Cu permisiunea voastra, imi permit o...hai sa-i spun,rupere de ritm.
Daca tot am subintitulat topicul "...
si al aliatilor" o sa las deoparte putin continentul european si producatorii de motoare (germani,in mod special) si o sa sar putin in...Japonia.
Inainte de a "proceda" vreau sa mai spun ca dedic cele ce urmeaza lui Calin aka Wurger.
Bun.
Asa cum se cuvine, putina istorie in deschidere:
In primii ani ai deceniului al treilea, guvernul Japoniei,devenit deja la aceea vreme, sinonim cu Armata Imperiala, decide restrangerea drastica a importurilor de tehnologie si piese de schimb din strainatate,in mod anume vizind industria de aparare.Obiectivul national declarat(si urmarit) era acela de a crea o industrie de armament proprie,necesara si utila in deservirea militarismului nipon, tot mai avantat. Se stie ca pana sa adopte aceasta decizie, Japonia isi rezolva nevoile de tehnica militara si armament,exclusiv din importuri.Exceptiile erau atat de putine, incat confirmau regula.
Asa stand lucrurile, firmei
Sankyo Seiyaku (o companie cu sediul in apropiere de Tokio) i s-a solicitat sa inceapa dezvoltarea unui segment privitor la mijloacele de transport motorizat.Avind in vedere cultura si traditiile (inclusiv militare) ale niponilor, desigur ca solicitarea a fost privita cu importanta unui ordin.
In 1932, firma isi trimite reprezentanti in SUA,Milwaukee,Winsconsin cu scopul precis de a obtine licenta de productie a seriei de motoare 1200-cc, VL de la Harley-Davidson Motors Co.Cum in aceea vreme industria americana resimtea din plin efectele Marii Crize,iar compania americana era foarte aproape de insolventa, oferta japonezilor a fost primita fara nicio retinere. Indefinitiv erau doar motoare de motocicleta.
Bun.
In 1933, au fost demontata si livrata japonezilor,toata linia de productie impreuna cu schitele si planurile aferente. Transportata in Japonia, a fost fidel reasamblata in orasul Kita-Shinagawa,aproape de Tokyo.Desigur ca toate fondurile necesare,inclusiv pentru angajarea si instruirea a 100 de muncitori si tehnicieni, au fost asigurate de catre Armata Imperiala.
Harley Davidson Motors Co.a trimis si cativa ingineri americani care sa supravegheze toata operatiunea si sa asigure startul productiei pentru aceste motoare.Contractul de licenta era semnat si platit pentru o perioada de 4 ani.
Toate bune si frumoase, productia de motociclete a inceput,motoarele fiind prezentate ca fiind Japan made. Ba chiar(pentru piata civila) noua aparitie a primit si un nume: Rikuo,tradus ar veni ceva de genul "King of the road".
Pana in 1936 toata povestea a devenit un succes,astfel ca numele companiei a fost schimbat din
Sankyo Seiyaku,in
Rikuo Nainenki KK.
In paralel cu piata civila insa, armata a dezvoltat o varianta militara, plecind de la motocicleta civila,desigur, cu motoare VL 1200 copiate de la americani.
Modelul militar era dotat si cu un atas, plasat pe partea stanga a motocicletei, a treia roata fiind prevazuta cu tractiune prin intermediul unui ax cardanic/reductor sincronizat cu roata spate.
Noua aparitie a primit si un nume:
Rikuo Type 97 fiind produsa, dupa unele estimari, in cca 18.000 de exemplare.
Desigur, a devenit principalul mijloc de transport rapid,usor, al armatei.S-a aflat si in dotarea Marinei. Despre fortele aeriene nu am cunostiinta,dar nu ar fi de mirare sa fi avut motocicleta in dotare.
Productia modelului a fost impartita intre mai multe firme, una dintre ele numindu-se Orient Industries, cunoscuta noua,astazi,sub numele de Mazda.
Rikuo Type 97
Aceasta postare a fost editata de Longinus: 26 February 2014 - 10:09 PM