mai am rabdare, vreau sa zbor mai repede singur sa trec mai departe , sa pot sa-mi castig din plin cea de a doua stea.
Sunt stele si stele, mai mici mai mari , negre, gri, galbene, albe…. A mea este neagra ,caci am ajuns sa o ating … am ajuns acolo unde am vrut ,acolo unde visele frizeaza cu irealul , acolo unde lumea nu stie decat sa zboare….si iata ca am ajuns sa-mi infig degetele in tarana stelei mele,ciudat, sa te simti mai departe decat oricand de urmatoarea stea ?!
inca o bucata din mine!(pt ca zilele de toamna sunt reci si pline de nori ,in care pe cer nu mai incap avioane sau ganduri sau piloti mici sau mari)
Sunt ingrozit de ceea ce o sa urmeze dupa terminarea zborului… Am facut doua iesiri : un traiect si o zona… La prima iesire super pregatit moral si teoretic am incercat sa spal pacatele refuzului de a zbura cu cateva zile in urma .
-Pregatit Mamute ?…
-Pregatit domnu’ general……
-Hai sa vedem cum ai dormit az’noapte.
Mustesc a apa asa cum totul in jurul meu e umed si greu. Plecarea de acasa ma face sa ma simt dezorientat pe moment. Din toate ce se invart in jur am ales sa stau aici in pustiu alaturi de cainii si pisica din celula. Nu stiu de ce am nevoia asta de singuratate, poate din avionul cu un singur loc pe care il pilotez ? individualismul ma face mai mare decat sunt, mai mare decat persoanele care lipsesc, caci in lipsa lor sunt cel mai ….singur om de pe planeta…. NU sunt doar eu si cel care m-a adus aici, un ac in plus in carul cu fan din capul meu. Ploiesc si eu in mine asa cum totul din jur se revarsa in interiorul lor baltesc intr-o lipsa de activitate ce ma pironeste de banca din fata celulei. Mi-e greu sa ma accept in lipsa altora cu care sa ma compar caci imi gasesc atat de multe defecte incat ma intreb daca cineva, sau ceva are atat de multa nevoie de mine atat cat sa atate in viata! Imi imaginez lucruri care nu sunt , locuri in care nu pot sa ajung , si zboruri pe care cu Mig-ul nu le pot face nicicand , arabescuri ce doar jucariile vopsite in culori mai putin amenintatoare le pot face !
Atunci cand am pornit la drum ,nu am fost singu ,ci insotit de inca patru prieteni ,ne-am dus sa vedem cat de departe putem ajunge impinsi doar de pasiune. Ne-am dus la aeroclub in Brasov. Putinul ce-l stiam despre zbor s-a dovedit nimic, dar pasiunea era maresi inlocuia lipsurile evidente in treptele spre zbor. Ne spunem ca putem sa mergem vara de vara impreuna sa zburam , asa cum nimeni inaintea noastrea nu o facusa… gresit . ei , ceilalti erau mai multi , mult mai multi decat noi , care ne-am fi triplat numarul daca asta era nevoie, ne-am fi divizat pana la ultima molecula si n-eam fi strecurat in tabla aceea rece si alba.
Au urmat argumentele de convingere ca meritam bagati in seama , si discutiile interminabile ce bine o sa fie cand o sa ne ducem vara la munte sa zburam….! Gresit …. Nu plecasem decat de 5 ore din tarana aeromodelelor si deja ne vedeam sus, singuri lipsiti de grijile cotidiene , incercan sa facem , ceea ce nu facusem pana atunci….. sa zburam , in avion, pe sus, pe langa norii ce prea de multe ori ne faceau in ciuda! Am mers in hangar, am mangaiat viitoarele pasari cu care voiam sa zburam.
Nu eram mai fericit vrodata , ca atunci cand am intrat si am pus mana pe Zlinul ala. Mi se parea ca deja sunt la fel de pilot ca cei despre care citisem cabina se lipea de mine si nu voia sa imi mai dea drum… dar eu crezi ca i-as fi dat drumul!
-Unde esti barbate ????? avionul asta cu-i il lasi????
Si daca mi-am vandut sufletul lui dumnezeu ? Asta cum se numeste? in vreo disperare trecuta poate i-am jurat ceva si am uitat. Prea au mers toate ca pe roate! Perfect e prea mult pentru mine. Iar daca nu s-a intamplat pana acum nimic, cand o sa se intample? Poate atunci cand eram mic si ma rugam cu toata fiinta sa devin pilot… poate atunci m-a auzit cineva. Poate cei buni nu sunt atat de buni , si au putut sa ma convinga prin implinirea a ceea ce imi doresc. Iar acum ce vor de la mine ?oare ma vor da in judecata ca nu imi indeplinesc obligatiile ?
Si noptile tulburi incare scrisnesc din dinti si ma ingesui intr-un colt al patului sunt procesele mele. Procesele ce ma fac sa ma trezesc nerabdator de aprivi inca odata lumina de afara. obosit dimineata , obosit ziua … Sunt dat in JUDECATA ca mi-am implinit visul, fara sa platesc! Si cine ar trebui sa plateasca , cei care nu mai sunt in celula asta de alarma , pierzandu-se in norii negri de dupa explozie ?ei nu mai au de ce sa plateasca , caci mai mult decat departe, nu exista un alt lucru mai dureros. Mai mult decat nu a mai putea fi aici, altceva …. ce ? E greu sa furi ceva de la Dumnezeu !
intre timp am mai scris ceva dar nu e cazul acum "este un timp pt fiece lucru" mi-a zis Fuzi si l-am inteles mult mai tarziu, prea tarziu!
Aceasta postare a fost editata de mamutel: 19 May 2009 - 10:51 AM
Sus
