[right]Sfarsit de august 1943, undeva in stepa[/right]
Gura lui Dolphy este plina de nicotina, o zeama negricioasa scurgandu-ise pe barbie dar el priveste impasibil in zare. Nu-l deranjeaza nici casca incinsa de soarele dogoritor, nici multiplele cicatrici craniene, el este soldatul ideal, arianul pur, executa ordinele, orbeste.
Intr-un cuvant Dolphy este o masina de ucis*.
Din cand in cand duce tigara la gura, isi ajusteaza cureaua pustii desi aceasta nu-i taie umarul, mai executa cate o pirueta, se mai lasa pe vine, cam acasta este rutina zilnica.
Bravul Dolphy obisnuia sa stea la 20 de metri de boschetul favorit dar de ceva vreme pastreaza o distanta de 50-100 de metri, astazi se afla la mai bine de 300 de metri de boschetul sau, dar acest lucru nu pare sa-l deranjeze.
Secventa ne poarta cu gandul la "Alice im Wunderland", soldatul nu vorbeste, nu gandeste in schimb boschetul din dreapta sa bolboroseste neincetat litania "Da Doamne sa nu fie Alexievici, Da Doamne sa nu fie …"
Aceasta postare a fost editata de alexie: 28 October 2008 - 09:21 PM