Ajutor
Deci aplicand Teorema lui Olaf extinsa avem:
Daca:
1. Diseara merg la carciuma si beau 1.5 l de vin rosu, sau alb daca mergem la aia cu vin rosu scump.
2. Ma voi intoarce acasa pana la urma.
3. Voi intra pe forum.
4. Il voi gasi pe unu care a calcat pe bec si voi fi silit (evident impotriva vointei mele) sa iau atitudine.
atunci rezulta ca voi lua ban, inca o data de sarbatori.
Corolar: Daca citeste Cartula postul asta, se aplica legea de compozitie cartuliana conform careia banul se dubleaza.
De aici deducem ca trebuie cat mai repede sa va termin povestea cu expozitia ca sa ma pot apuca de povestea cu stransul expozitiei. Mersul in Serbia, Germania si Bulgaria vi le rezerv dupa perioada de ban.
Deci, cum ziceam, peripetii de pomina de la expozitie, ultima parte:
Cina e ca si pranzul, portie fixa, pentru oameni normali. Oamenii deosebiti nu au avut nimic de comentat deoarece oricum planuisera o iesire in forta catre pizzeria de anul trecut, nu prima, aia cu pizza proasta (ba, am ajuns sa compar pizzele intre ele, mama ei de viata, in loc sa compar tigaile picante in sos de vin cu pastrama de berbecut cu mujdei si mamaliguta - sesizati diminutivele specific balcanice dupa cum bine remarca Plesu - na, ca ati si uitat ce ziceam, intorceti-va inainte de paranteza) ci aia cu pizza buna si vin ieftin. Italienesc. Dar sa revenim la problema. Echipa din Alba are ca misiune sa gaseasca pana la urmatoarea editie un restaurant unde se servesc carnati, pastrama, tigaie picanta, crochete de cascaval, platou macelaresc, muraturi in saramura, vinuri rosii cel putin 7 feluri, totul la niste preturi modice. Puteam sa va dau ca termen strangerea expozitiei. Nu am fost generos degeaba. Daca se dovedeste ca asa ceva chiar nu exista aveti aproape un an de zile sa il construiti. Cu tematica medievala, va ajut cu planuri si decoruri.
Dar sa nu deviem ca tramvaiul 34. Iesirea in forta nu se face cu efectiv complet deoarece Marhaba se retrage devreme sau mai exact inainte de vreme. Oamenii normali probabil ca au gandit ca nu vrea a doua zi, cand conduce, sa aibe urme vagi de sange in alcool. Obsedatii care l-au vazut cu bananele in mana probabil ca au gandit ca i-a promis sotiei, o seara romantica sau intima, la alegere (adica fructe si uitat la TV, la ce v-ati gandit?). Eu am respins acest gand deoarece nu avea si tub de frisca in mana. Si nici vin ca sa il banuiesc de "fruit et vin". Apropos, stiati ca "fruit et vin" inseamna de fapt vodka cu castraveti murati?
Alexie alege si el sa ramana in camera. Dar la el nu am vazut fructe. Si nici frisca. Si nici Finetti. Si nici castraveti murati.
Cum ziceam, iesim in formatie de lupta, ma las mai la urma sa pregatesc cadourile si cum Ovidiu deja il vazuse pe al lui, il iau drept ajutor la carat. Pe drum discutam totusi ca Virusu e baiat bun, asa ca nu merita F ala nu mai stiu cat era (ca sunt F-uriel astea ca Henrincii lu' Tudor: multe, degeaba si uneori fara urmasi). Asa ca operam o scurta modificare in plan, va primi un rusnac dar abia dupa ce ne vom fi distrat cu fata lui cand ii dam F-ul ala.
Ne instalam la restaurant/pizzerie/local/bodron fix la 1.5 m de cartierul general al personalului. Acest lucru a contribuit la salvarea bidonului lui Ovidiu deoarece mi-a fost jena sa torn in fata lor. Lucru ascuns care e pe fata se cheama ca numai e ascuns. Si nu-mi permit. As fi luat drept tupeist. Asa ca am turnat doar sub masa cui am putut si pe cine am putut. Din vorba in vorba, mai un vin, mai o pizza iata ca vine momentul mult asteptat.
Virusului i se inmaneaza cadoul. Il dechide si pe fata lui se pot citi in acelasi timp: bucurie, tristete, haz, mahnire, stupefactie, satisfactie, amaraciune, uimire, mangaiere, uluire, multumire, durere, incremenire, duiosie, desfatare, jale, emotie, stupefactie, placere, voiosie, umor, veselie, posomoreala, duh, melancolie, umor, spirit, regret si pe urma toate acestea in ordine inversa. Da stiu, umor l-am pus de doua ori. Ce sa fac daca asa a aparut pe fata lui, de doua ori!?! Dupa ce trece momentul critic si reuseste sa rada cu ceva ce aducea vag a rasul lui i se inmaneaza rusnacul. Efectul e fulminat: lacrimi, injuraturi, pupaturi, blesteme, etc. toate nerostite. Totusi luminita aia din ochii era aprinsa de data asta la vederea sovieticului.
Seara a decurs fara alte evenimente notabile, nu ne-am batut cu nimeni, nu ne-an injurat nici macar intre noi, am inhalat mult fum de tigari, am discutat si ne-am facut planuri de modelit pentru urmatorii ani. Evident ca stiam toti ca nu le vom realiza dar e frumos sa visezi. Visul nostru incepe cu: "Stiti ce vreau sa fac? Vreau sa fac un #$%^#$%^#$% in varianta $#%^$%^$%^ cu inmatriculari $#%^#$%^. Am vazut ca astia de la $$%$%^&%^ au scos unu si il pot reconverti la varianta $%^$%^. " Vin bun, companie buna, o seara perfecta.
Cand ajung la hotel fac un mic popas la masina. Aveam ceva de luat pentru cineva. Si bine am facut ca nu am uitat, ca imediat ce am intrat in camera ma pironeste o voce de sotie suparata:
" La ora asta se vine?"
"Stati mami ca ti-am adus kiturile de figurine."
Mai exact era vorba de o plasa de kituri de figurine pentru alexie care le astepta deja de doua zile. Facem socotelile, ii dau cadou si o figurina la 1:72, nu stiu la ce o va folosi dar sigur vom vedea si ne aruncam in bratele lui Morfeu sau Orfeu, fiecare cum poate.
A doua zi aveam sa aflu cu stupoare ca eu sforai. Ce se intamplase? Alexie care statuse toata ziau in pat era odihnit. Ce fac oamenii odihniti noaptea? Stau treji. Recunosc? Nu. Ce motive invoca pentru insomnia lor? Exact, sforaitul imperceptibil si imaginar al colegului de camera. Ca acum imi aduc aminte de o noapte de 1 Mai la mare cand tipa la mine un prieten din cortul de alaturi sa o las mai moale cu sforaitul. Asa ca m-am intors pe partea cealalata. Inspre alt cort. Acum imi dau seama ca nu puteam sa sforai eu mai tare ca valurile. Sau pot??!?!
Dupa micul dejun, de data aceasta moderat, ca sa nu fiu nevoit sa iau la rand toaletele Petromului de pe Valea Oltului, ne grupam la muzeu sa ne pupam de final. Intre timp incepe si o vaga ninsoare, nu tare, cat sa imi aminteasca ca am anvelope de vara. Si stam, si stam, si ne intrebam de ce nu mai Ovidiu, si iar stam. Pana la urma aflam ca i-a stat ceasul, asa ca are o ora intarziere.
In sfarsit vine, ne pozam cu totii si cu fulgii de zapada, ne pupam duios pe frunte, ne curg lacrimile siroaie pe obraji, ne promitem ca la anul tot aici si tot asa. Ne imbarcam frumos si o luam fiecare spre drumul lui.
Culmea e ca dupa ce am iesit din Alba, nu am mai vazut fulgi de zapada, drumul fost usor, chiar cu soare pe alocuri asa ca iar s-au facut de ras aia cu codul lor galben-maro din partea de dinapoi a mergatoarelor.
Aceasta postare a fost editata de OlafTheViking: 11 April 2009 - 08:52 AM
Sus
Data viitoare trebuie sa fac mai multe poze...
