[Longinus]

Povestea trista a uneia dintre cele mai frumoase nave de lupta din primul R.M. m-a determinat sa deschid acest topic;sau poate faptul ca a fost una dintre cele mai frumoase,m-a determinat sa-i spun povestea...?



- ultima mare victima a razboiului din Mediterana,nava amiral a flotei Imperiului Austro-Ungar,cuirasatul "Viribus Unitis" (in latina"Cu forte unite" motto-ul imparatului Franz Joseph I)a fost scufundat, fara lupta,in mijlocul portului Pola,sub stindard croat(nu austriac!!!).Aceasta istorie trista merita,cu siguranta,atentie.



Principala caracteristica a razboiului naval din Adriatica,purtat de cele doua puteri-Italia si Imperiul Austro Ungar pe durata Primului Razboi Mondial,a fost aceea ca opozantii au preferat sa-si tina in porturi navele de lupta,evitind confruntarile pe scara mare.Totusi o asemenea tentativa a avut loc in iunie 1918,din partea Austro-Ungariei,soldata cu scufundarea cuirasatului"Szent Istvan"-(una dintre "surorile" lui Viribus Unitis).
Dupa aceasta pierdere,comanda flotei de razboi austro-ungare,a decis sa nu mai angajeze marile bastimente in actiuni de lupta si sa riste pierderea lor.Italienii nu pareau nici ei dispusi sa-si riste marile nave si incercau sa gaseasca alte mijloace de a produce pierderi flotei austro-ungare.Cele mai tintite,erau marile unitati "Viribus Unitis","Prinz Eugen" si "Tegetthoff".
Atacarea lor era insa o misiune extrem de dificila,atat timp cat austriecii le tineau ancorate in portul Pola,pazite de obstacole complicate ce faceau intrarea in port,practic imposibila.

[Longinus]

La inceputul anului 1918,locotenentul de marina Raffaele Paolucci,si-a dat seama ca ar fi o posibilitate de a ataca acele nave,ancorate in port,innotind printre obstacolele ce blocau intrarea si plasind explozibili pe carena.In mai 1918,Paolucci a adus la cunostiinta comandantilor armatei italiene planurile sale si a inceput antrenamentele.Nu-i era clar,inca,in ce mod va realiza misiunea,dar a inceput.
In iulie 1918 Paolucci il intalneste pe maiorul Raffaele Rosetti,care modificase o torpila germana neexplodata,in asa fel incat sa poata transporta doi oameni.Cu ajutorul acestei torpile modificate,cei doi se puteau deplasa pe sub apa cu o viteza de 1,5 - 2 noduri.Torpila era actionata de doua motoare cu aer comprimat.
Echipati si sustinuti in mod adecvat de catre armata italiana,cei doi diversionisti au petrecut trei luni planificind misiunea si efectuind antrenamente in golful venetian.

cei doi :Paolucci


si Rosetti

Aceasta postare a fost editata de Longinus: 01 November 2008 - 08:13 PM

[Longinus]

In cealalta tabara,devenea tot mai clar ca Imperiul se destrama,astfel ca pe 6 octombrie 1918 a fost infiintat Consiliul National al Slovenilor,Croatilor si Sarbilor(SCS),la Zagreb.
Sarbii din consiliu isi reprezentau conationalii din Croatia nu pe cei din Serbia.La acel moment,Croatia era parte din Imperiul Austro-Ungar.Pe 29 octombrie,Consiliul stabilise toate contactele politice si diplomatice intre Croatia si Austria,pe de o parte si Croatia si Ungaria,pe cealalta.Dupa aceasta data Croatia,Slovenia si Bosnia s-au unit intr-un singur stat (Drazava Slovenaka,Hrvata i Srba-SHS).Imparatul a cedat nou infiintatului stat,toata flota comerciala si de razboi,cu toate porturile,arsenalele si atelierele,ba chiar fortificatiile in intregime.Asa fiind,in dimineata de 31 octombrie,pe cheurile portului Pola,a rasunat pentru ultima data imnul imperial "Gott erhalte unseren Kaiser" in timp ce steagul alb/rosu al Austro Ungariei era coborat de pe catargele navelor ancorate acolo.



Dupa semnarea actelor de transfer al proprietatii,toate navele au trecut sub stindardul noului stat,dar mai corect este sa spunem ca au devenit proprietate croata,intreaga coasta a Adriaticii apartinind atunci Croatiei(ca si astazi,de altfel).De asemenea,cea mai mare parte a marinarilor de pe aceste nave,erau croati.
Dupa coborarea drapelului imperial,miile de oameni adunati pe maluri,au inceput sa cante imnul lor-Lijepa Nasa- in timp ce la catarge se ridica stindardul Croatiei.
Omul care a primit comanda flotei,in jurul orei 17 a aceleasi zile,a fost comandantul lui Viribus Unitis -Janko Vukovich de Podkapelsky,un marinar respectat,de origini din muntii Croatiei.



Consiliul National al SCS,l-a ridicat la rangul de amiral si a notificat guvernele Statelor Unite,Angliei,Frantei,Italiei si Rusiei ca nou infiintatul stat SCS nu se afla in razboi cu nici una dintre aceste natiuni si ca intreaga flota de razboi austro-ungara a fost preluata de Consiliul SCS.

Aceasta postare a fost editata de Longinus: 01 November 2008 - 08:49 PM

[Claudiu]

Si mai departe?

[Longinus]

In seara aceleasi zile-31 octombrie-Paolucci si Rosetti au ajuns la bordul lui MAS 95,la cateva mile distanta de intrarea in port,si-au imbracat costumele din cauciuc si au parasit vedeta,impreuna cu torpila lor:misiunea era pe punctul de-a incepe.
Rosetti calculase ca intreaga misiune ar trebui sa dureze cel mult cinci ore si si-a dat intalnire cu MAS 95 in aceasi locatie,pentru orele 03,00.Si-au asamblat torpila lor modificata,au coborat-o la apa,au incalecat pe ea si au pornit spre tinta,scufundati in apa pana la nivelul capului;era ora 22,13 cand au pornit motoarele cu aer comprimat.
In tot acest timp,echipajul croat sarbatorea din plin,la bordul noii lor nave(acordul de armistiu si incetare a focului tocmai fusese semnat) si isi vedea de cantari si de portiile de mancare,fara sa banuiasca pericolul ce se apropie de ei.

Thumbnail atasat

• 
• 

Aceasta postare a fost editata de Longinus: 01 November 2008 - 09:03 PM

[Longinus]

La 22,30 Paolucci si Rosetti au ajuns la primele obstacole ce impiedicau intrarea in port-niste cilindrii metalici,lungi de trei metri,legati intre ei cu cabluri groase.Oricum zona era scrutata de garzile croate(foste austro-ungare)de pe maluri,ajutate si de cateva reflactoare.
Pentru ca nu aveau cum sa se scufunde si sa treaca pe sub obstacole,cei doi au decis sa-si treaca mica ambarcatie,peste obstacole,operatiune dificila si mai ales zgomotoasa.Din fericire pentru ei,nimeni nu a auzit zgomotul.Imediat dupa aceea,un submarin ex austriac,a trecut prin apropiere,in directia opusa,avind la suprafata numai chioscul.Nedetectati(din nou)Paolucci si Rosetti si-au continuat cursa spre interiorul portului.Dupa putin timp,au ajuns la un fel de dig,ce obstructiona accesul mai departe.Paolucci a coborat de pe torpila si a innotat de-a lungul digului,in speranta ca va gasi o cale de intrare sau ceva asemanator.In schimb a gasit un fel de poarta,facuta din bucati foarte grele,din lemn,in care erau implintate tepuse mari din otel.Paolucci s-a intors la camaradul sau si i-a explicat ce anume a gasit,moment la care cei doi incepusera sa-si puna intrebari despre sansele de reusita.Au decis sa continue.Inca odata au ridicat mica ambarcatie peste obstacol,dar de data asta zgomotul a fost atenuat:incepuse ploaia.

Thumbnail atasat

• 

[Longinus]

Intre timp trecuse de miezul noptii:era data de 1 noiembrie.Cu digul ramas in urma lor,cei doi italieni isi continua misiunea,trecind pe langa navele ancorate,care devenisera deja vizibile.Pana sa ajunga langa tinte,au intalnit un nou obstacol:o plasa antisubmarin,cu mine agatate pe ea;le-a luat inca doua ore ca sa gaseasca o cale de a o depasi.Cand au reusit sa treaca,era deja ora 03,00,cu mult in urma programului estimat;la acea ora,ar fi trebuit sa fie inapoi pe MAS 95,in timp ce ei nici nu se apropiasera inca de tinta.
Dupa alte 20-30 de minute de intaziere,au ajuns in sfarsit,langa corpul urias al cuirasatului,trecind in lungul sau si cautind un loc unde sa-si plaseze incarcatura.
Aici trebuie spus ca cei doi diversionisti,nu actionasera,pana la acel punct,pe cont propriu,ci fusesera ajutati de cativa agenti italieni,ce se aflau la acea vreme in portul Pola;cu ajutorul lor au reusit sa treaca de obstacolele intalnite si sa se indrepte spre locul in care era ancorat cuirasatul.
Cand au ajuns langa nava,era deja ora 04,45 si se crapa de ziua.Dintr-o data,chiar langa carena cuirasatului,una dintre valvele torpilei a cedat,aerul ce o tinea la suprafata a iesit cu putere si torpila a inceput sa se scufunde.Rosetti,inginerul intregului proiect a reusit sa repare rapid problema,altfel ar fi murit amindoi.Imediat dupa aceea au reusit sa ataseze cele doua incarcaturi"Mignatta"(mine modificate,cu incarcatura de cate 200 kg de TNT)pe care le transportau.Rosetti a fixat timpul de detonare la ora 06,30.
Pe la orele 05,00 in timp ce se indepartau,cei doi italieni au fost zariti de catre santinelele de pe nava.Au incercat sa ajunga in afara radei,dar o salupa a fost coborata de pe cuirasat si a pornit imediat dupa ei.Realizind ca vor fi prinsi,Paolucci si Rosetti si-au scufundat torpila.Italienii au fost capturati si au fost ridicati la bordul lui Viribus Unitis.Odata ajunsi la bord,Rosetti i-a spus amiralului Vukovich ca nava este minata,urma sa sara in aer si i-a cerut sa-si salveze echipajul.Cand capitanul,care pana atunci l-a ascultat calm pe italian,a realizat ca minele vor exploda incurind,a dat ordin echipajului sa abandoneze nava,imediat.In confuzia ce a urmat si in vacarmul alarmelor,care sunau continuu,in timp ce sute de marinari paraseau nava,chiar sarind de pe suprastructuri,Rosetti l-a intrebat pe capitanul croat daca ii permite,lui si camaradului sa,sa se salveze la randul lor.Vukovich a incuviintat,iar cei doi italieni au urcat pe balustrada puntii si au sarit peste bord.
Odata ajunsi in apa,cei doi au fost recunoscuti de un grup de marinari furiosi si au fost adusi din nou la bord.Italienii s-au predat marinarilor,care doreau sa stie unde anume sunt plasate minele,sau daca nu primeau raspuns,cei doi sabotori urmau sa piara odata cu nava.Vazind ce se intimpla,Vukovich s-a indreptat spre grupul de marinari.Rosetti si Paolucci,au solicitat imediat,amiralului statutul de prizonieri de razboi.Amiralul a ordonat echipajului sa nu le faca rau celor doi.Era ora 06,20.

Aceasta postare a fost editata de Longinus: 01 November 2008 - 10:50 PM

[Longinus]

Zece minute trec repede.Marinarii continuau sa fie nervosi si amenintatori la adresa italienilor,in timp ce capitanul incerca sa restabileasca ordinea.Era deja ora 06,30.
Nu a urmat nici o explozie.Paolucci si Rosetti au schimbat rapid priviri;incepea sa le fie frica.Misiunea lor parea ca a esuat si nu aveau nici o sansa sa evite incarcerarea,ba chiar un proces.Tot efortul lor parea sa fi fost in zadar.Sentimentul de satisfactie se schimba usor cu unul de teama si parca timpul trecea mult mai incet.Cea mai mare parte a echipajului lui Viribus Unitis statea in barcile de salvare,la ceva distanta de nava si nu stia ce sa faca:sa ramina la distanta sau sa revina la bord.Minutele treceau incet.Cei doi italieni erau apatici de acum.
Apoi,in clipa in care nu mai aveau nici o speranta,s-a auzit un sunet infundat,puternic,undeva dedesupt si nava s-a cutremurat,toti cei prezenti fiind pe punctul de-a cadea;dupa sunet,o uriasa coloana de apa s-a ridicat in aer si s-a prabusit peste punti,asemenea unei cascade.Mignatta explodase la 06,44.
Membrii echipajului,ce se mai aflau la bord,s-au repezit sa paraseasca nava,in dezordine,unii sarind direct peste bord.Italienii l-au intrebat inca odata pe Vukovich daca le este permis sa se salveze,iar amiralul a fost de acord din nou.A poruncit sa le fie dezlegate mainile si a strigat oamenilor sai,dintr-o barca de salvare din apropiere,sa-i primeasca si pe cei doi italieni.Acestia au fost ridicati la bordul lui Teggethoff,ancorata mai departe de unde au privit spre victima lor,ce incepea sa se scufunde.Mai apoi au fost dusi pe o nava spital,sa se refaca.

[Longinus]

Protectia slaba,sub linia de plutire,a fost o caracteristica a clasei din care facea parte Viribus Unitis.
Magaziile de carbune erau insa,in asa fel proiectate,incat sa ofere o protectie suplimentara.
Pentru ca magaziile lui Viribus Unitis erau aproape goale,forta exploziei nu a fost atenuata.
Daunele produse in bordaj,inspre prova,erau atat de mari,incat nici peretii etansi ai navei nici pompele acesteia,nu puteau face fata cantitatii uriase de apa ce intra.Viteza de scufundare crestea cu fiecare minut,astfel ca la orele 07,00 sub privirile multimii adunate pe mal,ramasa perplexa,nava amiral a fostei flote austro-ungare,cuirasatul de 21.000 de tone s-a rasturnat pe-o parte si s-a scufundat,cu pavilionul croat fluturind inca la catarg.A dus cu ea in adincuri aproape 300 de marinari ce nu apucasera s-o paraseasca sau nu s-au indepartat suficient.
Janko Vukovich a fost vazut ultima data stind calm pe duneta,asteptindu-si linistit sfarsitul,alaturi de nava sa.Fusese pentru 12 ore,amiralul flotei de razboi a tarii sale,intr-un razboi ce se incheiase oficial cu putin timp in urma.

[Longinus]

Post scriptum:
- patru zile mai tarziu,trupele italiene au intrat in Pola,cu acceptul Frantei si Marii Britanii,care au permis Italiei sa ocupe mari parti din coasta Croatiei,ca recompensa pentru participarea la razboi.
Cei doi,Paolucci si Rosetti au fost eliberati din inchisoare pe 5 noiembrie si s-au intors in Italia unde au fost primiti ca eroi,fiecare fiind decorat cu crucea de razboi,din aur si cate 1.300.000 lire.
Italia nu a raspuns niciodata la intrebarea daca stia de nota transmisa de Consiliul SCS din care rezulta ca flota a fost preluata de croati si ca acestia nu sunt in razboi cu nici o natiune.
Scafandrii italieni au localizat epava lui Viribus Unitis si au taiat-o prin explozii controlate,ridicind la suprafata parti din nava.Prin anii '50 mai putea fi vazut catargul principal,la o adincime de 15 metri,acelasi catarg pe care in 1 noiembrie 1918 mai flutura pavilionul croat.
Astazi mai exista pe fundul marii bucati mari din nava,nu au fost indepartate pentru ca nu pericliteaza navigatia prin zona portului.
Si ca un ultim punct de notat:pozele de la scufundarea lui "Szent Istvan"cat si de la scufundarea lui"Viribus Unitis"au fost luate de la bordul lui "Tegetthoff" nava lor geamana,care a fost prezenta la ambele dezastre.

Thumbnail atasat

• 

Aceasta postare a fost editata de Longinus: 01 November 2008 - 11:34 PM

[Longinus]

...detalii 3D de cea mai buna calitate
http://www.warshipmodels.com/~users/Vlad/S...nitis/model.htm

Aceasta postare a fost editata de Longinus: 01 November 2008 - 11:52 PM

[Longinus]

La inceputul secolulului XX,fortele navale austro-ungare,aveau sa afle despre intentia italienilor de a lansa o noua clasa de cuirasate,foarte moderne si mai ales bine inarmate.
Publicatia germana "Marine Rundschau" in 1908,facea publica stirea ca Italia intentiona construirea unui nou cuirasat de peste 20.000 de tone;era clasa"Dante Alighieri".
Reactia austriaca a fost aproape instantanee:comandantul flotei,amiralul Rudolf Montecuccoli Polinago,anunta in 28,februarie 1908,in sedinta reunita a parlamentului,construirea de noi cuirasate,de 18.000-20.000 de tone.
Dupa lansarea la apa a lui Dante Alighieri,toate proiectele in derulare,ale austriecilor,au fost modificate in cuirasate cu 12 tunuri principale(se optase pentru calibrul 30,5 cm).Problema era ca amplasarea lor,cate trei piese in patru turele era ceva nemaivazut(italienii adoptasera primii,aceasta formula,dar dispunerea era diferita).
Problema aparea ca rezolvata,schimbarea rapida de plan fiind posibila datorita celor de la Skoda,care lucrau la un proiect de turela cu trei tevi,chiar de 305 mm calibru,pentru Rusia.
Instalarea turelelor triple era rezolvata intr-o maniera mai buna decat cea a italienilor;austriecii facusera un amestec intre ideile americanilor si conceptia italiana.

Aceasta postare a fost editata de Longinus: 02 November 2008 - 06:34 PM

[Longinus]

Cuirasatele engleze si cele franceze nu putea opune decat 8 maxim 10 piese,in timp ce proiectul acesta permitea orientarea a 6 guri de foc in fiecare bord,in acelasi timp.Plasarea de asa maniera a turelelor principale(apropiate una de cealalta si aplatizate)micsora greutatea navei,raport ce permitea adaugarea de blindaj auxiliar.
In 1909 ,capitanul-inginer Alfred von Koudelka,vizita,din partea austro-ungara,santierele navale germane,unde i s-a permis sa observe ultimele proiecte pe care nemtii le dezvoltau.Acestia i-au sfatuit pe austrieci sa imbunatateasca protectia sub linia de plutire(impotriva minelor si torpilelor),sa nu amplaseze usi de acces intre peretii navei,sub linia de plutire,si sa creasca deplasamentul la 21.000 de tone.
Se pare ca austriecii nu au mai asteptat raportul lui Koudelka,proiectul fiind deja ales,semnat si dat in lucru,fara sa mai citeasca concluziile capitanului.
Cel insarcinat cu construirea clasei "Tegetthoff"-inginerul naval Siegfried Popper avea intentia sa se retraga din activitate din cauza slabirii vederii.De altfel,atunci cand multi experti l-au facut responsabil de calitatea slaba a clasei Tegetthoff,el s-a aparat spunind ca"pe durata constructiei fusese aproape orb".

Thumbnail atasat

• 
• 
• 

[Longinus]

Armele principale,tunurile Skoda de 305 mm,cantareau cate54,6 tone fiecare,iar proiectilele cate 450 kg.
Rezerva de munitie,pentru piesele mari,era de 76 de lovituri pentru fiecare tun.Sistemele de incarcare si darea focului permiteau,unui echipaj corect antrenat,sa traga o salva la fiecare 40 de secunde.
Raza maxima de bataie a pieselor Skoda de 305 mm depasea lejer capacitatile tunurilor Krupp germane,de aceasi talie:20.000 de metri in timp ce piesele germane atingeau abia 16,500.
Datorita vizibilitatii bune din Adriatica,punctele de observatie(cuiburile de cioara)au fost ridicate mai sus,pe catarge,comparativ cu navele din alte forte navale ale vremii.
Artileria secundara era compusa din 12 piese de 150 mm(raza de bataie 15,000 metri),12,piese de 70 mm(raza de bataie 5000 metri)cu principal rol in combaterea vedetelor torpiloare,4 piese de 70 mm cu rol multiplu-antiaerian si/sau suprafata-doua tunuri de 47 mm si doua de 66 mm,mobile,in scopul de a sprijini eventuale actiuni de debarcare,alaturi de 2 mitraliere de 8mm.
Nava mai avea in dotare 14 torpile de 533mm,munitie pentru tubul lanstorpile plasat in prova,sub linia de plutire si 20 de mine navale.

piesa de 70 mm Skoda

interior din turela de 305mm(de pe Prinz Eugen,una dintre cele 4 nave ale clasei
se vede clar inchizatorul si culata,enorme







si vedere generala(profil si de sus)a navei

[Longinus]

SMS Viribus Unitis(SMS=Seine Majested Schiffe,similar cu "Nava Majestatii Sale,in marina noastra)a fost prima lansata,dintre navele clasei,la 24 iunie 1911.Lansarea la apa a fost urmarita de catre arhiducele Franz Ferdinand de la bordul lui SMS Erzherzog Franz Ferdinand(un cuirasat mai vechi,din clasa Radetzky).In ziua aceea,arhiducele ar fi trebuit sa fie prezent,cu aceasi nava,dar la Spithead in Marea Britanie,la parada navala prilejuita de incoronarea regelui George V.Avind insa in vedere"criza marocana"
(episodul din portul Tanger),arhiducele a preferat sa ramina acasa si sa asiste la lansarea lui VU,care devenea nava amiral a flotei imperiale.
Pana sa inceapa razboiul,cele patru nave ale clasei(Prinz Eugen lansat in acelasi an,Tegetthoff,lansat in iulie 1913 si Szent Istvan,lansat in 1915,noiembrie 17),paraseau portul Pola numai pentru exercitii de tragere.
Dupa inceperea razboiului,actiunile importante in mare deschisa au fost impiedicate de minele si submarinele inamice;de altfel nici flota italiana (stationata la Taranto,deci nu in Adriatica)nu prea se arata dispusa la cine stie ce actiuni.Dupa pierderea a doua bastimente mari,scufundate de submarinele germane si cele austriece,Regia Marina a ramas si ea in bazele navale.
Alt motiv pentru care flota austriaca nu parasea portul,se datora lipsei de carbune;daca la inceputul razboiului austriecii aveau 500.000 tone de carbune in stocuri,acestea au fost folosite in timp,iar alte rezerve nu au mai putut fi facute-in special carbunele superior de Cardiff.

Aceasta postare a fost editata de Longinus: 02 November 2008 - 11:12 PM

[claudiu_ne2000]

felicitari din partea mea pentru frumoasele prezentari pe care le-ai scris pe acest forum, si ca sa nu poluez acest topic te intreb daca nu poti sa faci o prezentare a crucisatorului Potemkin, intr-un topic separat.

Bafta multa...

[Longinus]

-Ma bucur si multumesc Claudiu_ne 2000@.Voi prezenta si Potemkin.