[tommy]

@Dark hmmm...la veioza nu m-am gandit insa voi incerca. dar din cate imi imaginez ar avea cam acelasi efect ca blitzul. Treaba e simpla, totusi: eu cand am facut pozele si m-am uitat pe disply-ul camerei se vedeau bine, clar, no problem. Insa cand le-am download pe comp....niste nasoale. Dar mi-am invatat lectia

[tommy]

Caile ferate sunt destul de noi, ca idee, pentru mine, cel putin. Este adevarat ca in trecut am folosit diverse substitutii pentru acestea, insa nimic nu avea consistenta proiectului de dinainte de Ziua Z, cand am cumparat 14 metri de sina si 3 locomotive, cu vagoanele de rigoare, pentru a asigura transporturile pe toata durata campaniei, avand in vedere ca pana acum, nicio o campanie n-a mai inglobat o intreaga casa.
Datorita mecanismului simplu dar restrictiv de conectare a sinelor, acestea nu pot fi desfasurate decat pe platouri, EXCLUSIV.
Importanta lor...e de prisos sa zic ca sunt la fel de importante pe cat erau si in WW2. Posibilitatea de a transporta pana la 2 divizii odata, fara sa trebuiasaca sa mut fiecare om, masina, tanc in parte este de-a dreptul un dar divin.
In plus, transportul feroviar este mult mai rapid decat convoaiele nesfarsite, care inainteaza dupa voia masinilor din fata; insa este la fel de expus atacurilor aeriene, sina lata si vagoanele mari nepermitand desfasurarea acestora decat in anumite zone, care, deseori sunt mai expuse loviturilor decat drumurile.
De asemenea, curbele largi incetinesc trenul, expunandu-l si la alte pericole.
De departe, cel mai mare dezavantaj il reprezinta faptul ca o masa foarte mare de oameni si tehnica militara este stransa intr-un spatiu mic, lipsit de orice posibilitate de desfasurare, mai ales in timpul rularii. Astfel, o actiune de sabotaj ar putea bloca intariri semnificative, catre front; mai rau e atunci cand trenul este prins intr-o ambuscada. Un atac din ambele flancuri cu artilerie si infanterie ar face praf o divizie in numai 10 minute. Un vagon aruncat in aer poate provoca pierderi de ordinul regimentelor.
Cu toate acestea, intr-o zona controlatta aerian si terestru de o natiune, calea ferata reprezinta cel mai bun si mai rapid mijloc de a transporta rezerve din zonele de profunzime pe front.

[tommy]

Aerodromurile nu pot fi construite decat in zone de campie. Sau pe pat, ceea ce ar fi varful unui oarecare deal, insa doar in conditiile mentionate la inceputul topicului. In general, acestea se convin a fi plasate in anumite zone inca de la inceput.
Acestea, ca si drumurile si zonele de litoral, pot fi reprezentate de o portiune de covor ce poate fi usor identificata prin delimitare vizuala (tot zona din margine). Eu asa folosesc aerodromurile, incercand totusi, sa nu le plasez in zone complet aiurea, cum ar fi pe plaja sau pe praguri. Avand in vedere ca majoritatea aparatelor din dotarea aviatiei mele si a celei inamice e cu reactie, zonele folosite pentru aterizari/decolari trebuie sa fie cat mai lungi si amplasate cat mai strategic. Avand in vedere ca spatiul de decolare a unui aparat, in medie, e de 1m, aceste zone sunt putine si vitale intr-o camera. Aceasta pentru ca am mentionat la inceput ca, desi aerodromurile pot fi convenite de la inceput, se pot construi si altele, insa in locuri prielnice. Asta nu inseamna ca daca cineva vrea sa faca 5 aerodromuri intr-o camera in care 1 ar fi arhisuficient, nu poate face. Eu ma refer la situatii cat de cat acceptabile, la acest nivel...
Aeroporturile reprezinta puncte strategice cheie si, de aceea, trebuie amplasate cat mai ferit cu putinta. Amplasamentul drumurilor poate fi un exemplu bun si pentru aerodromuri, insa pentru acestea trebuie sa existe spatii suficiente pentru gararea avioanelor, iar pista trebuie sa fie indeajuns de lata pentru a permite decolarea a 2 aparate simultan.
Astfel, plasarea lor sub un obstacol (masa, dulap inalt, etc), reprezinta o miscare foarte buna, insa si ea are hibele ei: spatiul limitat si aria vizuala foarte scazuta pana in momentul atingerii pistei de catre in avion in zbor pot semana dezastru printre aterizarile de urgenta sau cele efectuate in graba, in toiul luptei. De asemenea, manevrele complicate si incete pe care le face un avion pana la aterizare il fac vulnerabil la atacuri antiaeriene sau aeriene.
De obicei, eu nu incarc un aerodrom cu mai mult de 6-8 avioane, din lipsa de spatiu dar si din lipsa necesitatii. Avand in vedere ca, pentru o campanie, pot ridica, de ambele tabere, vro 70-80 de avioane maxim, nu se intrevede nicio explicatie pentru concentrarea a mai mult de 10 avioane (aproape 1/4 din flota aeriana US), pe o pista. Avioanele "speciale", ca F117, au mare trecere si nu sunt folosite decat in cazuri aparte. Aceste nu vor fi niciodata plasate pe un aeroport in apropierea frontului. Cel mai de preferat ar fi stabilirea lor intr-o casa diferita, de unde sa loveasca numai atunci cand trebuie. Ceea ce e un cosmar logistic (marirea spatiului de lupta la suprafata a 2 case); de aceea eu le folosesc cat mai rar cu putinta.
Pentru protectia terenurilor de aterizare, eu folosesc cam o divizie de infanterie (sau un regiment motorizat). Insa in orice circumstante, trebuie sa existe o capabilitate de lovire cu infanterie motorizata, adica sa existe mereu sprijin motorizat in apropiere. Bineinteles, sistemele antiaeriene nu pot lipsi. Din lipsa de echipament, un radar deserveste 2 sau 3 lansatoare de rachete AA. Acestea sunt pozitionate cat mai ferit insa cu posibilitati de lovire intr-un unghi mai mare de 90 de grade. In general, insa, adopt un sistem mai "fancy" de protectie antiaeriana: trimit cateva lansatoare prin zonele de trafic aerian intens(praguri), incercand sa inabus un atac aerian inca din faze incipiente.

Aceasta postare a fost editata de tommy: 05 May 2009 - 12:48 AM

[tommy]

Platourile reprezinta o zona excelenta pentru ofensiva, spatiul intins si plat permitand desfasurarea a numeroase blindate, iar drumurile ferite si aerodromurile ajuta la obtinerea atat a avantajelor tactice (incercuiri, atacuri "varf de lance", etc), cat si strategice (dominarea unor puncte de control, supravegera spatiului aerian, etc). Bineinteles, cea mai avantajata este tactica blitzkriegului deoarece se poate ocupa, de catre diviziile blindate, un spatiu mare intr-un timp relativ scurt.
Defensiva este ceva mai dezavantajata, datorita numarului mare de resurse folosite la o linie de aparare. Eu am ca defensiva ''standard" in campie, linia dubla, ce e cat de cat eficienta (la scara mica, bineinteles). Pe scurt, acest tip de aparare consta in mentinerea inmicului sub foc continuu pana face contactul cu prima linie, dupa care retrag soldatii pe linia a 2a si, de acolo, ii fac praf. Avand in vedere dificultatea cu care partea adversa traverseaza obstacolele din fata primei linii, respingerea atacului este lesne de inteles. Insa aceasta tactica nu e prea eficienta din punctul de vedere a resurselor, mie trebuindu-mi cel putin 2 divizii pentru a putea realiza acest plan pe o linie de 1m lungime, de exemplu.

Aceasta postare a fost editata de tommy: 05 May 2009 - 02:15 PM

[tommy]

Dealurile si muntii


Aceste forme de relief sunt, pe cat de rare, pe-atat de folositoare in defensiva. Din nefericire, posibilitatea de a reprezenta practic un deal (sau, mai rau, un munte), este total ingreunata de anatomia unei case.
Astfel, un deal poate fi reprezentat de o patura, jumate pusa pe un pat, jumate pe jos, pentru a creea panta. Needless to say, muntii merg reprezentati cam la fel, insa cu ajutorul unei piese de mobilier mai inalte. In conventiile mele, am exclus partial paturile, mai exact partea plata de deasupra (unde ne facem somnul sau ...altele), deoarece, la nivelul civilizatiei la care am eu natiunile, este foarte greu de ajuuns la o asemena inaltime. Bineinteles, daca se poate face dovada unei escaladari a peretelui lateral (adica prezenta a unor ate pe post de funii si alte materiale suport pentru o asa aventura alpinistica), n-am nicio problema; insa asta se intampla foarte rar, dintr-un motiv foarte simplu: durata in care o divizie se poate catara pana pe pat e cam de o zi, iar lucrurile avanseaza destul de repede. Dar sa zicem ca divizia x are la dispozitie timpul de escaladare. Bun, si? Dupa aia ce fac? Problema e ca raza de actiune a armelor de infanterie e insuficienta pentru a reprezenta un pericol pentru cei de jos. In plus, o mica recunoastere cu aviatia, vro 2 Phantomuri si vro 2 Skyhawkuri cu napalm si Mk 82 si gata cu divizia inamica. Sa zicem, ca prin nu stiu ce circumstante, eu nu pot afla ca unitatea e pe pat. Pentru ca aceasta sa realizeze o miscare de invaluire sau alte sporturi de-astea, trebuie sa se dea jos, ceea ce lasa soldatii complet descoperiti pe timpul coborarii. Deci, folosirea paturilor aka platouri pe deal este destul de ineficienta la acest nivel. Mai problematic a fost in perioada in care am folosit elicoptere. Acestea puteau asigura un avantaj tactic considerabil. Insa vremurile alea sunt apuse din cauza lipsei de interes pentru dezvoltarea acestei ramuri a industriei militare (m-am axat mai mult pe achizitia de vehicule si soldati...eram mic, nu stiam prea multe).
Cel mai mare avantaj (si cam singurul), dupa mine, il reprezinta pozitiile de artilerie, bine mascate, de pe pat. Cu o baterie de 4 obuziere, un aparat, 2 de recunoastere aeriana si 2 unitati de reglare a tirului pe podea (formate fiecare din 1 willis, un vehicul de protectie si 4-5 soldati), pot opri orice ataca, oricat de mare si smecher ar fi el. Bineinteles, si tactica asta are punctele ei slabe: un atac aerian sustinut poate distruge piesele de artilerie, la fel poate face si o baterie de artilerie grea, etc. Insa plasamentul pe deal (sau, in cazul obuzierelor, in spatele lui), reprezinta un avantaj fata de plasamentul artileriei la nivelul solului.
Dezavantajele curg garla. In primul rand, o hiba de comoditate: pe patura aia care sta cum sta, soldatii trebuie asezati si reasezati de zeci de ori, pt ca pica, din cauza instabilitatii unghiului la care este patura fata de sol. In al doilea rand, toate unitatile plasate pe un deal "arata" inamicului exact cati soldati sunt in defensiva, spre deosebire de liniile din platouri, care, vazute din fata, nu dezvaluie nimic inamicului. In al treilea rand, e un dezavantaj tactic considerabil: de obicei, paturile sunt lipite de un perete. Astfel, dealul o sa fie orientat cu "fata" spre peretele opus. Adica orice soldat pus in defensiva va sta cu spatele la pat (fara aia de pe el). Deci, in cazul unui atac sustinut, retragerea nu poate fi efectuata decat uphill, apoi pe pat, apoi la perete, apoi...gata. Asta poate fi contacarata prin existenta unor unitati puternice necunoscute adversarului; cei de pe deal se retrag anticipat, atragand dupa ai unitati inamice, car sunt atacate, la randul lor, de unitatile ascunse, in flanc sau in ariergarda. Dar asta se intampla cat se poate de rar (nu tin minte niciun caz identic astuia, poate doar ceva asemanator, sa fie vreo unul).

Aceasta postare a fost editata de tommy: 07 May 2009 - 02:23 PM

[tommy]

Dealurile si muntii nu sunt o zona propice pentru dezvoltarea cailor ferate, a drumurilor si a aerodromurilor. Insa, cele dein urma ar putea fi construite pe un pat, insa zona e complet nepotrivita pentru conventiile mele, de exemplu. Doar in situatii de forta majora as putea recurge la constructia unui aeroport, si atunci, doar pentru avioane de transport (care la mine sunt cu elice), care nu necesita lucrari la fel de elaborate ca pistele pentru aparatele cu reactie.
De asemenea, pe dealuri pot fi amplasate sisteme radio si radiolocatie, cu sau fara deservire la antiaeriana. Insa, necamuflate cum trebuie, acestea reprezinta tinte sigure pentru aviatie, iar pierdera unui sistem radar este aproape inacceptabila (am doar 3), atat pentru AA, cat si pentru alertarea aviatiei proprii (din nefericire, duc lipsa de unitati radar aeropurtate, radarul de pe avioane conventionale nefiind eficient pentru alerta timpurie).

[tommy]

Caz ilustrativ pentru o capcana bine pusa

[tommy]

Mentiune: pentru aerodromuri pe paturi si nu numai, ar fi fantastic daca s-ar procura un set cu tot felul de vehicule si avioane, care are si o pista de plastic de 1 metru (cum am vazut prin hala centrala, la 30 sau 40 lei); asa, nu se mai creaza probleme cu rotile avioanelor, care se agata de orice patura sau covor. Laa fel de buna ar fi o pista din placaj (intreaga sau pe bucati), sau una de carton mai gros (dintr-o singura bucata); bineinteles, trebuie vopsite (daca se poate, in camo corespondent cu mediul); eu am avut o asemenea pista de placaj (70-80 cm), acum vro 7 ani, cand am avut o mica insula amenajata pe o bucata de furnir 1m/1m, pe care am plasat un strat de pamant si am plantat niste iarba (care s-a uscat APROAPE toata)...era tare grea. Gazduia Regimentul 1 Blindate, 4 aparate F 14, posibilitati de aparare AA si artilerie grea, de coasta. Farama de plaja avea sarma ghimpata cat toata Normandia.

[tommy]

Dealurile si muntii sunt avantaje in cazul tacticii avansarii indirecte (care nici nu prea e posibila fara o forma de relief inalta). Aceasta presupune ca o parte din armata sa tina in loc inamicul, in timp ce o alta avanseaza, sub acoperirea dealului, pana pe flancul adversarului. Seamana, oaarecum, cu ultimile schite, insa nu presupune folosire dealului ca punct de masare a infanteriei.




Tactica a fost folosita cu succes de Frederick cel Mare impotriva austriecilor, in batalia de la Leuthen.
Insa, luand in considerare faptul ca, in cazul nostru, ambele parti combatante au la dispozitie aviatia si unitati mecanizate, acest lucru este mult mai greu de realizat.

[tommy]

Poze ce ilustreaza reteaua de cai ferate din Normnadia. Ca care vine de pe plaja pana la gara stanga a fost adaugata dupa debarcare.

SCF2983.JPG]

Unitatile militare sunt puse de-a valma, asta nefiind plasamentul normal al trupelor. Este pozitia post-ocupare Normandia. Pe loc repaus...

Iar cei pusi de-a valma langa piciorul mesei sunt victimele Div 7 SS.

Ca o paranteza, vreau sa ilustrez o oarecare batalie, in care folosesc tactica avansarii indirecte. Pentru asta am folosit trupe din secolul XIX, scara 1/72, Zvezda. Postamentele: carcase de DVD-uri. Locatia: patul din dormitor. Timpul: vineri seara, in timpul meciului Dinamo - Steaua (care era extrem de plictisitor, de altfel).
Inventar: Francezii: 60 voltigueurs, 15 grenadieri (garda - trupe de elita), 8 cuirasieri saxoni, 3 tunuri cu 6 servanti.
Rusii: 72 grenadieri, 16 cuirasieri, 4 tunuri cu 8 servanti.



Desfasurarea: la francezi, am plasat 2 tunuri pe dealul improvizat si unul la baza lui, prima linie fiind formata din voltigueuri. Linia a2a are unuitatea de grenadieri-garda si o unitate de volt, precum si unitatea de cuirasieri saxoni.
La rusi, am plasat artileria pe flancuri, cu 2 unitati de grenadieri in mijlocul primei linii. In spate, am pastrat o unitate de grenadieri si cele 2 unitati de cuirasieri in rezerva.

Thumbnail atasat

• 

Aceasta postare a fost editata de tommy: 10 May 2009 - 03:38 PM

[tommy]

Batalia incepe cu o tatonare a artileriei, dupa care rusii trimit primele 2 unitati de grenadieri la atac. Francezii trimit si ei voltigueurii si se lasa cu un skirmish de zile mari.






In timpul asta, rusii sunt in permanenta hartuiti de artileria franc de pe deal. Pentru a o contracara, ei deplaseaza si artileria de pe flancul drept, realizand, astfel, o superioritate locala. De asemenea, cavaleria rusa avanseaza si ocupa locul artileriei de pe flancul drept.






Astfel, tunurile incep duelul si fiecare parte pierde cate unul, francezii fiind nevoiti sa se retraga de pe colina.





Imediat dupa retragerea franceza de pe deal, cuirasierii rusi ataca flancul stang francez. In timpul asta, artileria de la baza dealului toaca ce poate, fie grenadieri, fie cavalerie.
Unitatea de voltigueuri de pe flancul stang e facuta praf, insa rusii se impotmolesc in unitatea de elita, franceza. Odata cu aceasta manevra (cavaleria rusa fiind retinuta de francezi), unitatea de voltig si cea de saxoni din rezerva incep marsul pentru ocolirea colinei.





Cuirasierii rusi pierd avantajul si se retrag. Imediat dupa aceasta, grenadierii ataca prima linie franceza, cu speranta ca atacurile anterioare au facut destul damage incat sa nu mai poata respinge inca un atac.
Dar, cum rusii ajung la distanta optima de linia franceza, de dupa colina ies la iveala cele 2 unitati franceze.




Unitatile de artilerie sunt cat se poate de vulnerabile. Servantii sunt ucisi, iar tunurile, capturate. Unitatea de grenadieri rusi din rezerva incearca sa contracareze atacul, insa este atacata, la randul ei, din 2 parti.




Unitatile din prima linie se panicheaza si se retrag, lasand artileria in urma.




Pierderi: Francezii: 4 grenadieri, 18 volt, 2 cuirasieri, 1 tun cu 2 servanti
Rusii: 24 grenadieri, 9 cuirasieri si toata artileria

Aceasta postare a fost editata de tommy: 10 May 2009 - 04:12 PM

[tommy]

Trecatorile sau pragurile


Acestea reprezinta cele din urma forme de relief intalnite intr-o casa. Si e de prisos sa spun ca sunt si cele mai importante din punct de vedere strategic. Aceasta se datoreaza faptului ca pozitia unui prag permite celuli ce o detine sa aiba o superioritate neta asupra inamicului, deoarece din acest loc poate observa o mare parte din terenul advers.
Pentru a putea controla o camera, trebuie ca toate pragurile sa fie detinute de o anumita natiune. Acestea sunt zone perfecte pentru asigurarea defensivei, avand in vedere ca sunt foarte inguste si nu pot fi flancate. Singurul avantaj pentru un atacator ar fi neta superioritate in blindate si aviatie. Insa chiar si in aceste conditii, defensiva poate respinge un atac de proportii destul de usor si cu putine eforturi materiale.
De asemenea, existenta unui prag inalt poate fi un urias impediment pentru avansarea blindatelor, deci, o linie antitanc "naturala". Constructia de podete sau poduri de catre genisti, exact in linia inamica e o masura cam sinugigasa si nu duce decat la un "turkey shoot" si la pierderi inutile. Un alt mod de abordare a unui prag inalt ar fi cu un bombardament intens efectuat de artilerie si, in special, de aviatie; abia dupa aia se poate trece la un asalt direct, cu genisti si blindate in prima linie.
Cel mai mare dezanvantaj al defensivei ar fi ca intreaga forta este concentrata intr-un spatiu foarte mic si, astfel, expusa bombardamenteleor prelugite. Insa aceasta hiba poate fi usor contracarata de "subtierea" liniei si plasarea pe aceasta a minimului necesar apararii, grosul trupelor fiind plasat in spate, in siguranta.
In alta ordine de idei, trecatorile au spatiile aeriene intens circulate si, astfel, devin o buna pozitie pentru apararea AA. Pentru ca aviatia inamica sa atace pozitiile unei natiuni, trebuie ca aparatele acesteia sa treaca prin cel putin o trecatoare; 2 lansatoare AA ghidate de un radar amplasat pe o inaltime pot face o treaba excelenta (mai ales daca sunt plasate pa "flancurile" pragului, in dreptul peretelui).
Intr-o actiune ofensiva, totul graviteaza in jurul ocuparii primei trecatori. Dupa asta, blindatele se pot revarsa prin ea si pot ocupa foarte repede punctele slabe ale inamicului. Existenta unor poduri consolidate (in zonele cu praguri inalte), cresc importanta acelui loc. Pe de alta parte, o tara invadata trebuie sa faca orice pentru a putea distruge toate constructiile si instalatiile dintr-o trecatoare, ingerunand, astfel, inaintarea inamica. Ofensiva poate, de asemenea, sa distruga capabilitatile de asigurare a transportului din spatele liniilor inamice, taindu-le sau intarziindu-le, astfel, retragerea.

[tommy]

Caz ilustrativ pentru aparare antiaeriana in zona pragurilor

Aceasta postare a fost editata de tommy: 13 May 2009 - 10:09 PM

[tommy]

Trecatorile reprezinta si noduri rutiere importante. Avand in vedere ca de la un prag le altul sau de la un prag spre adancimea terenului exista drumuri, intr-o trecatoare vor exista intotdeauna intersectii. De asemenea, aceste zone reprezinta si puncte de blocare a traficului, care pot reprezenta adevarate tinte pentru artilerie sau aviatie.
Tot in aceste zone sunt si punctele de intersectie ale cailor ferate cu drumurile.
In cazul in care se stabileste conventia unei mari care se intinde in spatiul a doua camere (incluzand, astfel, si o trecatoare), "the engagement rules" raman aceleasi, cu mentiunea ca se pot folosi peretii pentru acoperire si pentru ambuscade; regulile raman valabile si in luptele terestre si chiar si cele aeriene (peretii sunt o acoperire f buna impotriva radarelor).


Cu asta, am incheiat primul subcapitol al primului capitol ( ).
Daca ar mai fi ceva de precizat, o sa revin la alte puncte. Sper ca am parcurs cam tot in privinta formelor de relief; daca mai e ceva, nu va sfiiti sunt deschis sugestiilor si .

[tommy]

B. Clima


M-am hotarat sa pun clima la capitolul Teren deoarece aceasta este in stransa legatura cu plasamentul acestuia.

Acest capitol este mult mai putin complex decat cel anterior, avand in vedere ca formele de relief sunt mult mai bine delimitate una de cealalta decat climatele.
In general, eu folosesc modelul temperat continental, lasand vremea de-afara sa-si faca simtita prezenta si in casa; insa aceasta se refera doar la nivelul temperaturilor (nu pot lasa geamuri deschise sa ninga sau sa ploua...).

-Vanturile

Acestea aproape ca lipsesc cu desavarsire intr-o casa, asta schimband destul de putin contextele tactice si strategice ale unei campanii. De obicei, cand miscarile aerului isi fac simtita prezenta si in casa, singurele nivele afectate fiind cele ale aviatiei, unde zborurile sunt cat de cat stanjenite. Binainteles, cateodata se face destul curent incat sa darame cativa soldati mai instabili fizic (pe cei instabili psihic nu-i darama nici tancurile), dar asta se intampla cat se poate de rar si nu afecteaza cu nimic operatiunile de la nivelul solului. Cat despre miscari ale aerului violente (uragane, tornade, etc), nici nu poate fi vorba.
Un alt nivel la care mai poate fi simtita prezenta vanturilor ar mai putea fi marina; se poate adauga ceva tangaj la o nava, acest fapt ducand la cativa soldati cu moralul scazut de raul de mare, insa nimic important.
Cel mai afectat este tirul artileriei, care, in general, este cat de cat, precis (70% din proiectile cad in zona dorita). Diferenta consta in scaderea cu 10% a acuratetei artileriei.

-Precipitatiile

Acestea lipsesc cu desavarsire, din pacate. Spun din pacate deoarece ar fi fost mult mai incitant sa se poate lua in calcul inundatii sau troiene, care sa blocheze inaintari sau sa asigure retrageri.
O idee a zapezii, la care se poate cugeta, ar fi cu granule de polistiren, insa urez bafta! pentru curatenie. Tehnica mi se pare destul de incomoda si ramane la latitudinea fiecaruia sa hotarasca.

-Vegetatie

Aceasta se reduce tot la plastic, insa nu e batuta in cuie...Adica: in cazul existentei unei formatiuni mari (padure, parc, etc), aceasta intra in capitolul conventiilor permanente, insa daca este vorba de niste copaci razleti, se pot reprezenta oricand e nevoie.
Padurile sunt un punct strategic destul de important, atat in defensiva cat si in ofensiva. Insa, avand in vedere ca intr-o camera, proportia padurii nu poate fi foarte mare, iar densitatea copacilor destul de mica (ca sa nu stanjeneasca miscarea vehiculelor printre ei), acestea au un rol mai mult decorativ, influientand mai mult atacurile aeriene (cand vizibilitatea la nivelul solului e ceva mai redusa).
Pentru reprezentarea vegetatiei se mai pot folosi si plante naturale, insa treaba e destul de putin fiabila ca sa merite.

-Fauna

Bine, in cazul meu, nu prea poate fi vorba, insa, daca printre soldati si tancuri cineva are si ceva animale (tot din plastic, of course), este liber sa le foloseseasca. Dar trebuie respectate, si in cazul asta, niste norme: animale domestice in cadrul antropic, cele salbatice, in cadru natural, etc. Cel mai important e ca prezenta faunei poate ridica moralul armatei, avand in vedere calitatea mancarii (insa deja intram in detalii prea minutioase). In general, recomand prezenta animalelor, insa cu un rol decorativ mai degraba decat cu un rol strategic.

[Alex Baccilu]

si eu urmaresc cu interes
oare cum de nu te-au atras jocurile de strategie de pe PC?
n-am mai intalnit pe nimeni ca tine!

[tommy]

@Alex: aaaa, dar ma atrag, in special seria Total War (Rome, total war, medieval, total war, etc). Le consider cele mai bune jocuri de strategie inventate. Mi-a mai placut si seria Army Men (joc de strategie cu soldatei de plastic)- mi s-a parut foarte original.
Ma bucur ca urmaresti cu interes (macar tu) si o sa ma stradui sa fiu cat mai coerent si concis (mai ales ca urmeaza acusi capitolul in care enumar componentele armatelor si ilustrez strategii si tactici).

[tommy]

C. Solurile


Solurile reprezinta, in general, unul din principalele motive invocate in cazul castigarii sau pierderii unor batalii. Nu le-am pus la capitolul Clima deoarece, spre deosebire de mediul natural, in casa, acestea chiar nu au nicio legatura cu factorii de mediu si clima. Nu trebuie sa mai mentionez ca "solurile" dintr-o locuinte nu sunt, de fapt, soluri, ci plansee de beton acoperite dupa gust si buget. Astfel, acestea nu au proprietatile pamantului (tzaranei): nu sunt maleabile, nu se faramiteaza, nu au cute sau tot felul de crestaturi, etc. Bineinteles, unele proprietati pot fi imitate (prin incretirea covorului, de exemplu), insa, in general, acestea se comporta ca niste roci extrem de dure, acoperite de un strat subtire de "roca mai putin dura" (covorul).
Lipsa de maleabilitate a podelelor face ca transeele sau gaurile facute la impactul proiectilelor sau bombelor sa fie doar un vis frumos; lipsa transeelor, in mod special, face ca tehnicile defensive sa fie nitel diferite fata de aceleasi metode, folosite la scara 1/1.
Eu am mers un pic mai departe si am clasificat stratul superficial (covorul), in mai multe categorii, in functie de proprietatile sale.

-Soluri normale, semidure

Acestea sunt cele mai prezente in casele concetatenilor; ele au proprietatea de a nu stingheri aproape deloc inaintare vehiculelor sau a soldatilor, sunt destul de plate si tari si sunt reprezentate de banalul covor sau banalele carpete sau...etc. Acestea reprezinta un teren propice pentru ofensive (avand in vedere ca, de obicei, sunt prezente in platouri), dar si pentru defensiva (se pot forma incretituri destul de inalte pentru a putea constitui un zid putin costisitor si destul de time-effective).
Solurile normale sunt perfecte pentru dezvoltarea retelelor de drumuri si cai ferate, cat si a aerodromurilor sau a pistelor de decolare temporare.

-Soluri dure

Solurile dure sunt zonele din case in care dusumeaua, oricum ar fi, este lasata neacoperita. De obicei, sunt reprezentate de parchet sau faianta si sunt cea mai buna zona pentru autovehicule si soldati (adica pentru mobilitatea crescuta si pentru faptul ca nu au obtacole care sa ingreuneze plasarea soldatilor).
Din pacate, aceasta proprietate face si ca defensiva sa fie cat se poate de costisitoare: terenul plat necesita numeroase fortificatii de construit, culoarea stearsa sau uniforma face ca vehiculele si soldatii de culori contrastante sa se vada de la o posta sau 2 (poste), etc.
Terenul acesta nu este favorabil 100% nici ofensivelor; zonele largi, fara acoperire, fac aviatiei o favoare uriasa, avioanele putand dobori soldati si vehicule fara deosebire (ca sa citez din Sven Hassel: "nu conteaza, prostituata sau regina, soldat sau general" - --- de fapt nu era prostituata, dar nu vreau sa ma suspende adminu ). Insa, pentru un atac in forta si foarte rapid, solurile dure sunt numai bune.
Nu trebuie sa mai mentionez dar o fac: aerodromuri, drumuri, cai ferate- merg foarte bine; insa, din nou, efectul de camuflare vizuala este slab, iar drumurile trebuie marcate destul de vizibil, insa si aceste marcaje se vad foarte bine din aer.

Soluri nisipoase

"Nisipoase" e un termen pretentios si e pus destul de fortat; acestea sunt reprezentate de covoarele sau mochetele care au tzsatura mai "pufoasa", lucru ce face cam anevoioasa mobilitatea vehiculelor (insa tancurile nu au de suferit), si stabilitatea soldatilor.
Aceste zone trebuie evitate cu orice pret in ofensive, avand in vedere ca rotile masinilor se blocheaza cu fibre de la covor iar soldatii cad mereu si mereu trebuie ridicati (nu prea reactioneaza la ordine de genu "mergi sau crapa").
In defensive, o astfel de zona este folositoare pentru a proteja cat de cat, un falanc sau partea frontala; in combinatie cu minele, sarma ghimpata si cuiburile de mitraliere si artilerie, terenurile pot reprezenta o piedica mare in fata unei ofensive. Acestea sunt cele mai potrivite locuri pentru plasarea minelor (avand fibrele mai ridicate, dispozitivele pot fi mascate usor).
Drumuri: NU!! Dupa cum am explicat mai sus, o sa pierdeti timpul curatand rotile masinilor si tot ridicand soldati; tancurile sunt...tancuri, deci nu au nevoie de cine stie ce drumuri, terenul fiind destul de bun pentru deplasarea lor.
Caile ferate nu prea sunt influientate de acest tip de "sol", doar daca sinele sunt f flexibile si usoare, formandu-se astfel, tot felul de cute,ce pot arunca de pe ele niste vagoane mai subrede.
Aerodromurile sunt in regula, doar daca sunt plansee din carton sau placaj sau plastic; altfel, avioanele nu pot ateriza sub nicio forma pe astfel de covoare.

-Soluri "mlastinoase"

Ok, deci, astea sunt abominabile. Sunt reprezentate de covoarele alea de lana sau mai stiu eu ce, care gadila in mod placut talpa, cu fibrele alea care de ridica pana si la 5 cm inaltime.
Orice incercare de traversare a acestor zone, CU ORICE FEL DE VEHICUL SAU SOLDAT e complet sinucigasa, avand in vedere ca o masina sau un tanc nu pot inainta nici 10 cm; soldatii n-or sa stea in picioare nici amenintati cu plutonu de executie.
Deosebire dintre "mlastini" si "nisipuri" e data de faptul ca la nisipuri, exista o uniformitate la nivelul solului (fibrele ce "se ridica" sunt la aceeasi inaltime, cel mult 0.5 cm), pe cand mlastinile sunt covoare sau carpete latzoase si complet enervante. Am avut, acum ceva ani, de-aface cu astfel de terenuri, intr-o campanie; n-am reusit nimic, fiind nevoit sa inconjor o gramada si sa pierd timp la greu.
In ofensive, trebuie evitate cu orice pret, insa defensiva are mult de castigat, fiind complet protejata in zona in care se afla mlastina (toata lumea stie ce bataie de cap au fost mlastinile Pripet de-a lungul istoriei).
Drumurile si aerodromurile ies din discutii. Desi o pista de zbor din placaj ar merge foarte bine, fiind destul de grea incat da preseze covorul, orice utilitate din jurul ei ar fi aproape imposibil de plasat, avand in vedere ca vehiculele nu se pot misca aproape deloc.
Caile ferate cu sinele dure n-au nicio problema, insa existenta garilor in astfel de zone e exclusa; de asemenea, daca locomotiva e incapacitata in mijlocul unei mlastini, continutul trenului e total imobilizat si vulnerabil la atacuri aeriene.

Aceasta postare a fost editata de tommy: 20 May 2009 - 05:56 PM

[tommy]

Concluzii si add-ons


Cam asta a fost primul capitol, despre natura fizica a campului de batalie. Am incercat sa fiu cat mai concis si sa nu deviez prea mult de la subiect (cateodata am reusit, catodata, nu).
Astfel, la final, putem formula cateva idei care sa rezume tot ce-am zis in ultima luna:
-oricat de dezvoltata ar fi tehnica navala a unei natiuni, o casa nu permite desfasurarea in masa a unei flote, avand in vedere spatiul limitat; aceasta si existenta insulelor fac dificile manevrele maritime, cu masari mari de nave ------> trebuie stimulata productia de nave mai mici, mai rapide si mai putin costisitoare;
-plajele, trecatorile si, intr-o anumita parte, dealurile si muntii reprezinta puncte defensive formidabile, care, puse in valoare, pot opri armate superioare numeric
-platourile intinse favorizeaza inaintarea in forta a blindatelor, insa punctele cheie trebuie ocupate prioritar, la fel ca in realitate
-drumurile, care, de obicei, nu sunt vizibil delimitate de context, sunt ottusi, o alegere buna, in privinta protectiei impotriva atacurilor adverse
-caile ferate, desi cam pretentioase si cam greu de desfasurat, reprezinta un avantaj net pentru cel ce le detine
-solurile nisipoase si cele mlastinoase trebuie evitate cu orice pret
-desfasurarile mari de forte reprezinta puncte vulnerabile; de aceea si nevoia de rapiditate in actiuni, ce da dinamismul luptelor
-superioritatea aeriana este completa doar daca sunt detinute si aerodromuri in pozitii strategice; plasarea a multor avioane pe aeroporturi improvizate sau plasate la intamplare nu face decat sa ofere pe tava aparatele inamicului
-este necesara o cooperare totala intre unitatile de acelasi fel sau de tip diferit, mai ales in timpul ofensivelor in campii

Ar mai fi multe de zis, insa nu vreau sa raiau subiectul, ci doar sa subliniez niste aspecte.
Partea care urmeaza va reprezenta o personalizare a topicului, in care o sa prezint fortele de care o sa dispun personal, fiecare cu caracteristicile sale.

[GRIZZLEA]

tommy, la 21 May 2009, 22:29, a spus:

... Ar mai fi multe de zis ...

Draga Tommy, cetindu-ti io cu multa luareaminte scrisele-ti din acest topic, mi-am amintit oftand, cat de voios ma dedulceam cu indelednicirea lu' matale, blocand intreaga casa spre disperarea sarmanei mele mame, acu' sa tot fie 'fo treij'de ani...
Iar de i-ai lua la bani marunti pre majoritatea celor care bantuie prin acest forum, cei mai purii oleaca mai ales, ai afla poate ca putin sunt ceia care-n "iepoca de aur", total straini fost-au de mestesugul joacei de-a razbelul cu cele nepretuite armii din plastic "de galeata".

Si ca sa vezi ca pre lumea asta, ai multe suflete pereche, ti-as prezenta un nene care-a dus aceasta joaca de-a razbelul, spre culmi nebanuite !
Pre acest nene, PETER SCHULMAN, poti sa ti-l revendici de SENSEI, GURU, JEDI MASTER, sau MARE PROFET ! Oricum, ceteste cu evlavie ce vei gasi in link-ul de mai jos si poate o epifanie vei avea...

http://peterswar.com/index.htm