[Longinus]

Dupa scurta divagatie privind armamentul principal ce avea sa se confrunte pe mare(in cazul Emden)cat de curind,divagatie facuta si cu scopul de a alunga posibila monotonie,iata continuarea povestirii:

Plin cu combustibil(consumul de carbuni a fost drastic tinut sub control),Emden intra in Oceanul Indian pe 6 septembrie.Muller incepe misiunile de patrulare,pe linii paralele,in zone prestabilite,cu statia radio in ascultare permanenta si posturi de veghe,in speranta detectarii unor nave inamice.In felul asta,au urmat cateva zile de monotonie,intrerupta cand si cand de cate o alarma falsa,ce trimitea oamenii la posturi.
Pe 9 septembrie,orele 10,00 PM,parea ca razboiul este in sfarsit gata sa inceapa si in aceasta parte a lumii,atunci cand un post de panda a raportat nava la orizont:intr-adevar se zareau luminile unui cargou cu aburi,cu un singur cos.
Emden s-a apropiat si a tras doua lovituri oarbe,de avertizare.Cand "strainul"s-a oprit,ofiterul cu semnalizarea a transmis un mesaj luminos,de la bord,avertizind cargoul sa nu foloseasca statia radio/TFF.Muller a inceput imediat procedura standard pe timp de razboi,asupra navelor comerciale:a trimis o grupa de marinari inarmati,sub comanda ofiterului insarcinat cu inspectiile,Julius Lauterbach,sa cerceteze incarcatura si echipajul strain.
Primul raport sosit la bordul lui Emden era dezamagitor:oprisera cargoul "Pontoporos" sub pavilionul Greciei,tara neutra.Norocul parea ca nu-i surade lui von Muller.
Lauterbach,fost ofiter in marina comerciala,versat in materie de legile marii,a facut totusi o descoperire interesanta,atunci cand a cercetat actele navei:cargoul transporta sase mii de tone de carbune englezesc inspre Calcutta:asta era contrabanda de razboi ceea ce insemna ca marfa putea fi confiscata si distrusa;nava insa nu:apartinea unei tari neutre;cum von Muller mai avea pe Marcomania numai jumatate din cantitatea necesara de combustibil, nici ca se putea o situatie mai nimerita,ocazia de a se indestula cu carbuni nu putea fi scapata;si unde mai pui ca erau din cei superiori,veniti din minele din Cardiff .
Exista totusi o problema:cargoul nu putea fi scufundat,dreptul marii nu permitea asa ceva,dar si daca pleca teafar,ar fi putut da de stire ca in zona se afla o nava de razboi germana,situatie in egala masura de neacceptat.
Cantarind optiunile,von Muller decide sa-l invite pe capitanul grec la bordul lui Emden,pentru discutii privind situatia creata.Grecul s-a prezentat si von Muller,dupa o scurta prezentare,s-a oferit sa-i angajeze nava si echipajul pentru servicii de transport,cu contract si pe bani buni;atit de buni incat capitanul grec nu putea sa refuze,la drept vorbind de ce sa riste,cand putea sa faca un ban?
-si asa Emden si-a mai adaugat un companion:acum erau trei pe intinderea marii!


-fotografie autentica cu echipajul lui Emden asteptind sa primeasca masa;poza a fost ridicata si pastrata de un marinar australian(sa nu anticipam)

Aceasta postare a fost editata de Longinus: 20 November 2008 - 03:56 PM

[claudiu_ne2000]

sa nu tulbur firul istoriei crucisatorului atasez si eu aici un link unde pot fi descarcate niste scan-uri cu planuri de constructie (model din carton) a crucisatorului Emden http://picasaweb.google.ro/MP40CFQ/Jsc255L...ruiserSmsEmden# si in galeria principala mai sunt cateva nave interesante

Aceasta postare a fost editata de claudiu_ne2000: 20 November 2008 - 06:04 PM

[Longinus]

Multumiri Claudiu pentru link.




Hellmuth von Muecke,secundul lui Emden,din nou:
..." si in dimineata lui 11 septembrie,putin timp dupa ce convoiul nostru a sporit cu ultima "achizitie"...odata cu rasaritul soarelui,un cargou mare apare la orizont,drept in fata noastra;crezind ca suntem un vas de razboi englez,si-a manifestat bucuria sa ni se alature,ridicind la catargul principal un pavilion britanic,urias,vizibil chiar si de la distanta mare ce ne separa inca.Nu stiu ce expresie trebuie sa fi aparut pe fata capitanului,atunci cand noi am arborat pavilionul nostru si i-am semnalizat politicos,sa opreasca si sa stea putin"de vorba"cu noi.Cargoul parasise Calcutta,cu un transport intre Colombo si Franta,si era "gatit de gala".
Noi am fost de-a dreptul impresionati ca aveau la bord,in spiritul admirativ britanic pentru curatenie,o mare cantitate de sapun,marfa de care micul nostru echipaj ducea,la randul lui,atata nevoie;era acolo sapun incat sa ne ajunga la toti pentru un an intreg.Am mai gasit la bord un superb cal de curse;un glonte in spatele urechii l-a salvat pe bietul animal de groaznica agonie a mortii prin inec.
Mai putina compasiune am avut pentru staulele,frumos numerotate,pentru cai si atelaje de tun,pe care le-am gasit sub punti.O jumatate de ora mai tarziu rechinii puteau sa se ocupe pe indelete de problema asta.
Echipajul navei a fost mutat pe"valiza norocoasa".Valiza asta norocoasa,cum am botezat-o noi,era intotdeauna o nava capturata,care fie era fara incarcatura,fie cu incarcatura neutra si deci nu putea fi scufundata fara pierderi.Stiam ca,la sfarsitul razboiului,navele si marfurile neutre distruse vor trebui platite.
"Valiza norocoasa"il urma pe Emden peste tot,pana cand se umplea cu oameni de pe navele scufundate.Atunci era desprinsa de coloana,eliberata si trimisa spre cel mai apropiat port.
In acele zile"Pontoporros" a fost desemnat sa fie "valiza norocoasa".


"scufundarea englezului"

Aceasta postare a fost editata de Longinus: 20 November 2008 - 10:54 PM

[Longinus]

In timp Emden nastea legende,capitanii facind rapoarte,spunind povesti;apareau vesti,majoritatea din"surse sigure".
De pilda se povestea prin porturi ca un cargou englez a intalnit o nava de razboi cu patru cosuri.Aceasta a trimis un mesaj pe TFF:"n-ai auzit despre vreo nava de razboi germana,in zona?"
-"nici poveste,nu cred ca exista asa ceva"raspunde englezul;
-"Oh ba da,exista;si noi suntem nava aia!" a venit raspunsul plin de umor"britanic" dupa care echipajul a fost debarcat si cargoul scufundat.
O fi fost real sau doar o povestire ? cert este ca Emden devenea,incet dar sigur,un mit.

[aviatie]

Citesc cu mult interes articolul tau.Multa bafta.

[Longinus]

Multumesc pentru aprecieri.


Intr-adevar,pe 10 septembrie Emden intercepteaza cargoul britanic "Indus" de 3400 de tone,ce s-a dovedit a fi o nava transformata in cargo pentru animale-cai-si care se intrepta spre Bombay pentru a-si primii incarcatura.Germanii l-au golit pe "Indus"de marfurile necesare(mari cantitati de sapun dar si de bere-von Muecke nu spune nimic despre bautura,in raportul sau),dupa care au scufundat nava cu lovituri de tun.
In dupamasa zilei urmatoare,pe 11,Emden intercepteaza un alt cargo pentru cai,mai mare decat cel din ziua precedenta,"Lovatt"pe care-l scufunda,cu lovituri de tun;au incercat sa faca economie de munitie, deschizind vanele de inundare ale navei engleze,insa nu a fost destul pentru a o scufunda si au ajuns astfel tot la tunurile de 105.
Pe data de 12 septembrie,Emden,insotit de Markomania si Pontorros se apropie de Calcutta.In acea zi a intalnit pe "Kabinga",un freighter englez,de 4600 de tone;acesta transporta insa incarcatura neutra si nu putea fi scufundat, capitanul lui Emden respectind strict prevederile Conventiei de la Haga.Dupa o rapida trecere in revista a optiunilor,von Muller decide sa transfere toti membrii echipajelor capturate,pe aceasta nava,inainte de a-si continua cursa prin apele,destul de circulate,din zona.
In acel moment Muller stia ca nici una dintre navele oprite pana atunci nu a apucat sa-si foloseasca statiile radio/TFF.Mai stia insa ca cele pe care le-a distrus erau asteptate in porturile de destinatie, englezii devenind tot mai siguri ca ceva nu e in regula in zona.
Hotarat sa-si faca prezenta in preajma Calcuttei cat mai simtita,Emden intalneste o noua victima pe 13 septembrie.Era carbonierul englez "Killin"de 3500 de tone pe care l-a trimis in adancuri a doua zi.
Tot pe 14,dupa amiaza,apare la orizont a sasea victima:cargoul de 7600 de tone "Diplomat" -tot britanic,cu un transport de ceai.L-au oprit,au debarcat si echipajul sau,au pus incarcaturi explozive in cala navei si au scufundat-o si pe ea.

[Longinus]

De acum englezii trebuie sa fi inteles ca o nava de lupta germana,rataceste undeva in Golful Bengal. Reprezentantele comerciale britanice din Colombo si Ceylon au transmis la Londra ca isi suspenda cursele comerciale dinspre si spre zona respectiva.
Royal Navy a trimis urgent cinci crucisatoare sa-l caute pe corsar;navele britanice erau ajutate ocazional de cele rusesti,franceze si japoneze.
Intre timp von Muller a mai incarcat prizonieri la bordul lui Kabinga,dupa care a eliberat nava convins fiind ca nici unul dintre oamenii de pe ea nu era in stare sa furnizeze englezilor informatii utile.
Emden a mai facut victime,pe 14 si 18.De fapt au urmat noua zile,cele mai distructive pentru englezi,in care au fost interceptate noua vase din care sase au fost scufundate.Era timpul pentru o schimbare.
Emden a intors spre sud-est,in apele Birmaniei,dar rutele maritime de acolo erau pustii,asa ca a intors din nou spre vest.Lui von Muller ii incoltise o idee de mult,in minte;dorea sa intreprinda un raid asupra instalatiilor britanice de la tarm.Parea ca acum venise momentul sa-si incerce planul.
S-a alimentat cu carbuni de pe Markomannia si a pornit spre sud vest,in timp ce asculta traficul radio dintre navele de razboi ce-l cautau.In seara de 22 septembrie ajung in zona si vad luminile Madrasului spre vest.
Emden se apropie si la mai putin de un kilometru de tarm intoarce paralel cu acesta si aprinde reflectoarele puternice.La mal,vopsite in alb,erau perfect vizibile rezervoarele de petrol ale Burma Oil Company.
Timp de 10 minute Emden a trecut paralel cu malul,trimitand spre tinta 130 de proiectile de 105.Unul din cele sase tancuri a explodat intr-o minge uriasa de foc;alte patru au fost ciuruite dar nu au luat foc.
Rezultatul raidului:patru oameni au murit,350.000 galoane de petrol au fost risipite,odata cu ele si prestigiul britanic din zona.
Ca sa insele un eventual observator de la mal von Muller a tinut apoi curs spre nord,dar dupa ce a trecut de linia orizontului a schimbat pe drum-sud si a pornit spre Ceylon.



La Londra Winston Churchill scria intr-un memoriu adresat Primului Lord:" fuga lui Emden din Golful Bengal este cat se poate de nesatisfacatoare,iar eu nu inteleg care sunt principiile dupa care sunt conduse cele patru crucisatoare care-l cauta-Yarmouth,Hampshire,Dupleix si Chikuma.Cine este capitanul insarcinat cu conducerea lor?este el un om capabil? daca da atunci...ar trebui sa-si dedice tot efortul,in exclusivitate pentru a-l vana pe Emden".

In Germania presa scria despre Emden.Si punea poze cu ultima lui isprava:

Aceasta postare a fost editata de Longinus: 22 November 2008 - 12:59 AM

[Longinus]

Moralul la bordul crucisatorului era pana la cer.Nu numai ca Emden reusise sa faca prapad pe rutele comerciale,dar iata ca poate ataca si instalatiile de la mal si sa scape usor.
Unii membrii ai echipajului,insa,deveneau tot mai constienti ca drum de intoarcere pentru ei si nava lor,nu mai exista.Dupa ce a atras asupra lui toata atentia celei mai puternice flote de razboi,din lume,Emden trebuie ca a devenit o tinta vitala.Si flota aceea puternica,cu siguranta ca nu-i va permite lui Emden sa revina acasa.
In plus de asta,erau nevoiti sa patruleze pe cele mai aglomerate rute comerciale insotiti de o nava de aprovizionare de care erau intru totul dependenti.Royal Navy patrula si ea aceleasi rute aglomerate.Si unde mai pui ca avea si aliati! Cu siguranta Germania era tot mai departe.



In Ceylon au gasit o prada buna,din nou.In ultimele zile ale lui septembrie,crucisatorul a interceptat sase nave,printre care carbonierul "Buresk" ce transporta carbuni din Tara Galilor,un combustibil de cea mai buna calitate.
De cele mai multe ori ofiterii si echipajele navelor capturate isi acceptau soarta cu stoicism,motiv pentru care germanii ii tratau corect,ba chiar politicos.Secundul de pe una dintre aceste nave,spunea unui ziarist:
" - germanii ne tratatu foarte politicos;as putea spune chiar extrem de politicos.Mai mult,inainte de a fi lasati sa plecam spre Colombo...ne-au urat o calatorie placuta".
Presa britanica era innebunita.

Existau insa prizonieri mai recalcitranti.Capitanul de pe "Tymeric" ii blestema din greu pe"damned Germans"
si refuza orice cooperare cu ei.Pentru asta,von Muller l-a acuzat de sfidare si tinuta neglijenta "cu tigareta aia ce-i atarna tot timpul in coltul gurii" si a pus sa fie arestat.
Bineinteles ca l-a eliberat cu prima ocazie,impreuna cu toti ceilalti ai lui.

Aceasta postare a fost editata de Longinus: 22 November 2008 - 08:44 PM

[Longinus]

Pe 9 octombrie,Emden arunca ancora langa Diego Garcia,o insula de corali,izolata in Oceanul Indian.
Facind parte,cel putin nominal,din Imperiul Britanic,insula nu era un loc tocmai prielnic pentru Emden;
-fiind atat de izolata,si lipsita de statie radio,oficialitatile de pe insula nu aflasera inca despre izbucnirea razboiului astfel incat von Muller decide sa profite de situatie si isi aprovizioneaza nava cu tot ce-i este necesar:carbune,hrana,ba chiar si apa potabila,lasind echipajului,in acelasi timp,un repaos meritat.
La plecare,cei de pe Emden au platit tot ce-au primit,cu cecuri emise in Germania si care culmea,au fost onorate la cerere;poate fi mit,poate fi realitate.



Este sigur insa ca Amiralitatea devenea tot mai deranjata de lovitura de imagine pe care o sufereau englezii in ochii supusilor Coroanei.
Si presa turna gaz pe foc,fara menajamente.
Dupa incidentul cu sapunul capturat de pe "Indus",un ziar din Calcutta a gasit o cale sa profite si a postat pe pagina de reclame,una care suna asa:
" Nu incape indoiala ca Emden,crucisatorul german,stia despre cele 150 de lazi cu sapun ELSYUM si astfel a pornit in urmarirea lui Indus.
Oamenii de pe Emden si uniformele lor sunt acum curate si miros bine datorita sapunului ELSYUM.Incercati-l"

Toata povestea a iesit la iveala atunci cand un matroz de pe Emden a gasit ziarul pe una dintre navele capturate,la o luna dupa ce a fost tiparit.L-a adus la bord si toata lumea a ras cu pofta.Textul a fost transpus in semnale si apoi inregistrat in lista cu coduri de semnalizare a navei.Daca ar fi fost vreodata nevoie sa se faca dovada ca Emden a ajuns cunoscut(si poate respectat printre dusmani),acolo era dovada,in scris.


In noaptea in care "Kabinga"a fost lasata sa plece,crucisatorul a intalnit o alta victima;apropiindu-se,von Muller intreaba prin megafon:
-" ce nava?"
- "Clan Matheson" vine raspunsul;
-"englezii?"
- 'Nu.Britanici"raspunde iritat capitanul,care era scotian.
Dupa ce s-au lamurit asupra diferentei,nava a fost evacuata si scufundata.Unii dintre membrii echipajului au acceptat sa lucreze pentru Emden,in Insulele Andaman;acolo au supravegheat alimentarea cu carbuni de pe "Pontporros" dupa care au fost lasati sa plece.Nu inainte de a fi platiti pentru munca lor.

Aceasta postare a fost editata de Longinus: 22 November 2008 - 10:06 PM

[Longinus]

Din nou,von Muecke,secundul lui Emden:
..." un marinar intotdeauna are o strangere de inima atunci cand vede o nava scufundandu-se.Am fost instruiti sa ajutam orice vas aflat in primejdie si chiar daca eram obligati sa scufundam nave,tot mai aveam sentimentul ala de tulburare.
Scufundarea se facea de obicei in modul urmator:intram in camera masinilor,unde indepartam siguranta de la supapa mare si deschideam robinetii principali;imediat apa navalea prin conducte,intr-un spatiu masurind de doua ori inaltimea unui om,dar nu mai lat decat umerii unui barbat solid.Usile etanse de la incaperea boilerelor erau de asemnea deschise si asigurate,ca sa nu se poata inchide la loc;astfel cel putin doua compartimente mari ale navei,erau inundate,cu siguranta.
In plus alte doua compartimente ale navei erau umplute,fie cu explozibili(de regula noaptea)fie sparte cu lovituri de tun...Apoi Emden pornea mai departe,in cautarea altui catarg la orizont".

Aceasta postare a fost editata de Longinus: 23 November 2008 - 01:37 PM

[Longinus]

Cum tehnologia emisiilor radio directionate era inca la inceput,eforturile de a-l captura pe Emden erau aproape sortite esecului.Crucisatorul german isi folosea statia radio/TFF de la bord,numai in scopul de a asculta traficul in eter si a trage concluzii despre ce anume intreprind urmaritorii sai;Emden nici nu avea ce sau cui sa transmita;von Muller isi culegea informatiile de la navele pe care le captura,era singura lui cale de informare;asa de pilda a intalnit cargoul norvegian "Dovre"al carui capitan l-a informat,pana se facea transferul celor de pe "Clan Matheson",ca a intalnit doua crucisatoare auxiliare englezesti,in stramtoarea Malacca si crucisatoarele franceze "Dupleix" si "Montcalm" la Penang,unde tocmai au ajuns.
Unul dintre ofiterii lui von Muller a sugerat un raid asupra portului Penang,insa von Muller s-a multumit sa avanseze spre nord,pana a iesit din raza de vedere a lui "Dovre" dupa care sa schimbe spre vest.
Penang putea sa mai astepte.
De fapt capitanul lui Emden era perfect constient ca cea mai puternica arma a sa era spatiul:putea sa se indrepte spre orice directie in Oceanul Pacific,cel Indian sau chiar spre sud,spre Oceanul Arctic;si mai erau si sute de insule printre care sa se ascunda.
Sa intre insa,intr-un un port inamic era totusi un gest pripit.Rezervoarele din Madras erau una,dar o baza a inamicului? era prea riscant.
Sau mai stii?ar fi o idee!
Parca norvegianul a spus ca la Penang nu exista artilerie de coasta.
Emden si-a ridicat cosul fals,luindu-si inca o data infatisarea unui crucisator al Royal Navy si a pornit intins spre baza britanica de la Penang.

Thumbnail atasat

• 

[Longinus]

Era dimineata lui 28 octombrie cand Emden a ajuns la intrarea in portul Penang;soarele inca nu lumina de tot rada portului si micul orasel din apropiere,iar crucisatorul parea ca vine direct din intunericul ce inca stapanea largul marii.
Iata relatarea unui martor ocular,corespondentul ziarului New York Times la Penang(articolul a aparut in numarul din 20 decembrie 1914 si s-a intitulat "When the Emden raided Penang"- subtitlurile apartin articolului original):


TOTUSI A LASAT PRADA IN URMA.
1) -francezii si rusii,nepregatiti-

"...Penang...octombrie,29- Crucisatorul german Emden,a fost ieri aici si a plecat,lasind in urma lui moarte si distrugere.Cu siguranta veti auzi mai multe despre povestea vizitei lui,atunci cand posta va ajunge in State;aceasta cablograma reuseste doar cu greu sa ofere o imagine realista a distrugerii provocate ieri intr-o ora sau chiar mai putin,in acest port aglomerat...

...Pentru cei care nu stiti,orasul Penang este asezat in vestul peninsulei Malayesia,chiar langa frontiera cu Siam-ul.Este punctul prin care trec 65% din productia mondiala de tabla,cauciuc si cupru...
Un lucru ce face orasul atat de important,in acest razboi,consta in faptul ca este ultimul port in drumul navelor ce trec dinspre Japonia si China,inspre Colombo si de acolo mai departe spre Europa.Drept rezultat portul a fost transformat,mai mult sau mai putin,intr-o baza navala de catre guvernul britanic.
Mari cantitati de carbuni au fost stocate in magazii si toate navele sunt obligate sa se opreasca aici pentru a primi ordine,inainte de traversarea Golfului Bengal


2) -Putea fi mai rau-


Ideea de a scapa de navele ce-l urmaresc,a stat probabil la baza hotararii lui Emden de a ataca portul.Cum acesta era temporar neaparat,putea dintr-o lovitura sa se debaraseze de crucisatoarele britanice ce patruleaza in mod obisnuit aceste ape si in acelasi timp,sa provoace pierderi importante printre navele comerciale aflate la ancora.
Era miercuri dimineata,foarte devreme,cand Emden,cu hornul fals si arborand emblema alba a Marinei Regale de o maniera ciudata,s-a strecurat pe langa torpilorul francez "Mousqet" care patrula in rada exterioara a portului Penang.De-a lungul canalului ce leaga intrarea de bazinul interior,se afla ancorat crucisatorul rusesc "Zemchung".Mai incolo erau torpiloarele frantuzesti "Pistolet" si "Fronde" precum si distrugatorul "D'Iberville".Torpiloarele erau la ancora de-a lungul Promotoriului Oficialitatilor,in timp ce distrugatorul era intre doua cabotiere cu aburi.
Cu toata viteza Emden s-a indreptat direct spre "Zemchung" in rada interioara.In semi intunericul de la acea ora,rusii l-au confundat pe Emden cu crucisatorul englez"Yarmouth" care a mai fost de doua sau de trei ori aici,saptamana trecuta.Dintr-o data,la mai putin de 400 de yarzi,Emden si-a descarcat tunurile din prova direct in corpul lui "Zemchung" oferind un spectacol terifiant cu toate tunurile pe care le putea intoarce spre nava rusilor.Cand a ajuns cam la 250 de yarzi,si-a schimbat usor cursul trecind pe langa "Zemchung" moment in care a tras din nou cu toate tunurile din bord si a lansat o torpila care a intrat in camera masinilor,provocind daune relativ mici".

[Longinus]

3) - I-au luat pe toti prin surprindere -

"...Crucisatorul rusesc a fost luat prin surprindere,fiind complet naucit,inainte de a-si da seama ce se intampla.Faptul ca nu era nimeni la bord capabil sa reactioneze energic,capitanul petrecindu-si noaptea la tarm,i-a demoralizat de tot pe cei din echipaj.Erau invinsi,inainte ca lupta sa inceapa.Oricum,intr-un tarziu oamenii au reusit sa puna in bataie tunurile usoare.
Intre timp Emden patrunsese bine de tot in interiorul radei,printre navele ancorate in port.Atunci a vazut torpiloarele franceze si a realizat ca poate iesi din port,inainte ca acestea sa reactioneze si sa-i pecetluiasca soarta.La o distanta atat de mica(nu erau mai mult de 450 de yarzi)torpilele francezilor s-ar fi dovedit ucigatoare.A intors brusc,intr-un unghi aproape ascutit si a pornit din nou,inspre crucisatorul rusesc.
In tot acest timp,rusii au tras asupra lui Emden cu srapneluri,dar cunoscuta fiind ineficienta echipajelor de pe navele Tzarului,tunarii rusi nu au reusit decat sa improaste cu schije celelalte nave din port.Cu Emden ajuns aproape de "Zemchung",inca odata,ambele nave improscau cu foc.Distanta dintre ele era la minimum posibil.De la 150 de yarzi,Emden a lansat inca o torpila inspre "Zemchung" nimerindu-i magaziile de munitie.
A fost o explozie colosala,pe langa care paleau,ca volum,toate celelalte dinainte;o coloana imensa de fum negru s-a inaltat si "Zemchung" s-a scufundat in mai putin de 10 secunde,in timp ce Emden se indrepta deja spre iesire,la siguranta.
Inainte insa de a ajunge afara din rada,torpilorul "Mousquet" care auzise canonada,se intorcea cu toata viteza,sa vada ce se intampla.Emden a deschis focul asupra lui imediat,determinindu-l sa se opreasca si sa faca o intoarcere completa,intr-o incercare de a scapa.Era prea tarziu,insa.Dupa o cursa ce a durat pret de cateva minute,trei proiectile de pe crucisator l-au lovit pe "Mousquet" simultan si l-au scufundat rapid.Germanii mai facusera o victima."

Aceasta postare a fost editata de Longinus: 24 November 2008 - 10:15 PM

[Longinus]

Intr-adevar cea mai grea lovitura primita de escadra rusa a Pacificului a fost pierderea crucisatorului "Zemchung",a carui scufundare a pus practic,capat efortului de razboi a flotei ruse in aceasta parte a lumii,pentru tot restul razboiului.
Crucisatorul "Zemchung" era un supravietuitor al episodului Tsushima,din 1905 si a fost pastrat in Pacific pentru a reprezenta interesele Rusiei in aceste ape.
Ca putere de lupta era comparabil cu Emden:deplasamentul de 3100 tone si cele 8 piese principale de 120 mm calibru,il faceau un oponent pe masura crucisatorului german.

...aici in 1906,in portul Vladivostok



Nava ce reprezenta efortul marinei rusesti in cautarea lui Emden,crucisatorul "Zemchung"a fost adus
in zona stramtorii Malaccan si a insulelor Nicobar si Andarman.
La Penang s-a intors pe 26 octombrie si a fost ancorat la cheu in convingerea ca Emden nu este prezent in aceasta zona.
Dezastrul care a lovit nava,s-a datorat intr-o masura covarsitoare,indisciplinei echipajului,in frunte cu ofiterii navei.
In dimineata atacului capitanul Cerkassov se afla la tarm,unde isi petrecuse noaptea la o "prietena".Isi lasase nava intr-o stare deplorabila,considerind-o "la adapost". Nu era la bord nici un ofiter de cart si nu fusesera fixate posturi de veghe.Crucisatorul era ancorat intr-un punct al cheului din care numai un tun,din cele opt de 12,0 cm,ar fi putut sa traga in directia intrarii in rada interioara,singurul loc pe unde un eventual dusman ar fi putut venii.Cheile de la magazia cu munitia pieselor de 120 se aflau la tarm,impreuna cu ofiterii superiori,magazia fiind inchisa "din motive de siguranta".Si daca asta nu era destul,in seara precedenta fusese adus la bord efectivul,aproape complet,al unui bordel din port,impreuna cu provizii serioase de bautura,la dispozitia marinarilor.
Pe fundalul acestei lipse elementare de disciplina,la orele 05,15 A.M. crucisatorul Emden a intrat in port,indreptindu-se direct spre"Zemchung".
Loviturile fatale au fost date de torpilele germane,prima distrugind o buna parte a bordului,cea de a doua atingind magazia de munitii,explozia ridicind efectiv crucisatorul rusesc din apa,dupa care l-a rupt in doua.

[claudiu_ne2000]

si ca tot un ecou de pe vremea Emden-ului, daca cine candva ajunge cumva in orasul Colombo din Sri Lanka...si umbla cumva prin mahalalele de pe acolo si daca intreaba femeile pe acolo daca l-au vazut pe "omul negru"...acestea vor spune la nesfarsit YUMUNDEN...YUMUNDEN...YUMUNDEN...se pare ca, cuvantul asta s-a impietrit localnicilor de acolo, si mai ales tamililor, dupa vizita din noapte a crucisatorului Emden in portul Colombo.


O seara buna tuturor

[Longinus]

In lupta purtata,de fapt mai mult o executie,au murit 89 de ofiteri si marinari de pe "Zemchung" au fost ucisi,mai bine de 100 dintre supravietuitori prezentind rani serioase.Daca raportam aceste cifre la numarul total al oamenilor imbarcati pe crucisatorul rusesc,354 ofiteri si marinari,pierderile in vieti omenesti apar ca fiind grave.Dintre cei morti,82 de trupuri au fost recuperate si inmormintate in cimitirul de est din Penang.
Supravietuitorii s-au intors in Rusia la bordul crucisatorului auxiliar "Orel"care a recuperat,in cursul lunii decembrie acelasi an,cateva dintre piesele de 120 mm de pe "Zemchung".
Capitanul navei,baron Cerkassov impreuna cu secundul sau,locotenetul Kulibin,au fost arestati la intoarcerea lor in Rusia,deferiti curtii martiale sub acuzatia de neglijenta grava si condamnati la 3 ani de inchisoare grea pentru capitan si un an si jumatate pentru secund.Complementar,au fost degradati si le-au fost retrase titlurile nobiliare,pierzind ambii,privilegiile ce le-au detinut pana atunci.
O pedeapsa inedita a fost aplicata capitanului Cerkassov:insusi Tarul Nicolae II a decretat ca Cerkassov nu mai are dreptul sa se casatoreasca si nici sa mai aiba urmasi,in asa fel incat numele de familie sa fie transmis mai departe,ci sa ramana pe veci,in dizgratie!!







-martorul ocular,corespondentul lui New York Times la Penang,din nou:

" 4)- Cavalerismul lui von Muller


Cu aceasta ocazie cavalerismul lui von Muller,care a fost demonstrat de atatea ori in meteorica sa cariera,a fost evidentiat din nou.Navele franceze,ramase neatinse,puteau sa porneasca in urmarirea lui,deci fiecare clipa era valoroasa pentru scaparea lui Emden.Totusi capitanul nu a luat in considerare acest risc si a decis sa stopeze masinile si sa culeaga supravietuitorii de pe "Mousqet" inainte de a disparea in zari.
Intre timp,in port,ambarcatiuni de toate felurile au pornit spre locul unde fusese vazut ultima data crucisatorul rusesc.Apele era acoperite cu resturi de toate felurile,printre care se zbateau supravietuitorii.
Reprezentau imagini oribile,atunci cand au fost adusi la mal,la Capul Victoria Pier,unde infirmeria garnizoanei formata din trupe Sikh,s-a transformat imediat in spital.
Sangele lor se scurgea peste tot si parti de trupuri dezgolite dadeau fiori chiar si unei persoane cu sange rece.Au fost imagini pe care nu le voi uita multe zile de acum inainte.Din echipajul de 334 de oameni,142 au fost adusi raniti,doar 94 erau practic neatinsi.98 au fost dati disparuti si inca nu se stie,cati dintre cei de pe "Mousqet"au scapat si au fost salvati."

[Longinus]

"...Aceasta este partea de poveste pe care pot s-o relatez din ce am vazut si observat eu insumi.Va pot insa spune despre ce s-a intamplat,din relatarea unui ofiter francez de pe torpilorul "Pistolet".Ii spun povestirea,exact asa cu mi-a spus-o el mie:
"- Capitanul de pe Pistolet l-a invitat pe capitanul T si pe mine,sa jucam o partida de bridge,la bord.Nava lui era ancorata in lungul cheului Guvernamental.Jocul s-a dovedit extrem de interesant,astfel incat timpul a zburat fara veste.In cele din urma am ajuns sa-i punem capat cu ceva inainte de ora 1 a.m.
Cum drumul nostru pana la hotel insemna sa luam o ricksha,pret de vreo doua mile,la acea ora din noapte, capitanul lui Pistolet a avut amabilitatea sa ne invite sa innoptam la bordul navei,ceea ce am si facut. Habar n-aveam la ce deznodamint ne va conduce decizia asta.
A doua zi,pe la 05,25 a.m. cand tocmai se crapa de ziua,am fost trezit de o izbitura asurzitoare,urmata intr-o succesiune rapida,de altele doua.Fara sa mai astept,mi-am pus pantalonii de la uniforma direct peste pijamale si am iesit pe punte.Drept in fata noastra,aproape de intrarea in portul interior,statea crucisatorul rusesc Zhemchung.Navigind cu viteza maxima,venea spre el crucisatorul Emden cu tunurile din prova invaluite in nori,mari,albi prin care se distingeau clar flacarile galbui de la gura tevilor.Era la mai putin de-o jumatate de mila.Dupa ceea ce mie mi-a parut o interminabila intarziere,Zemchung surprins a inceput sa raspunda cu tunurile mici,zgomotul devenind din ce in ce mai puternic.
... Trebuie sa remarc aici ca majoritatea dintre loviturile rusilor,zburau aiurea,undeva pe deasupra.

.... de acum Emden isi schimbase cursul si a disparut partial,dincolo de niste remorchere cu aburi,astfel ca tirul a scazut din intensitate...Tocmai atunci torpilorul francez Fronde,de undeva din spatele nostru,a hotarat sa intervina in "scandal" si a inceput sa riposteze cu foc de mitraliere.Asta a cauzat reactia lui Emden,decis sa ne acorde putina atentie,transformindu-ne pe noi in tinta unui foc de mitraliere sustinut,din punctul in care ne aflam,ascunsi in umbra diminetii si la adapostul promotoriului,nu eram prea vizibili,din care cauza nu au fost pierderi sau cine stie ce stricaciuni.Oricum este un lucru putin recomfortant sa auzi rafalele lovind in scuturi si in placile de metal din spatele sau in jurul tau.
De acum se pare ca cei de pe Emden au realizat ca sunt prea aproape si ca un atac cu torpile le-ar fi fatal (intre noi fie vorba,nu se facea nici un efort din partea noastra,in sensul asta),asa ca a virat scurt si s-a intors din nou spre iesirea din port,tragind salva dupa salva in Zemchung,avariat serios,deja.
Imediat cum cele doua nave au ajuns una langa cealalta,din nou,s-a auzit o izbitura teribila.Zemchung s-a ridicat din apa,dupa care a urmat o bubuitura inca si mai puternica si nava s-a scufundat,inainte ca eu macar sa-mi dau seama ce se intampla;de acum,acolo se ridica o coloana de fum ce marca locul unde fusese pana adineaori crucisatorul rusesc.Torpila germana,parea ca si-a atins tinta,Emden trecand pe langa acel punct,fara sa mai traga.
La mai putin de 30 de minute de la primul foc,Pistolet s-a desprins de mal si am pornit spre locul unde l-am vazut ultima data pe Zemchung.In urma noastra,aproape,venea si Fronde,insa aveam viteza mica din cauza ca nu apucaseram sa facem aburi in cazane.
Cum asistasem personal la desfasurarea luptei,am avut ocazia sa-mi fac prima impresie despre ce inseamna razboiul modern pe mare.
Apa era plina de resturi,printre care se ridicau si coborau capetele oamenilor,ca niste bile intr-un joc.Pareau a fi in viata,atarnand peste tot ori agatati de bucati de lemne si incercind sa supravietuiasca."

[Longinus]

"...cand am ajuns langa ei,am inceput sa-i ridicam la bord,cu ajutorul barcilor,a funiilor aruncate in apa,cu mainile,intr-un final prin orice mijloace.Prezentau intr-adevar,cea mai infricosatoare imagine.Majoritatea dintre ei erau raniti,unii sangerind abundent.Practic nici unul nu purta mai mult decat o pereche de indispensabili,un numar considerabil dintre ei,nici macar atat.Cativa erau ciopartiti in mod ingrozitor,noi am scos pe unul care nu mai avea picioare de sub genunchi-a murit cateva minute dupa ce l-am adus la bord.
Era ca si cum ai trai un cosmar inspaimantator.Oriunde iti intorceai privirea,nu vedeai decat o masa de oameni gemind.
Disciplina a fost lasata la o parte,capitanul si cu mine,ne-am alaturat eforturilor de a alina suferinta supravietuitorilor de pe Zhemchung.Partenerul meu de bridge din seara trecuta,doctorul,mi-a cerut ajutorul si impreuna am mers de la un ranit la altul,facind ceea ce parea mai urgent si ce mai puteam noi face.Pijamaua mea si uniforma trasa pe deasupra,s-au imbibat rapid cu sangele victimelor.Era o situatie de"fiecare ajuta pe fiecare"
Atunci cand s-au adunat la fata locului mai multe barci,de toate marimile,am putut sa ne retragem si sa ne intorcem la Capul Victoria,unde corpul de garnizoana al trupelor Sikh,infirmierii ajutati de voluntari si medici localnici,s-a transformat temporar in spital.Aici am adus noi,ce a mai ramas de pe Zhemchung.
In timp ce ultimii dintre raniti erau debarcati de pe Pistolet,o alta canonada s-a auzit.M-am grabit sa cobor pe mal,as putea sa spun fara nici un regret ca plec,am luat o riksha si m-am indreptat spre dig sa vad ce lupta se desfasoara.
Navele erau prea departe si era dificil sa pot vedea cu ochiul liber ce anume se intampla.La un moment dat l-am zarit pe "Mousqet"incercind sa se apropie sub limita tirului lui Emden,in timp ce proiectilele cadeau peste tot in jurul sau,stropind apa in coloane inalte.Cursa a durat vreo doua zeci de minute.N-as putea spune cum,dar la un moment dat am vazut micul torpilor scufundandu-se cu prova inainte.
Imediat Emden a oprit,a coborat barcile si i-a ridicat pe toti posibilii supravietuitori.Imi inchipui ca cea mai mare parte a echipajului fusese insa pierdut.
Am incercat sa va spun povestea acestui,adevarat cosmar,la care am fost martor.
... chiar si cand zburau gloantele imprejur,izbind placile metalice din jurul meu,parca nu era nimic terifiant in asta.Dupa ce efectul primelor gloante suierind pe langa mine,a trecut,parca ma uitam la un joc.Atat de linistit si de calm era Penang,cu stradutele inca umbrite de zori,cu navele ancorate,incat lupta pe care acuma v-o povestesc,imi pare chiar si mie,aproape de necrezut.Totusi efectele sordide sunt vizibile in fata ochilor,acum.
Numai manevrele maiestrite ale acelui gentleman din flota germana-capitanul de pe Emden-au ferit orasul Penang de a fi scena unui carnagiu.Refuzul sau de a scufunda navele neinarmate,in timp ce echipajele se aflau la bord,grija de a nu bombarda orasul,faptul ca a oprit sa culeaga supravietuitorii de pe Mousqet, atunci cand fiecare minut era crucial,l-au facut in ochii mei un gentleman,pe acel capitan de pe Emden.Peste tot auzi"sper sa-l scufunde pe Emden,dar ar fi pacat ca vreun om din echipajul sau sa piara".
In timp ce se indeparta de Penang,a intalnit vasul Glen.In loc sa-l captureze,l-a trimis la Penang cu mesajul:" am incercat sa nu lovesc orasul;daca l-am lovit totusi,imi pare teribil de rau si imi cer scuze".
Aici aveti istoria completa a luptei ce va intra in istorie drept demonstratia faptului ca,chiar si in conditiile razboiului modern pe mare,este posibil ca doua nave ajunse atat de aproape una de cealalta,cu armament aproximativ egal,pe lumina,sa lupte si sa nu rezulte distrugerea ambelor.Ceea ce am vazut eu,ieri,este considerat de aproape toti criticii navali ca fiind imposibil,chiar suicidar.Si totusi,eu am asistat la toate astea".

Aceasta postare a fost editata de Longinus: 01 December 2008 - 09:56 PM

[Longinus]

Secundul von Muecke,in memoriile sale descrie la randul sau lupta.Era prima intalnire a lui Emden cu nave de razboi;era botezul focului.Redau pasajul in care este descrisa iesirea lui Emden din port,dupa ce "Zhemchung" a sarit in aer.

..." iluzia datorata refractiei luminii,un fenomen obisnuit la aceste latitudini sudice mai ales la rasaritul soarelui,era de-a dreptul ciudata in aceasta dimineata;la fiecare minut care trecea nava parea ca se schimba;ceea ce ne parea prima data a fi o nava mare,neagra,cu doua cosuri,venind direct spre noi,s-a transformat brusc intr-una de dimensiuni mai mici si cu un singur cos;dupa cateva minute dimensiunile navei cresteau din nou si avea iararsi doua cosuri.Acum ne devenea tot mai clar ca avem de-a face cu un torpilor,parea a fi francez.
Emden nu avea arborat inca drapelul de lupta in acel moment si nici nava care se apropia nu isi arata culorile.Cand s-a apropiat pe la 6000 de metrii a arborat tricolorul.Erau francezi,intr-adevar.Se indrepta direct spre noi si in aparenta habar n-avea cum sa ne considere.
De unde se tragea atitudinea asta a francezului,pentru mine era un mister.Loviturile noastre de tun si salva celor doua torpile pe care le-am tras asupra rusului,trebuie sa se fi auzit destul de clar in linistea diminetii,un crucisator ce paraseste portul imediat dupa aceea,ar trebuit privit cel putin cu suspiciune.Si totusi nava se indrepta direct spre noi.Cand ne-am apropiat la vreo 4000 de metrii,distanta optima pentru tragere,am ridicat pavilionul de lupta.Emden s-a intors usor,in directia portului,expunind acum intreg bordul inspre inamic,in timp ce prima lovitura si-a luat zborul in directia lor.



Acum francezul a realizat cine eram noi.A virat inspre port,a ridicat presiunea la cazane si a incercat sa fuga de noi.Era prea tarziu.A treia salva de pe Emden a plecat suieraind si imediat dupa aceea a cazut in jurul oponentului nostru.A urmat o explozie,parea ca a sarit in aer munitia.Imediat s-a inaltat un nor negru de praf de carbuni,amestecat cu aburi albi.Intreaga punte de la pupa sarise in aer.Trebuie sa mentionez,ca in ciuda pozitie disperate in care se afla,capitanul francez incerca totusi sa-si apere nava.Au trimis spre noi doua torpile si tunurile din prova au deschis focul asupra noastra.Torpilele nu si-au atins tinta,Emden fiind cu mult dincolo de distanta la care poate sa ajunga o torpila.S-au oprit si s-au scufundat cam la 900 de metrii de bordul nostru.Cum tunurile francezului continuau sa traga,au fost reduse rapid la tacere de o noua salva pe care am tras-o asupra torpilorului.
Catargul,cosul,turnul dinspre prova,ventilatoarele,suprastructura,totul de pe nava franceza a zburat in aer.In cateva minute nava s-a scufundat.Era torpilorul francez Mousqet.


Emden s-a intors spre locul unde fusese scufundat francezul.Ambele cutere ale noastre au fost coborate la apa si se indreptau spre locul in care inotau marinarii,unii la mare distanta de locul scufundarii,semn ca au sarit peste bord chiar cand a inceput lupta.Pluteau agatati de resturi sau in veste de salvare.Cuterele noastre aveau la bord haine si fese curate pentru raniti,ca sa previna infectiile,impreuna cu medicii de pe Emden.

Pe masura ce barcile noastre se apropiau,se intampla un lucru ciudat:in loc sa inoate inspre ele,francezii inotau in directie opusa,in incercarea de a fugi.Totusi distanta pana la cel mai apropiat tarm nu permitea nimanui sa reziste atat de mult.Am cules din apa 33 de marinari,unii dintre ei raniti si un ofiter,ranit si el.


...Prizonierii nostrii,raniti sau nu,au fost adapostiti cat mai confortabil cu putinta,la bordul lui Emden.
Toti cei raniti si-au gasit alinare si ingrijire in spitalul navei.Pentru ceilalti a fost ridicat un adapost,spre pupa,dintr-o tenda mare intinsa intre bord si putea mediana.In echipajul nostru se gaseau doi marinari ce vorbeau fluent franceza.Au fost scutiti de sarcinile obisnuite si au fost trecuti ca translatori,atat pentru francezii raniti cat si pentru ceilalti,desigur...Prizonieri au primit de mancare,de baut si ceva tutun,pentru cei care fumau.


...Intr-o conversatie ulterioara,i-am intrebat cum de nu l-au vazut pe Emden intrind in portul Penang . Ne-au raspuns ca ne-au vazut clar,insa i-a indus in eroare al patrulea cos si erau siguri ca suntem Yarmouth...Francezii mi-au mai spus ca ofiterul comandantul lor,avea ambele picioare retezate de un proiectil tras de noi,ar fi putut fi salvat dar a refuzat;a ramas singur pe punte si s-a scufundat odata cu nava lui.Nu vroia sa supravietuiasca si sa infrunte rusinea ca o parte din echipajul sau s-a aruncat in apa incercind sa fuga,in loc sa lupte.
Jos palaria in fata unui asa ofiter!"

[claudiu_ne2000]

am gasit si o harta detaliata a bataliei de la Penang

si doua poze ale torpilorului Mousquet



si mult mai multe aici... http://pages14-18.mesdiscussions.net/pages...sujet_504_1.htm

Aceasta postare a fost editata de claudiu_ne2000: 02 December 2008 - 12:15 PM