[OlafTheViking]

@danus Ce, alexie se explica?

Mese, nu m-ai inchis, jocul se numeste "Fazan", fiecare spune un cuvant iar urmatorul spune un cuvant avand primele doua litere ultimele doua litere ale cuvantului celuilalt. In acest caz Drag ON, ON omatopee. Dan trebuia sa spuna un cuvant care incepe cu EE sau era inchis. Pricepit? Va mai curge multa urina pe Dambovita pana cand ma vei putea inchide la chestiuni de gramatica.

@danus Nu am inteles la ce se refera cuvantul dragon, mai ales ca Ronin intrebase pe la mijloc, eu citisem mai inainte, astfel ca am crezut ca ai gresit topicul si ai dat cu dragonul in alta parte, asa ca mi-am permit o mica gluma. Acum am recitit postul lui Ronin. Din punctul meu de vedere se pot sterge ultimile 4 posturi.

[alexelu_marinelu]

Faptul ca vad niste copii inghesuindu-se langa vitrinele cu machete, iar nu la PSP, XBox, etc. ma pune pe ganduri.
Inseamna ca maimuta aia de fiu'-meu are o sansa.
Daca ara importanta, la anul am sa raspund prezent.
Felicitari tuturor celor care au pus in miscare acest eveniment.
Bravo!

[viopa]

Asta este si ideea, sa atragem cat mai multi tineri[ copii ].

[alexie]

OlafTheViking, la 1 Dec 2008, 21:36, a spus:

@danus Ce, alexie se explica?

alexie zicea: Eepuras (sa evite banalul "Restaurant")

[tgr]

alexelu_marinelu, la 1 Dec 2008, 23:01, a spus:

Faptul ca vad niste copii inghesuindu-se langa vitrinele cu machete, iar nu la PSP, XBox, etc. ma pune pe ganduri.
Inseamna ca maimuta aia de fiu'-meu are o sansa.

Are sansa si cu PSP si Xbox.

[Messerschmitt]

Ca sa continui discutiile off-topic, ca asa-i in tenis,trebuie sa ma bat cu caramida-n piept si eu, faptul ca am diriga de romana m-a traumatizat si pe mine si am ramas cu ceva. Credeam ca te referi la onomatopee, care sunt interjectii de genul celor pe care le-am dat mai sus. De fapt, propozitia "Dragon" e propozitie eliptica, adica fara subiect si predicat, dar care sunt subintelese, propozitia completandu-se cu subiectul si predicatul din propozitia de dinainte.
Credeam ca te referi la faptul ca l-ai prins cu onomatopee ( ce e gresit) si ca are F, ca la fazan, un fel de avertisment pe forum.
Te-ai prins?
Nu vreau sa insinuez ca oi fi mare destept, dar am si eu ceva la cutiuta, nu sunt asa de inocent si pueril precum par.

[OlafTheViking]

Va dau in doze mici ca stiu ca va e lene sa cititi (vreau sa zic, nu aveti timp):

Iata ca anul a trecut si expozitia de la Alba Iulia a batut iar la usa ca sotul care se intoarce dimineata acasa de la streap-tease si nu are chei. Ca multi altii, nu am apucat sa lucrez prea mult in timpul anului dar tot am incropit trei diorame noi. Mai cu un Easy kit, mai cu niste figurine pictate deja de Hat, vorba e ca m-am carpit, cum zicea un croitor zgarcit.

Problema mare a fost cu alegerea cadoului pentru Ovidiu. Dupa ce m-am sfatuit cu alexie si crios si am stabilit ca ori iau ceva ce sigur nu are (dar evident ca nu stiam ce) ori iau ceva complet opus a ceea ce face in mod curent (ca sa am scuza "sa te mai apuci si de altceva") am decis sa urmez sfatul lui Pletila si sa merg pe mana lui Nicoro cu un elicopter de la Italeri, deoarece se stie ca distributia Nicoro e ca in Caragiale, sublima dar lipseste cu desavarsire, ca sa zic asa. Si culmea e ca s-a nimerit sa nu aiba versiunea prezidentiala a elicopterului. Pentru Virus cadoul a fost mai simplu de ales, cum e el antiamerican a primit un F-16. Multumesc pe aceasta cale "contribuabililor": alexie, tatuca, zmare, laure, ronin si domnul Manciu. Totusi Ovidiu s-a gandit ca e prea dura gluma asa ca aveam pregatit si un zburator rusesc. Dar sa nu anticipam, cum zicea un presedinte inca in functie.

Anul acesta m-am modernizat din punct de vedere al transportului. Daca anul trecut am bagat dioramele fiecare in casuta ei, legate pe cele doua axe cu sfoara, anul acesta am descoperit un "product" minune: scotch-ul (nu bre, nu ala scotian, ca nu beau "zama de plosnite" din principiu, stiut fiind ca sunt un crestin fervent cand vine vorba de sangele Domnului) cum ziceam, ca banuiesc ca ati uitat deja ideea, am descoperit scotch-ul dublu adeziv. Pui pe fund (pe fundul dioramei, da?, ca muzeografele sunt femei serioase acolo nu ca la Vaslui) doua bucati si le indesi in cutie cum vrei. Nu se misca si nu au nimic. Doar pomii se scutura ceea ce adauga un plus de valoare dioramei ca pare mai real.

Revenind la evenimentele de pomina. Ca de obicei ora plecarii nu este respectata deoarece imi pregatisem de cu seara niste hartii pe care nu le mai gasesc de dimineata asa ca le caut pana cand imi vine ideea ca cineva a facut ordine. Facuse. Rezolv cu hartiile si cu o oarecare intarziere plec sa fac jonctiunea cu Tatuca si ZMare dupa care urma sa ne intalnim cu alexie venit cu noaptea in cap de la Mangalia. Injurand traficul infernal reusesc sa-i imbarc aproape din mers pe cei doi si plecam spre MCDonalds unde campa alexie. Il gasim in masina deoarece era de vreo 2 ore pe acolo si i se facuse jena sa consume doar o cafea. Ne povesteste ca pe drum cand oprise la o benzinarie unde erau niste politisti care isi cumparau cafea chiar l-a intrebat unul din ei ce are sub musamaua care masca foarte bine dioramele. Cand i-a spus ca are jucarii l-a intrebat de aviz de insotire a marfii. Evident ca o Dacie Break de Prahova este suspecta cand are o musama peste portbagaj si bancheta din spate.

Fara alte vorbe ca ne intindem la drum ca fata mare la asternut. Deoarece ma asteapta o seara grea, nu gonesc, ca sa fiu odihnit cand ajung. Astfel ca alexie a mers in fata mereu. Imi propusesem sa alimentez in Pitesti la Petromul de la iesirea de pe autostrada. Evident ca il ratez deoarece acolo s-a facut un pasaj asa ca merg mai departe vitejeste desi ma asteptam din clipa in clipa sa se aprinda becul ala antipatic care te face sa transpiri cand esti la austrieci pe autostrada si tocmai ai ratat benzinaria. Avand in vedere ca la noi benzinariile sunt ca prostii, multe si peste tot, nu imi faceam asa mari probleme. Pana la urma alimentez la intrarea in defileu desi imi propusesem sa o fac la OMV-ul de langa restaurantul deja intrat in traditie.

In benzinaria cu pricina il gasim si pe alexie, ajungem la restaurantul acela al carui nume il uit mereu desi imi propun sa il tin minte, ne asezam la masa deja devenita "a noastra", comandam carnati oltenesti, evident ca nu au, inabusim in noi o tirada care vorbea despre anumite origini si indemnuri crestinesti referitoare la responsabilul cu aprovizionarea si ne multumim cu mici. Care sunt mai mici decat anul trecut. E criza, bre, ce nu stiati? Dar macar sunt bine facuti, nu mai trebuie sa-i trimitem inapoi sa se rumeneasca si la interior. Banuiesc ca anul trecut nu era bucatarul titular, ca era bolnav si ii tinea locul cel care curata tancul septic.

Mai un mic, mai o bere, mai o discutie timpul trece in mod placut, mai ales cand esti cu oameni cu aceleasi "defecte" ca si al tau. "Apartenenta la grup" este o nevoie pe scara nevoilor lui Gambeta. Parca a treia. Glumesc, il chema Maslow. Il gasiti voi pe net ca doar aveti "gugalu" instalat. Dupa ce mancam si socializam (adica termin berea) plecam mai departe dar nu inainte sa ne pozam cu Oltu' in dos. Dupa parerea mea pozele astea cu ceva in spate sunt cam "chicioase". Ori sunt izvorate din nevoia de mandrie: "io-te-ma dom'le in fata la Bellagio", "aici sunt eu pe Everest", "aici dupa ce am iesit de la Crucea de Piatra de pe Toamnei" (sau cum ii spunea bordelului ala?) ori isi au originea in cutume, ca "asa se fac pozele, cu ceva in spate, ca da bine". Dar fiindca si asta a intrat deja in traditie, luam muntele in spate ca Atlas si stam cuminti la poza.

[Z-mare]

[Longinus]

Hai Vikingule,zi-i mai departe!!

[OlafTheViking]

Longinus, la 10 Dec 2008, 09:06, a spus:

Hai Vikingule,zi-i mai departe!!

"Raritatea e o masura a valorii". (Olaf, Plagiate celebre).
"Mai rarut, ca-i mai dragut". (Olaf, Cum se traseaza brazde corecte si rolul lor in eradicarea foametei din Africa).
"Toate la timpul lor". (Olaf, Crucea de piatra si alte prosvestiri).

[OlafTheViking]

Imi este si frica sa mai povestesc sa nu se intample cine stie ce nefacuta. Dar cum vikingului ii sta bine cu riscul, ca programatorului cu tastatura imi iau inima intre dintii din fata:


Drumul decurge fara alte peripetii pana in Sebes. Zmare nu e hotarat in care seara o sa stea cu noi. Decide totusi sa se opreasca la fratele sau sa-si lase desaga ca sa nu o care pe drum. Evident ca isi lasa in ea tot: pijamale, periuta de dinti, etc. La intrarea in Alba e ceva imbulzeala dar nu ne impacientam, avem mai mult timp sa cerem instructiuni ca sa ajungem la muzeu. Ca uitai sa va spui ca am lasat acasa GPS-ul ca sunt genial si fara el. Deja a treia oara in Alba ar trebui sa stiu orasul ca un cocostarc batran care nu mai vede bine. Evident ca ZMare ne duce pe un drum pe care nu il stiam dar ajungem la Muzeu. Ne intampina Ovidiu cu bratele deschise si cu niste manechine asisderea. Ce ar fi o expozitie daca bietele manechine nu ar fi hartuite sexual de noi? Cand ajungem sus ne intampina o doamna, sa-i spunem muzeografa care are grija sa ne informeze cat au muncit ei sa desfaca vitrinele ca sa ne faca noua expozitie. Imi iau figura de Alain Delon din "Afacerea Prigot" si pe un ton taios ca toporul meu ii spun ca stiu, ca anul trecut noi am carat vitrinele din subsol. Interventia mea are efectul unei viagre deoarece doamna odata se imbatoseaza, adica cum, am muncit si noi? Ce, aia a fost munca? Nu avem nici o idee despre ce au facut ei pentru noi, deci in genunchi si cu bucile curului tunse. Aparitia lui Ovidiu pune capat disputelor. Ne arata spatiul pe care trebuie sa il ocupam. Si care spatiu nu era mare: doar vreo 50 m liniari cu vitrine pe ambele parti.

Ca sa nu ne iesim din forma caram diorama feroviarilor, de la parter la etajul doi. Frumoasa si mare. Unele bucati au fost carate de 3-4 oameni. Sincer am carat cu frica, mai ales cand am vazut niste pomisori care se rostogoleau pe ea. Se pare ca asta e soarta lor, e destul de greu sa fie mentinute neatinse. Se repara de fiecare data cand se muta. Daca mai apar si niste pusti cu parinti idioti care nu inteleg de ce nu trebuie odrasla sa puna mana pe ea, treaba e ca si (de)aranjata.

Doamna muzeograf nu conteneste sa se mire, ca e mare, ca unde incape, ca ea nu crede ca e loc si alte declaratii defetiste. Noroc ca nu o baga nimeni in seama si ne vedem de ale noastre. Mai exact descarcam masinile si aranjam cutiile cu machete cu care am venit. Inainte de plecare ma uit cu parere de rau la o vitrina deschisa unde stateau cateva sabii. Dar cu politia de la muzeu in jur (adica in curu' meu) imi era foarte tarsa sa pun mana pe ele.

Treaba la muzeu fiind terminata ne tinem dupa Ovidiu pana la hotel. Dupa cum stiti, cazarea si mesele au fost gratis, ceea ce mi se pare un lucru extraordinar. De fapt, daca stau bine sa ma chitesc, din Bucuresti am fost doar trei oameni, ceea ce este de-a stangul sau de-a dreptul, cum preferati, rusinos, dat fiind conditiile asigurate.

In holul hotelului suntem intrebati care cum stam. De obicei nu ma infig ca ciobanescu la jintita dar de data asta fac o exceptie si declar ca eu stau cu alexie. Cum el nu obiecteaza treaba este perfectata. Alegerea a fost data de faptul ca vroiam sa explorez mai in amanunt ce este in capul lui si de unde ii vin ideile. Nu am reusit nimic de genul acesta dar in schimb m-am distrat copios mai ales cand am deschis televizorul si am auzit comentariile acide pe care le facea la adresa proastelor de pe ecran. Si ca veni vorba de televizor vedem ca e cod galben, ca ninge abundent, etc. Disperat ma uit pe geam unde, minune, totul era frumos. Imi spun ca nu are rost sa ma mai iau dupa meteorologi, ca stiu multe dar gresite si o sa-i ignor de acum inainte.

La ora sapte aveam consemn sa ne intalnim la o pizzerie. Din informatiile mele de pana acum in Alba stiu 4 pizzerii dar nici un restaurant. E drept ca pizzeria avea si mancare normala asa ca ma gandesc ca o fi moda pe acolo sa faci pizzerie-restaurant. Evident ca atunci cand ajungem noi gasim toata gasca din Cluj instalata, care cu coniace, care cu bere. Decid o recuperare rapida si in forta asa ca iau un rosu sangeriu, gros si sanatos. Ajunge si Ovidiu si imi intinde conspirativ o punga/sacosa/plasa cu ceva de consistenta unor sticle in ea cu mentiunea ca sunt de la Simeria. Brusc de la berseker ma transform in paharnic deoarece comesenii sesizeaza cele doua aspecte complexe si chiar vor sa consume din ele. Brusc ma vad asfaltat, hic, pardon, asaltat. Pai am o licoare rosie pe masa, una ceva mai rose in punga sub masa si dinspre coltul clujenilor vine o alta, aia nu stiu de unde a aparut si nici nu mai stiu de unde imi turnam in pahar din ea. Tot ce stiu este ca am facut fata atacului din trei parti, nu am dat inapoi nici un pas, am mentinut formatia, am scos din lupta definitiv un inamic si am provocat pierderi majore celorlalti doi. Despre zeama galbuie il las pe alexie sa va povesteasca. Banuiesc ca s-a dedat la d'ale de astea fiindca statea langa clujeni.

Ca sa nu credeti ca a fost o betie cumplita destinata celor initiati il puteti intreba pe ZMare daca s-a simtit bine cu noi, stiut fiind faptul ca el este cel mai mare consumator de nectar de pere, de care evident ca nu aveau la pizzerie. Probabil din acest motiv s-a retras mai devreme.

In Alba se fac doua feluri de pizza: buna si nasoala. Aia buna, e buna. Aia nasoala, nu. Aici se servea din asta din ultima categorie. Adica iarasi aveam o paine pe care fugaream un maglavais format din sunca, cascaval si alte alea. Stiti cu ce merge cel mai bine o pizza nereusita? Cu foame. Aveam un sandwitch ( o veni din engleza cuvantul? adica vrajitoare cu nisip? sau sa scot "t"-ul?) si nu imi era teama sa-l folosesc in scopul supravietuirii. Si am supravietuit.

[OlafTheViking]

In Alba se fac doua feluri de pizza: buna si nasoala. Aia buna, e buna. Aia nasoala, nu. Aici se servea din asta din ultima categorie. Adica iarasi aveam o paine pe care fugaream un maglavais format din sunca, cascaval si alte alea. Stiti cu ce merge cel mai bine o pizza nereusita? Cu foame. Aveam un sandwitch ( o veni din engleza cuvantul? adica vrajitoare cu nisip? sau sa scot "t"-ul?) si nu imi era teama sa-l folosesc in scopul supravietuirii. Si am supravietuit.

Asta pana la 24.00, ba nu pana la 00.00, cand cei de acolo tineau mortis sa inchida stabilimentul. Asa ca a trebuit sa cautam alt local care tinea deschis. Aveti 3 incercari sa ghiciti. Cum? Pulberaria? De ce, credeti ca eram pulbere? Oricum, ati ghicit din prima. Nu bre, ati ghicit unde ne duceam, nu cum eram. Am facut putina miscare, am urcat un deal, ce-i drept imi amintesc ca l-am urcat foarte usor, am coborat, ni s-a pregatit o masa cam in drum cand a aparut zvonul dinspre ariegarda: a cazut Bill pe scari. Pai cum sa nu cada? Cand intrai te pocneau in plina fata urmatoarele: un zgomot infernal de melodii tampite date tare, cu cat mai tampite cu atat mai tare, un fum gros de iti despicai singur capul cu barda din greseala sau din dotare, care vreti, eu umblu mereu cu 2 la mine in caz ca se blocheaza una, un miros de trupuri asudate de vanatori de munte cazate intr-un dormitor de 100 de insi dupa cateva ore de mars fortat cu masca de gaze pe figura dupa ce la pranz li s-a dat fasole.

Deci Bill cade si Omul-vineri e certat cu asprime: " De ce nu l-ai tinut?". Saracu' se apara cum poate: "L-am tinut, dar era prea greu." Adevarul este ca daca-i pui unul langa celalalt, Bill e doar de trei ori mai mare ca el. Bill e ingrijit, i se sterg zgarieturile dar nu e primit inauntru. Aparent daca ai o privire mai tulbure si ai cazut esti automat persoana non-eGreta. Imediat o fatuca cheama ajutoare asa ca ne trezim cu un papitoi sfrijit care vorbeste nu stiu ce cu Marhaba. Banuiesc ca incerca sa-i spuna ca nu serveste in stare de ebrietate. Acum nu stiu daca Marhaba i l-a bagat pe ala cu "Atunci aduceti un chelner care nu e beat" sau pe celalalt: "Daca in zece secunde nu ne instalati la o masa chem vikingii sa va dea foc la toata cloaca asta infernala, imputita de imbuibaiti retarzi cu creieri lichefiati care se scurg usor, in pisoar, de fiecare data cand mergeti la cabina si dati mana cu comandantul care va calauzeste destinele mizerabile si patetice de viermi inelati, indobitociti, hraniti cu lucruri care putrezesc sau fermenteaza." Tot ce stiu este ca dupa discutie tipul pleaca si vine fatuca sa ia comanda. Va mai amintiti ca data trecuta am gasit cu greu un vin romanesc rosu? Acum e mult mai rau. Nu au nimic care sa coste mai putin de 60 lei. Asa o nerusinare nu am pomenit. Prin urmare sunt silit, impotriva vointei mele sa iau decizia pe care o iau mereu in caz de urgenta economica: berea. Si totusi am un as in maneca: stiu cum e servirea, asa ca iau direct doua halbe ca sa nu pierd vremea. Fatuca iar se crede desteapta si imi spune ca lui Bill nu ii mai da. Ma stapanesc admirabil, ca un adevarat razboinic, si renunt sa o fac biplan la 1:16 si sa o lansez pe sus sa vad daca planeaza ca fierul de calcat sau ca ganterele mele de 50 kg cu care fac pentru piept si spate. Astfel ca ii explic ca e pentru mine toata. Se pare ca sunt convingator, caci pleaca, si, mai cu seama, mi le si aduce. E drept ca eu chiar credeam ca sunt pentru mine. Asta pana cand sa le vada si Bill, care statea alaturi de mine, pe jumatate adormit. Cum le vede are o sclipire poznasa in ochi. Cum puteam sa-l refuz? Ce suntem pagani? Doar se spune acolo clar sa le potolim setea celor insetati. Si Bill era. Insetat rau. Ca intra ca in nisip.

Discutia se mai anima cand soseste Laure. De fapt anima e mult spus, ca nu te intelegeai oricum unul cu celalalt din cauza muzicii exagerat de tare si de proasta. Eu asa imi imaginez iadul: fara vin, plin de fum si fara sa poti comunica cu ceilalti. Dupa ce beau din bere ma ia asa ca o oarece fluturare prin stomac. Asa ca imi mai iau o pizza. Care se duce cuminte langa cealalata si impreuna cu vinurile si cu berea decid sa faca casa buna impreuna. Chiar mansardata. Singurul lucru bun din Pulberarie e pizza. In rest nu merita efortul.

Sincer nu mai stiu care cu cine a plecat si cand, stiu ca am ajuns fara probleme in camera si am culcat secura pe perna langa partea ganditoare, spunandu-mi ca ce a fost mai greu a trecut.

[alexie]

OlafTheViking, la 14 Dec 2008, 23:31, a spus:

Sincer nu mai stiu care cu cine a plecat si cand, stiu ca am ajuns fara probleme in camera si am culcat secura pe perna langa partea ganditoare, spunandu-mi ca ce a fost mai greu a trecut.

M-am edificat :
"Iar barda din stânga-i ajunge la cer" ...dansa a fost responsabila pentru doua nopti de insomnie, puteam sa jur ca-i vorba de un joagar corcit cu tunetuldeaugust din savana si locomotivacuaburi ce are carbunii uzi plus scartaitdeusa la casa bantuita.

[OlafTheViking]

alexie, la 15 Dec 2008, 13:01, a spus:

M-am edificat :
"Iar barda din stânga-i ajunge la cer" ...dansa a fost responsabila pentru doua nopti de insomnie,

Pai ce in prima m-ai auzit? Iar a doua a durat putin...
Sa vezi la anul cand o sa fiu mai viteaz si mai puternic (ca la strangere suntem in buget de austeritate).

[Longinus]

Bravo Vikingule ,asa cum povestesti tu se pare ca anticul Apullum a fost din nou asediat.
Ba,as spune,s-ar putea face un film din toata povestea asta.Adica,ar putea fi chiar serial cu dus si-ntors(aici ma gandesc ca prin ianuarie vei venii din nou in antica cetate ca sa-ti recuperezi bunurile,deci ceva de genul Revenirea Vikingilor).


Ah si inca ceva:1)-nu am aflat ce s-a mai intamplat cu Z Mare.Cu el ce ati facut?In seria urmatoare mai apare?
...si 2)-manechinele alea(de erau impreuna cu Ovidiu)aveau si ele bratele deschise? si daca da,cate erau?(nu brate,manechine).

[OlafTheViking]

alexie, la 15 Dec 2008, 13:01, a spus:

M-am edificat :
"Iar barda din stânga-i ajunge la cer"

Baga si continuarea versurilor: "Si Olaf e un munte". Ca merge cu ce urmeaza acum, "Mic tratat de mic dejun sau Cum sa supravietuim civilizat dar ferm in civilizatie".

ZMare ne-a parasit prematur de la prima pizzerie si a stat toata ziua de sambata cu noi la muzeu, mai exact pana dupa pranz cand a plecat sa-si recupereze bagajul si sa guste din placintele pe care sunt sigur ca i le pregatise cumnata.

I-auzi, ia:


A doua zi aud ceva ca un fel de telefon, al unui fel de alexie. Prin somn aud "il mobilizez pe Olaf". Olaf cand aude de (i)mobilizare are imediat ulcer, in acest sens poseda un fel de livret/brevet/auswais/ausfart care atesta faptul ca e inapt rau de tot pentru orice e kaki si scuipa ordine tampite. Intr-adevar si in acest caz simt un fel de ulcer prin stomac dar asta datorita faptului ca e dimineata si urmeaza, sunt convins ca stiti, cel mai placut moment al zilei in afara de vinul de seara: micul dejun. Micul dejun ca sa fie placut trebuie sa fie mare, bogat si variat (cat p'aci sa zic hranitor).

Dar pana la micul dejun constat ca nu am pieptanul la mine. Nefiind tuns de multisor, parul era cam marisor, ca sa fac o rima a la Otilia Cashmir. Asa ca tot ce pot sa fac este sa imi aranjez ca Nero doua bucle rebele din cele cincizeci existente si sa cobor la masa ca Meduza: cu serpi pe cap. Ma gandam ca voi trece neobservat asa solid, cu ochii rosii, cu parul ciufulit si limba incarcata. Evident ca am trecut, dar doar in lift, ca cum ma vazura clujenii le-a inflorit un zambet pe fata. Pai normal, daca ei aveau o doamna in grupul lor, au avut de unde sa imprumute descalcitor de late.

Dar sa revenim la treburi importante. Dupa cum ma stiti, micul dejun e foarte important pentru mine. Primul motiv este pentru ca de obicei e moca, adica bagat in pretul camerei deci nu ai cum sa faci rabat. Ca as face. Al doilea motiv este pentru ca de obicei e cam singura masa copioasa a zilei. Referitor la micul dejun de la hotel pot sa spun un singur lucru: nemtii mai au mult de invatat de la noi. In primul rand un mic dejun cat de cat de bun simt trebuie sa contina omleta. Lipsa ei descalifica clar si spune despre proprietar/administrator ca e un scartan odios. Dar omleta nu e totul. Pentru a putea candida la un loc fruntas ea trebuie insotita musai de costita/sunca/bacon prajita. Atentie nu slana ordinara, vreau sa vad cat mai multa carne pe soriciul ala. Din pacate uzantele nu permit si servirea unor gogonele si pepenasi murati, sau a unor castraveciori mici ardeiati, sau a unor gogosari sclipitori, pusi cu miere, proaspat scosi din borcan si totul stropit cu un vin rosu, sanatos, care coloreaza dintii.

Omleta de aici se prezinta cu niste carnati. Ceea ce nu o descalifica dar nici loc fruntas nu asigura deoarece sunt genul de carnati-crenwurst, asa mai fainosi. Intra impreuna, dar odata intrati, au drumuri separate.
In afara de omleta exista si "nimicuri reci" formate din tot felul de mezeluri, o branza foarte sarata si legume de sezon de vara, cum ar veni, adica castraveti si rosii. Cum am patit adesea, pana la omleta te satura nimicurile ceea ce e bine caci nu stii daca mai prinzi sau nu, si nici sa te intorci inapoi in rand nu ai chef daca ai avut ghinion. De data aceasta sucul nu mai e indoit sau intreit cu apa, cana cu lapte condensat e prezenta (daca aveau si o esenta de rom iesea o cafea exceptionala, trebuie sa imi notez sa imi aduc data viitoare) la fel si ceainicul (nu pot sa-i spun cafeinicul) plin cu cafea. Evident au si o masinarie pentru cafea din aia putina si tare dar nu am stiut sa umblu cu ea si pe urma nici nu ma atrag chestiile care vin in cantitati mici.

Dupa prima transa socot ca trebuie sa imi iau o portie zdravana de energie deoarece ma asteapta o zi grea. Asa ca dau atacul si la fulgii de porumb si la lapte. Pe care ii consum de unul singur deoarece cei doi colegii de masa ma parasesc, ignorand regulile etichetei. Spre deosebire de alti programatori, programatorul meu a avut simtul umorului cand m-a creat asa ca imi trec timpul de unul singur spunandu-mi niste bancuri noi, pe care nu le stiam. Dupa cum zicea un profesor de matematica "un om destept nu se plictiseste niciodata". Eu as adauga: "consuma singur".

Asa ca si eu ma transform in Leonardo si incep sa observ lumea din jurul meu. Bag seama ca e o conferinta de ceva in hotel ca vad lume pestrita. Mai exact vad o domnisoara care se saluta cu niste cunostiinte de la o masa de 4, isi ia ceva de mancare si cum masa celor cu care a discutat era ocupata in totalitate ca sa nu spun in intregime, se apropie de o masa unde stateau doi domni care se faceau ca discuta afaceri deoarece tot veneau de la masa lor diverse cifre care ar fi impresionat-o foarte tare pe scroafa Leanei din capul satului. Saraca le cere permisiunea sa se aseze la masa lor. Este adevarat ca in locul lor nici eu nu as fi indraznit sa-i propun direct sa se aseze la masa noastra, ca sa nu se interpreteze aiurea, desi asa ar fi fost frumos. Dar odata ce ea a intrebat, iti scoli partea ganditoare de pe scaun, ca doar e o femeie in picioare care ti se adreseaza si in modul cel mai frumos cu putinta ii spui ca nu e nici o problema si ca te simti onorat. Dar ce pretentii sa ai de la bivolul ala cu mocheta pe cap sau de la ruda mai saraca a lui din dreapta? Au stat ca mitocanii jos, au avut o atitudine de genul "sigur, daca altfel nu se poate" astfel ca saraca a mai intrebat o data daca nu deranjeaza ca altfel poate sa stea si singura. Mitocanii au raspuns ca nu si saraca se aseaza cu creaturile la masa. Cum o fi inghitit si ce conversatie o fi avut cu ei nu vreau sa ma gandesc.

Caci ati ghicit ca am plecat spre bufetul romanesc (asta e bogat dom'le, ca ala suedez are peste mult, ala nemtesc are multe decoruri necomestibile, ala bulgaresc are uleiuri in cantitati de baleniera iar cel sarbesc e un sandwish chior) deoarece trebuia sa vad ce dulceata aveau si cum era preparata. Nu era de casa, ceea ce ii scade din puncte, in schimb era buna si era de visine ceea ce ridica prestigiul restaurantului. Nu ma pot abtine sa nu imi aduc aminte de dulceata de casa facuta de nemti. Da, exact, aia care curgea ca apa. Asta sta foarte bine pe cornuletele moi si fragede cu care ma aprovizionasem pentru testare. Cum cei doi coechipieri machetisti cu care stateam la masa si care ma parasisera pe mine pentru a sta la masa cu Laure si sotia sa au decis sa-i abandoneze si pe ei, am ocupat eu locurile lor strategice si mi-am terminat micul dejun intr-o companie la fel de placuta ca si a mea.

Inainte sa plec am avut o strafulgerare dar cum eram legat la pamant, s-a scurs in glia strabuna. Mi-am adus aminte ca in camera, cu ultimele puteri, alexie a declarat ca vroia doar o cana cu lapte. Ca am uitat sa va spun ca Alexie avea oarece probleme de la indigestie. Pe deasupra se pare ca este si alergic. Alergic la mai multe pahare de palinca. Si cum in seara precedenta a baut cot la umar cu Bill urmarile nu au intarziat sa se manifeste, asa cum nu intarzie ciclul unei domnisoare de pension careia baiatul de la grajduri....aoleo, ce era sa fac, stai ca asta e cu limbaj din ala suprateran, pardon, suburban si se lasa cu penalitati... Deci urmarile nu intarzie sa apara, la fel cum iarna nu intarzie sa apara dupa anotimpul in care se coace tulburelul. E, ce ziceti ce frumos am scos-o, aaa pardon, am dres-o.

[Longinus]

Bravo nobile viking,povestile tale imi plac.
Auzi!:tu pleci frecvent de acolo din tara ta?adica vreau sa spun:tu calatoresti mult?asa ar trebui ca doar de aia esti viking;ma gandesc ca mai ai mult si multe de povestit/scris deci... mai zi-i,fie de aici,fie din tinutul germanilor,ori al francilor(sau acolo n-ai fost?)

[Z-mare]

As mai complecta si eu cu ceva naratiunea wikingului.
La piţaria-restaurant sau, ma rog, restaurantul-piţatie, nu mai conteaza, si eu ma gindeam sa comand o pizza, dar, cum am o vasta experienta in ale mincatului de piţă in provincie, am renuntat la idee, nu inainte de ai impartasi si wikingului cite ceva. Dar stiti voi, wikingii ca wikingii, daca nu vad, nu cred, asa ca Olaf s-a pricopist cu o piţă, pe cind eu, mai oţ, m-am pricopsit cu o fripturica numa buna! Si, ca sa nu se mai laude ca obosit impartind diluantul pe sub masa, ii reamintesc ca paharnicul din stinga (lui, dreapta mea) a fost Z-mare!
Asa, si cum sucul de pere se cam terminase, m-am gindit ca nu ar fi rau sa pun Z-tul la odihna, ca deh, ziua urmatoare era lunga si ...grea. Asa ca ma carabanesc, nu nemteste, catre hotel, care, fie vorba intre noi, era colea la doi pasi, prin ploaie. Da' stiti si voi, socoteala din tirg, aaaaa pardon, scuzati, din piţaria-restaurant (sau invers), nu se potriveste cu aia din camera!!! (bai, ia vedeti la care aia va ginditi!!!!)!! Ca nu are de lucru Tatuca si scoate, nuş' de unde, un pe virful genunchilor si, cum ne-cum, cad cu ochii pe monitor: acrobatii aeriene! Asa ca ...se facuse oarecum pe la 01 si ceva cind i-am zis: scoate neamule dracia aia din priza, ca ma apuca dimineata cu ochii pe cristalele alea lichide!

[OlafTheViking]

Longinus, la 17 Dec 2008, 23:56, a spus:

Bravo nobile viking,povestile tale imi plac.
Auzi!:tu pleci frecvent de acolo din tara ta?adica vreau sa spun:tu calatoresti mult?asa ar trebui ca doar de aia esti viking;ma gandesc ca mai ai mult si multe de povestit/scris deci... mai zi-i,fie de aici,fie din tinutul germanilor,ori al francilor(sau acolo n-ai fost?)

Nu asa de des, de vreo 2-3 ori pe an (desi anul acesta am fost de mai multe ori) in functie de concertele rock de pe la vecini, de targurile de interes si odata in concediu (desi plecand cu copii ala nu e concediu, e mai bine in interese de afaceri).

Stai pe faza ca urmeaza "Slibovitza si ketchup-ul" (da, te-ai prins, un week-end la sarbi cu ruta de intoarcere prin Bulgaria).

[OlafTheViking]

In camera dau de un Alexie care agoniza incet si bine. Asa ca nu a venit la muzeu, declarand ca mai sta putin. Mare gresala sa imi spui mie asa ceva. Putin inseamna cateva minute. Prin urmare am avut grija sa il sun de cateva ori si sa-i dau diverse insarcinari, comisioane, sa-l mai intreb de una, de alta, de sanatate, etc. Evident ca nu am parasit camera inainte sa imi rezolv toate treburile. Va mai amintiti ca anul trecut am trait clipe de cosmar in closetul muzeului care poate fi caracterizat oricum, mai putin "user friendly". Ba si mai mult, cu o anumita nostalgie imi aduc aminte de copilarie cand stateam vara o luna-doua in Cheile Dambovicioarei. Totdeuna cand plecam pe munte aveam la noi un ciomag si, in buzunarasul secret de la spate, hartie pentru spate, in caz de nevoie, deoarece brusturi nu gaseai decat pe langa cursurile de apa. Asa ca imi fac si o provizie strasnica in caz ca lucrurile se lungesc la Muzeu si micul dejun o sa ceara viza de iesiri multiple.

La muzeu nu se intampla mare lucru in afara de aranajarea expozitiei. Se incepe cararea vitrinelor, finisarea unor lucrari, etc. Personal ma ocup cu pudrarea dioramei pentru Snowspeeder,



altii aseaza eliciile ( nu am inteles niciodata cum poti deosebi o elice neagra cu trei pale cu galben la capat de alta neagra cu trei pale si galben la capete).



La un moment dat sesizez un cetatean cu o sabie in mana. Culmea e ca o flutura liber fara sa-i zica nimeni nimic.



In momentul asta uit de orice si ma napustesc ca Ion spre cum o chema pe Ioana din Rascoala (hehe, credeati ca o sa zic ca jurubita fochistului spre domnisoara de pension? cum? ce-i aia jurubita? un fel de mataranga dar se pare ca mataranga e un fel de mitocanie, cum? exista mataranga de lana? e regionalism si invechit? e, asta e situatia, e si mitocanie mai nou, sa nu uit sa le trec la sinonime http://dexonline.ro/...hp?cuv=jurubita ).

Deci ma napustesc spre vitrina dar fara sa uit sa il trag si pe Tatuca dupa mine sa ma pozeze. Nu apuc sa ma uit la ea (ca eram ocupat sa fac pe hailendaru) si deja vine gardianul-muzeograf-sefa-responsabila-aripa-sud-sud-vest-tanara din partea cealalta langa mine sa ma faca cu ou si cu cacat ca pun mana pe exponate. Zic "Fly boy unde esti sa ma vezi acoperit de oprobiul public ?!?". Totusi Gabi a reusit sa imi faca trei poze. Slaba consolare pentru mine care ma intorc rusinat si cu ciuleaua intre picioare. Cum adica ce-i aia ciulea? V-am dat un link mai sus, folositi-l !



Incidentul ma face sa ma cufund in munca asa ca termin de pudrat placinta pentru Snowspeeder. Intre timp vine si un reprezentat al feroviarilor si imi zic ca daca tot nu am ceva mai bun de facut ma duc sa il bat la cap si sa il enervez pe el. Asa ca ma duc si aflu ca Busch e mai tare ca Noch, ca diorama e usoara si nu era nevoie de 4 insi sa o caram, ca sistemul de numerotare al picioarelor e prea complicat (adevarul ca era o numerotare de genul 234A - simplu, masa 2, coltul 3, fata 4, principala, din stanga, cum vii dinspre dreapta, pana in fund, la doamna Nuti) etc.

Promitandu-mi sa mai trec pe la ei sa-i enervez cu intrebarile ma apuc sa aranjez dioramele in spatiul alocat lor.



Rechizitionez si un Y-wing de la Laure



si fac si un mic colt Star Wars impreuna cu AT/AT-ul si Snowspeederul. Asta ca sa stiti ca primul colt tematic nu a fost ideea Virusului. Ca sa respectam traditiile, Ovidiu imi da si cavalerii la 1:72 sa-i aranjez intr-o infruntare mortala. Cu mare bucurie constat ca s-a pastrat de anul trecut si bara facuta de mine din ramurele de copac, bara care delimita sensurile in care se infruntau cavalerii in turnir. Asa ca un teuton care nu-si gasea locul in Razboiul de 100 ani si-l gaseste in turnir.

Timpul trece repede cand te distrezi astfel ca se face ora mesei. Aflu cu mare extaz ca e platita si masa de pranz si cea de seara. Respectul pentru ceea ce a reusit Ovidiu sa faca creste exponential, direct proportional cu foamea mea. Profit de faptul ca suntem toti la masa ca sa racolez eventuali cadoubuabili (termen inventat de Olaf, cadoubuabilii sunt un fel de contribuabili doar ca nu contribuie la stat, care cica le ofera ceva inschimb, contribuie la un cadou, adica nu se aleg cu nimic). Si care sunt, in ordinea memoriei mele, cei pe care i-am mentionat si la inceput dar nu se poate sa nu le multumesc din nou si acum, daca tot a venit vorba: Alexie, Tatuca, ZMare, Laure, Ronin si domnul Manciu.

Despre pranzuri nu sunt asa de informat. Pranzul trebuie sa fie ceva acolo, ca doar dimineata s-a mancat bine, nu? Prin urmare daca ai trei feluri, recte o ciorba, o friptura si o prajitura ar trebui sa fie suficient. E drept ca unii iau 5 feluri, ciorba, friptura, prajitura, prajitura, prajiura. Dar nu toti apreciem dulcele. Probabil cand esti la mare inaltime, si fara motor, consumi multe resurse si trebuie sa le pui la loc cand ai ocazia.







Dupa masa mergem iar la muzeu. Uitai sa va spui ca trenulistul primise intariri asa ca, sarind peste masa de pranz, au reusit sa asambleze mesele, sa puna garniturile pe sine ba chiar sa aranjeze si cateva rafturi din vitrine.







Evident ca nu se putea sa nu-i pun sa dea drumul la trenulet. Cum erau baieti buni mi-au facut pe voie. Mare imi fu mirarea cand trenul intra intr-un tunel si nu mai iesea. Am aflat ca in interiorul muntelui era o spirala dubla sau o dubla spirala sau doua spirale pe care se invartea trenul pana ii ieseau boghiurile ca sa ajunga la nivelul de sus, de pe munte. Am uitat sa va spun ca cei de la muzeu se uitau urat cand au aflat ca trebuie sa demonteze niste rafturi-vitrine ca nu incapea diorama feroviara. Banuiesc ca acum le convine ca e punctul principal de atractie.

Mare lucru nu mai e de facut la muzeu: mai o aranjare de diorame, mai o lipire de jambe, mai o dezbracare/imbracare/agresare sexuala de manechine, etc.



adica lucrurile obisnuite. Astfel ca Ovidiu lanseaza invitatia de a merge la cina. Probabil ca lumea nu stia ca e gratis, ca incep sa se scuze ca au treaba, ca e zi de spalat pe cap, ca isi pun sirete la pantofi, ca au trei cuie de batut musai peste o ora, ca la ei e democratie si picioarele merg unde vor ele ca nu mai asculta de creier, ca au intalnire la cuibul local al Legiunii cu cineva de la Centru (#), ca e conventia anuala a KKK din Ardeal, etc. Astfel ca Ovidiu exasperat are o replica care, datorita mie, va intra in istorie: " Ma, da' cum va trageti toti pa jurubita!". E drept ca a folosit alt cuvant, mai scurt, dar si mai savuros, de patru litere. Mie mi-a placut pentru ca l-a spus din suflet, cu chef si naduf, tare si apasat, cum ne sfatuieste Terente. Si mi-a mai placut ca era si doamna muzeograf in spatele lui si a auzit tot dar s-a prefacut ca apa curge pe Siret la fel ca si pana acum.

Thumbnail atasat

• 

Aceasta postare a fost editata de OlafTheViking: 28 December 2008 - 01:05 AM