Asa cum am promis, incerc sa ma incadrez si eu in trupa de groupbuild cu un Flakpanzer Ostwind.
O sa incep insa nu cu prezentarea machetei ci facand putina istorie de cafenea privind utilizarea Flak-ului autopropulsat in Germania :
In cursul razboiului franco/german din 1870-71, trupele franceze folosesc cu succes pentru recunoastere aero si dirijarea focului artileriei, baloane captive amplasate in vecinatatea frontului, insa germanii vin cu o solutie prin care sa neutralizeze ’’ochiul francez’’ prin montarea pieselor de artilerie de calibru usor pe platforme de lemn trase de cai, ce urmau a fi deplasate in imediata apropiere a tintelor, ulterior urmand a fi retrase in spatele liniilor intai.
Instalatia a purtat numele de BallonabwehrKanone, prescurtat BaK. Ulitizarea practica a acestor instalatii s-a dovedit anevoioasa, de cele mai multe ori fiind dependenta de o retea de drumuri sau cai de acces in apropierea frontului.
In perioada de inceput a primului razboi mondial, o data cu utilizarea aviatiei in mod frecvent, Germania pune la punct sistemul de arma antiaeriana cu obiectiv direct - aviatia . In cursul anului 1916 indicativul BallonabwehrKanone este inlocuit cu FlugabwehrKanone (prescurtat FlaK), denumire mentinuta pana in prezent.
Dupa finalul Marelui Razboi, desi Germaniei ii este interzis prin Tratatul de la Versailles sa-si dezvolte industria de armament, in secret se lucreaza si se pun la punct si primele sisteme de arme antiaeriene, arme care in perioada finala a celui de-al doilea razboi mondial vor reusi sa se impuna atat de mult in mintile pilotilor aliati incat vor crea o psihoza : FlaK complex-ul.
Printre precursoarele bijuteriilor aparute la finalul WW 2 se pot aminti : 8,8-ul Flak 18, 3,7-le Flak 18, sau 2 cm Flak 30 introduse la inceputul anilor 1930, seria de arme antiaeriene mergand pana la masivul FlaK 40 de 12 tone si calibru de 128 mm, produs de Rheinmetall Borsig si intrat in productie la finalul anului 1937, ultima versiune a acestuia fiind Flak 40 Zwilling, doua piese si acelasi calibru greu -128 mm, cu o cadenta de tragere de 20 lovituri/minut, montat fiind pe platforme modificate derivate din vagoane de cale ferata.
Nevoia de mobilitate a acestui tip de arme, a dus la o solutie de compromis, folosirea in prima faza a semisenilatelor ca platforme de tir ( de ex. SdKfz 7/1 cu Flakvierling de 20 mm sau SdKfz 7/2 cu un Flak 36/37 sau chiar 43 cal. 37mm, SdKfz 10/4 cu o piesa de 20 mm Flak 30,etc, etc, spre finalul razboiului unele tipuri de arme ajungand a fi montate chiar si pe camioane (ex. Flak 36 de 37 mm pe Bussing NAG de 5 tone, Opel Maultier cu Flak 38 de 20 mm, etc).
Una din solutiile gasite de catre germani in anul 1944 pentru combaterea cu succes a aviatiei aliate ce devenea incet incet stapana pe cerul Europei si deasupra aerodromurilor germane, a fost materializata prin folosirea sasiului tancului P-IV ca platforma mobila, iar armele cele mai la indemana pentru a cest scop au fost Flakvierling-ul de 20 mm si Flak 43 de 37 mm, ulterior Flakzwilling-ul Rheinmetall Borsig de 30 mm, etc.
Nu are sens sa intru in multe amanunte legat de antecesoarele Ostwind-ului, nefacand subiectul topicului, amintesc doar pe "suratele" care foloseau sasiul tancului P-IV (in principal versiunile F si G) :
-Mobelwagen-ul, dezvoltat de Deutsche Eisenwerke AG pe sasiurile produse de Krupp-Gruson in 240 de exemplare si avand montat celebrul Flakvierling de 20 mm.
-Wirbelwind-ul, produs de catre Krupp-Druckenmuller GmbH Berlin-Mariendorf pe sasiu
Alkett in circa 100 exemplare ( iulie 44 - martie 45), cu acelasi Flakvierling de 20 mm calibru, dar cu protectie sporita a servantilor prin montarea piesei AA intr-o reduta formata din 18 poligoane sudate,
-Ostwind-ul, dezvoltat in paralel cu Wirbelwind incepand cu luna iulie 1944 si terminat la
doar doua luni mai tarziu la Ostbau, Silezia ulterior productia fiind transferata la Deutsche Eisenwerke in Teplitz si Duisburg. S-a dorit folosirea aceleiasi turele, insa alta piesa AA: Flak 43/1-L/57 la un calibru de 37mm. Este (alaturi de urmatoarea prezentata mai jos), cu istoria cea mai putin cunoscuta. Circa 40 de exemplare finalizate inaintea terminarii razboiului, imaginile existente fiind extrem de rare.
-Kugelblitz-ul, dezvoltat de Alkett si Daimler-Benz, avand ca armament Flakzwilling-ul Rheinmetall Borsig Mk 103 de 30 mm calibru si o cadenta de tragere initiala de 480 lovituri/minut, a fost montat intr-o turela complet inchisa, proiectata initial pentru submarinele germane. Din cate se cunoaste, circa 3 masini ar fi fost terminate pana la sfarsitul razboiului, doua din ele fiind amplasate pe centura de aparare AA a Berlinului.
Subiectul topicului fiind Ostwind, intru putin in amanunt legat de aparitia acestei masini.
In 1944, General Maior Dipl. Ing. E. Bolbrinker este insarcinat cu dezvoltarea platformelor mobile AA usoare si semigrele. Ajungand la concluzia ca o proiectare de la zero a unor astfel de arme este intrucatva tardiva, “arunca manusa” gasirii unei solutii de compromis, unui grup de ofiteri tineri condusi de catre Karl Wilhelm Krause, ofiter detasat in cadrul 12 SS Panzer Division "Hitler Jugend", secondat de catre Lt. Major Joseph von Glatter-Gotz si Lt. Hans Cristoph Conte von Seherr-Thoss. Daca primului ii este atribuit creditul privind ideea montarii afetului cvadruplu Flak 38 L/112.5 pe sasiul tancului P-IV, ultimului ii este atribuit creditul privind montarea piesei Flak 43/1-L/57 de 37 mm calibru pe acelasi sasiu, nou nascutul purtand numele de Ostwind.
Sansa a avut doar Wirbelwind, ajungand sa fie distribuit si utilizat de catre unitati, Ostwind, din pacate pentru Germania, nu.
Proiectarea si dezvoltarea Ostvind-ului s-a facut la atelierele de reparatii din Ostbau-Sagan in Silezia, in paralel cu Wirbelwind, incepand cu data de 8 iunie 1944, folosind personal recrutat din randurile Panzer Ersatz si Ausbildungs-Abteilung 15, sub comanda Lt. Ruthard Fitzner, ofiter tehnic fiind Lt. Hans Cristoph Conte von Seherr-Thoss.
In luna ianuarie 1945, linia de asamblare este mutata in apropiere de Teplitz-Schonau (Cehia), ca urmare a inaintarii armatelor rusesti ce amenintau capturarea atelierelor de conversie.
Asa cum am aratat mai sus, initial s-a dorit montarea piesei de 37 mm utilizand aceasi turela deschisa (ca cea montata pe Wirbelwind), insa acest lucru nu a fost posibil, datorita lungimii/latimii mai mari a noii arme, in acest sens proiectandu-se o noua turela, mai lata/lunga si formata doar din 12 poligoane sudate. Forma acestei turele a fost poreclita de catre echipaje “Keksdose” sau forma de aluat.
Productia turelei a fost preluata initial de catre Deutsche Rohrenwerke, Mulheim/Ruhr, primul Ostwind aparand la doar doua luni de la desenarea lui pe planseta.
Avand in vedere marimea armei folosite, constructia turelei a pus probleme proiectantilor, privind amplasarea. Daca in cazul Wirbelwind-ului, deschiderea obloanelor la motor se putea efectua doar prin punerea turelei la 90 de grade, in cazul Ostwind-ului (cu turela sa simetrica) a fost necesara mutarea spre fata a intreg ansamblului rulment/turela, acest fapt ducand la repozitionarea oblonului de acces al transmisionistului mitralior, oblonul ajungand pe aceeasi linie cu cel al mecanicului conductor.
Testele de tragere l-au situat in fata Wirbelwind-ului, platforma de tir fiind mai grea si mai stabila, prin folosirea a doua traverse impreuna cu platforma de sustinere a armei, dispuse paralel cu axa longitudinala a piesei AA. Manevrarea turelei (360 grade) se realiza prin intermediul armei, mecanismul de rotire pe directie al acesteia fiind conectat prin intermediul unui ax, direct la pinionul inelului rulmentului turelei.
Arma in sine a fost modificata, renuntandu-se la sasiul de transport, cosul recuperator al tuburilor a fost scurtat, la fel si scutul armei, avand ca rezultat mutarea pedalelor de tragere pe axa logitudinala dreapta, servantul fiind nevoit sa stea ’’cu genunchii la gura” datorita pozitiei pedalelor si spatiului stramt.
La exterior, turela a primit in partea inferioara fata, cate doua piramide cu trei fete fiecare, in vederea devierii loviturilor armelor usoare care ar fi putut viza rulmentul turelei noii arme aparute.
Contele von Seherr-Thoss aminteste de folosirea primului exemplar produs, in cursul luptelor de pe frontul de vest in data de 23 septembrie 1944, ulterior masina revenind la Ostbau-Sagan fara a fi suferit avarii.
Productia totala a acestei masini a fost extrem de mica, la inceputul anului 1945 Heereswaffenamt raportand 7 bucati gata pentru front, insa nu se cunosc unitatile care ar fi putut primi in dotare aceste arme. Contele von Seherr-Thoss indica o productie ce nu a depasit 40 de exemplare, presupunandu-se ca majoritatea ar fi fost folosite pe frontul de Est si in apropierea Teplitz-Schonau, alte surse indicand cel putin o bucata ca fiind incadrata in s.Pz.Abt. 507, dislocata in apropiere de Praga , 8 bucati in cadrul Diviziei 1 SS Tancuri "Leibstandarte SS Adolf Hitler" (pentru ofensiva din Ardeni), alte 4 bucati receptionate in luna februarie 1945 de catre Divizia 12 SS Blindata, insa nici una din aceste afirmatii nu este confirmata prin fotografii.
Culorile folosite la camuflarea acestei masini (mergand prin extrapolare fata de Wirbelwind) au fost fie 2 nuante respectiv, RAL 7028 si RAL 6003, fie RAL 7028 asociat cu RAL 8017 si RAL 6003. Variante posibile de vopsire (in cazul exemplarelor de serie bazate pe sasiuri preluate din atelierele de reparatii ar fi fost :
1. RAL 6003 si RAL 7028 pe un fond RAL 8012
2. RAL 7028 si/sau RAL 8017 pe un fond RAL 6003 (incepand cu luna decembrie 1944)
Din fotografii nu reiese ca masinile sa fi avut vopsite alte insemne in afara Balkenkreutz (dispuse in trei pozitii), insa ar fi posibil sa fi existat simboluri tactice vopsite pe cele presupus ajunse la unitati.
Ceva date tehnice :
Lungime : 592 cm
Latime : 295 cm
Inaltime : 300 cm
Greutate : 25 tone
Viteza : 38 Km/h
Motor : Maybach HL 120 TR 112 / 12 cilindrii si 272 CP
Autonomie : Pe sosea 200 km, pe teren framantat 130 km la 470 litri combustibil
Armament : 1x 37mm FlaK 43/1 L/57 sau L/89
: 1x MG 34 (posibil inca un MG 42 montat in interiorul masini ca rezerva)
Elevatie arma : -10/+90 grade
Sistem ochire : Schwebekreisvisier 38
: Erdzielfernrohrvisier (3x8 optic)
Munitie : cca. 1000 lovituri cal. 37 mm, 1350 lovituri cal. 7,92.
Distanta de tragere : Orizontala 6500 m
: Verticala 4800 m
: Optima 3500 m pe oricare axa
Blindaj turela : Frontal 25 mm la 37 grade
: Lateral :25 mm la 30 grade
: Spate : 25 mm la 30 grade
Echipament radio : 1 Fu 2 + 1 Fu 5
Echipaj : 5/6 membri
Bibliografie/Surse :
Thomas Jentz "Panzertruppen" Vol. 2
Historie a vojenství (Istorie Militara), Nr. 2/2006
Nuts & Bolts Vol.13, Heiner Duske, Tony Greenland, Frank Schultz
WWW :
Axis history.com
Achtungpanzer.com
Historyofwar.org
Panzerworld.net
WW2photo.mimerswell.com
Si o prima imagine a masinii cu un surazator conte von Seherr-Thoss :
Aceasta postare a fost editata de AdiP: 10 May 2009 - 11:54 PM