[AdiP]

Doua imagini cu Konigsberg si Nurnberg :


.....
Desi navele celor 4 tari patrulau libere in zona de coasta Spaniei,putand chiar acosta in porturile spaniole,nu era permisa intrarea in rada porturilor spaniole ,decat a cate unei nave a fiecarei tari,din motive lesne de inteles.

Revenind la Hood si Deutschland, echipajele celor 2 nave s-au folosit de ocazia asocierii navelor si au ‘socializat’ unii cu altii. O sa intru putin in amanunt (desi stiu ca devine plictisitor), fiind un episod destul de interesant zic eu :
La initiativa englezilor,se inainteaza propunerea de a servi masa de catre echipajele celor doua nave,in comun ,in urma acceptarii acestei invitatii,germanii vor face oficiile de gazda.
S-a constatat ca si unii si altii au o afinitate deosebita pentru berea , atentie -fabricata pe nava- !!

Unul din englezii aflati pe nava germana,respectiv Fred White scria in memoriile sale :
“-Germanii aratau foarte eficienti ,marinarii bine imbracati ,destepti si extrem de disciplinati . Nu acelasi lucru as putea sa il spun despre marinarii italieni, care mie unul mi-au parut mai lenti si mai putin disciplinati,sau acei « matelots » ai navelor franceze,care in mare parte ne cam ignorau atunci cand ne intalneam cu ei pe uscat. "

A fost un caz deosebit petrecut intre cele 2 echipaje,acestea fiind chiar mai apropiate decat atunci cand , Deutschland, intrand in portul Gibraltar dupa ce suferise un bombardament al avioanelor republicane in largul coastelor Ibiza,din 26 mai 1937,in urma caruia au rezultat 13 de morti si peste 75 de raniti (din care 8 nu au supravietuit) echipajul lui Hood a oferit celor spitalizati (in cladirea spitalului marinei britanice) cate o boneta cu inscriptia HMS HOOD.
A urmat apoi, in urma supunerii la vot in incinta salii de mese, formarea unei chete prin strangerea a cate 5 lire de caciula, urmand a fi donata ranitilor.
A fost un gest de simpatie din partea englezilor, parerea mea.

Revenind la povestea din 1938, citez acum din memoriile unui matroz de pe Deutschland, Hans Schmid :
"-Cand am intrat in port,nava noastra a acostat langa Hood,in urma unei manevre complicate si bine stabilite dinainte, stiind ca englezii ne urmareau cu un ochi profesional. "

A urmat in prima faza urcarea la bordul navei germane a vice amiralului Blake,care a fost primul ofiter al marinei britanice care a pus piciorul pe o nava germana, de la 1912 si pana in ’38.
Amiralul a fost primit de catre Kapitan zur See Paul Wennecker,care la poftit pe amiral la un tur al navei si mai apoi la un ceai cu prajituri. Blake ia inapoiat primirea, prin invitarea pe Hood a oricarui om de pe nava germana, condusi de un ofiter binenteles. Matrozul Schmid a fost unul din cei urcati pe Hood :

-“Nava englezeasca a fost pregatita pentru a ne primi pe noi. In sala de mese pupa, era dispusa o masa imensa pe care tronau farfurii cu modele elegante,incarcate cu mancaruri care faceau sa ne curga ochii. Din pacate,la masa englezilor nu s-a servit nici bere si nici vin,in schimb am avut apa la discretie,adusa din izvoarele Gibraltarului ,iar in ciuda ‘blestemului turnului Babel ’,seara a decurs foarte placut,pentru ambele parti.
-Dupa servirea mesei, ne-am adunat toti (marinarii de rand) pe puntea pupa, insa dialogurile intre noi au decurs destul de slab,mai mult prin semne.Aproape de miezul noptii,camarazii mei si cu mine am luat decizia de a pleca "acasa" ,pentru a mai putea ciupi cateva ore de somn.
-Nu s-a discutat in nici un moment politica "

A doua zi, s-a organizat un meci de fotbal, din care zicese ca a iesit invingatoare echipa lui Hood.
Acestea au fost cele 2 echipe :


Seara,dupa servirea mesei pe Deutschland ,ofiterii de pe Hood (imbracati lejer) au multumit gazdelor si au facut un lucru neasteptat pentru germani :
-dupa un sonor « Come on Chaps » au sarit in apa unul cate unul, inotand spre nava lor,ceea ce a facut ca unul din ofiterii germani (pusi la patru ace ) sa exclame :
-"Ofiterii astia englezi nu-s toti decat niste scolari cu mutre de adulti "

A fost un episod interesant ,pe parcursul unui an incarcat de evenimente-atat pentru Hood cat si pentru tarile in care acesta si-a facut simtita prezenta.
Multumesc pentru rabdare !

[AdiP]

Salut
Imi cer din nou scuze pentru scaparea unei fraze din postarea anterioara,greseala care sper sa nu duca la o ambiguitate prea mare a celor scrise de mine in postarea de mai sus.

Precizare:
-Dupa escortarea de catre Hood a navei Aquitania, a 2-a zi de la intrarea acestuia in portul Gibraltar,isi face aparitia in acelasi port nava germana Deutschland,care va trage la cheu in apropierea primei, DUPA care urmeaza toata povestea enuntata mai sus.

Multumesc pentru intelegere

[AdiP]

Salut

Continuam :

La data de 20 mai 1938,comandantul lui Hood , respectiv A.F. Pridham pleaca, cedandu-i comanda lui Harold T.C.Walker.

O scurta prezentare :

Nascut in 18 martie 1891 ,fiul General-locotenentului Sir H.B. Walker, a crescut si invatat la scoala primara din St. Cristopher, dupa care a urmat cursurile de la Colegiul Regal de Marina Osbourne si Dartmouth.
A intrat in Royal Navy in 1908 ,fiind promovat la gradul de sublocotenent in 1911 apoi locotenent in 1913.Incepand cu anul 1914 pana in 1918 a servit pe navele HMS Bellerophon si HMS Vindictive,

nave pe care a facut primul razboi mondial si pe ultima si-a pierdut bratul (a folosit un carlig ca inlocuitor).

Interesant, inca dinaintea pierderii bratului a avut porecla de "Hooky",avand in vedere ca in traditia marinareasca britanica, toti cei numiti Walker erau porecliti Hooky. In urma acestei pierderi, i s-a propus retragerea din marina,insa nu a acceptat.

A fost promovat comandor in 1926 apoi capitan comandor in decembrie 1931, servind ca si comandant al HMS Canterbury in 1932 ,apoi pe HMS Canberra intre 1934-36.


Incepand cu 1936 va fi numit Director Executiv Antrenamente si Logistica in cadrul Amiralitatii, post detinut pana in 1938 cand a trecut la comanda lui Hood.
H.T.C Walker a servit pe Hood doar un an, intre 20.05.1938 si 03.05.1939 fiind sub comanda lui Sir Arhtur Cunningham, Hood avand portul baza la Portsmouth.

Dupa 03.05.1939,va detine functia de comandant al lui HMS Barham (parca am auzit de el…) si din acest post a fost promovat in functia de Comodor in 1940 si comandantul 1st Battle Squadron, primind comanda lui HMS Victory,Portsmouth.

A urmat comanda lui HMS London intre 1944-45.


Dupa terminarea razboiului a fost ridicat in grad de Viceamiral si a fost comandantul Fortelor Navale Britanice in Germania si seful comisiei aliate de control naval (servind pe HMS Royal Albert) intre 1946-47.

S-a retras din serviciul activ in septembrie 1948 in grad de Amiral in rezerva si a locuit pana la moartea sa in oraselul Woking, survenita in 25 decembrie 1975.

[AdiP]

Salut

Dupa octombrie 1938 si episodul in care a fost implicata Hood si Deutschland, Mighty Hood participa la o serie de patrulari si recuperari de refugiati din zona de coasta a Spaniei,cea mai importanta fiind cea din 3 noiembrie, cand pleaca spre Marsilia cu 150 de refugiati la bord.
Intre 09.11.1938 si 10.05.1939 navei i se efectueaza o serie de reparatii atat exterioare cat si interioare,unele in Malta, insa reparatiile majore survenite pe nava vor fi efectuate in Portsmouth, port pe care il va parasi pentru ultima oara in data de 13 august 1939.

O imagine de familie cu echipajul navei,luata in 1 ianuarie 1939 :


Ca o paranteza :
Daca pe timp de pace, baracile portului gazduiau aprox. 500 de oameni afectati lui Hood, in urma mobilizarii din 1939, se mareste capacitatea acestora la numarul curent al echipajului de la acea data, respectiv 1400.

Incepand cu 12.11.1938 se incep lucrari de reparatii la turela Y, dupa care se trece la inspectia amanuntita a navei in vederea « pregatirii « ei pentru razboiul care incepea sa devina o certitudine pentru toata lumea .


Ceea ce descoperise Pridham la preluarea comenzii navei fusese doar varful aisbergului legat de nefeectuarea reparatiilor curente necesare pe aceasta, din 1929 nemai fiind efectuat un control amanuntit al acesteia,iar la preluarea comenzii de catre H.T.C Walker, ofiterul insarcinat cu inspectia navei, capitan Louis E.Bailley a avut de indeplinit un rol mult prea mare pentru functia sa -raportat la marimea navei-imaginea acesteia si timpul necesar ;din aceste motive, nava si-a incheiat cariera cu aproape aceleasi probleme ca si cele existente in urma cu 10 de ani.
Apa de mare,perforarea peretilor etansi datorata lucrarilor de trecere a instalatiilor electrice si a tevilor ,vopsirile repetate ale navei fara razuirea vopselei vechi, ruginirea spatelui bolierelor si a condensatoarelor de apa potabila,apa de mare infiltrata in tancurile de apa potabila,trecerea aceleasi ape de mare prin gurile de aspiratie de pe punte pana la baza turbinelor si la baza turelelor, au fost probleme cu care acest inginer (Bailley) s-a confruntat,reusind din pacate in destul de mica masura o « revitalizare » a navei, la momentul scufundarii acesteia problemele enumerate mai sus inca existau, insa trecuse vremea reparatiilor amanuntite necesare navei. Era deja razboi,importanta era cantitatea in detrimentul calitatii.

S-a remarcat ca in urma vopsirilor repetate ale navei,stratul de vopsea existent pe nava plus montarea armamentului antiaerian si modificarile ulterioare survenite,au dus la o crestere a greutatii navei,facand ca aceasta sa aiba un pescaj mai mare cu 30 cm decat cel calculat la momentul lansarii.
S-a luat masura curatarii tablelor si reefectuarea etanseizarii peretilor despartitori ai navei,pereti plini de gauri datorate repetatelor perforari pentru trecerea cablurilor electrice si a tevilor care deserveau diverse elemente ale navei,toate aceste strapungeri ale peretilor nefiind etanseizate la timpul efectuarii operatiilor respective.

Hood in docul uscat din Portsmouth,vara lui 1939:


In urma controalelor efectuate la puntea pupa in zona barbetelor artileriei principale ,s-a constatat ca turela Y (extrema pupa) nu se mai putea roti pe directie pana la gradatia maxima (tribord-babord) datorita actiunii apei de mare,care a corodat extrem de mult rulmentii acestei turele, acelasi factor ducand la renuntarea la aparatul de observatie Fairey III F, montat pe puntea pupa.

O imagine cu turela X rotita la gradatia maxima :


- Fairey III F pe o mare montata :


O imagine ca reper,legat de inaltimea mica a puntii pupa fata de suprafata apei:

La o evaluare ulterioara, s-a luat decizia renuntarii si la aparatul montat pe turela B (prova) aproximativ tot din aceleasi considerente- Hood era o nava « uda »,care pe o mare montata nu permitea decolarea- cu atat mai putin recuperarea aparatelor odata lansate .

Apa de mare ,infiltrata in tancurile de apa potabila, inclusiv in cele existente intre peretii fundului dublu, cat si pe traseul tevilor care deserveau boilerele apei potabile, a necesitat folosirea tancurilor de rezerva,acest lucru ducand la o permanenta lipsa a cantitatii suficiente de apa potabila pe nava.

La finele lunii mai 1939,inginerul sef al navei,Comandor Peter Berthon, a refuzat sa declare nava la Amiralitate ca fiind « ready for war », fapt care la costat atat mentinerea postului detinut pe nava cat si promovarea ulterioara.

Incepand cu data de 3 mai 1939 la comanda navei trece comandor I.C. Glennie,dupa care ,la data de 1 iunie la bordul navei urca Amiral de Spate William Jock Whitworth, noul sef al Escadrei de Crucisatoare de Batalie, pe data de 2 iunie nava fiind incadrata ca operativa si nava amiral a Home Fleet.
I.C. Glennie si William Jock Whitworth:



Incepand cu 31 august,Royal Navy incepe mobilizarea pentru razboi, pana in data de 6 septembrie HMS Hood efectuand patrulari intre Islanda si Insulele Feroe impreuna cu Renown si Repulse.

Sub comanda celor doi ofiteri, a urmat apoi episodul Mers-El-Kebir.

[AdiP]

Salut

Fac o derogare de la prezentarea implicarii lui Hood in episodul Mers-el-Kebir, considerand ca este relativ interesanta si perioada « intermediara ».
Mea culpa !

Asa cum am aratat in postarea anterioara, din toamna anului 1937, Hood efectueaza patrulari intre Islanda si Insulele Feroe.
Intre 1-6 septembrie nava se afla pe mare,in data de 5 reusind evitarea unei torpile lansata de pe un submarin german aflat in patrulare langa coastele Islandei.
Intre 6-8 septembrie,nava se afla in rada Scapa Flow, unde isi reface stocurile de pacura, alimente si munitie, dupa care urmeaza exercitii de tragere antiaeriana si mai apoi ,o curatenie generala a navei.

O imagine mai sugestiva din Scapa :


Intre 8-12 septembrie, Hood si Renown, impreuna cu crucisatoarele Belfast , Edinburgh si 4 distrugatoare ,executa patrulari in zona Islanda –Insulele Feroe in vederea interzicerii trecerii navelor Kriegsmarine in Atlantic.

Belfast in 2 ipostaze :


In Singapore

HMS Edinburgh :


Intre 12-20 septembrie Hood tranziteaza intre Scapa Flow si Loch Ewe, unde echipajul primeste o binemeritata pauza, urmata de o SPALARE a navei . De ce ?
-In ziua de 17 nava este vizitata de catre Primul Lord al Amiralitatii , Sir Winston Churchill si Amiral Sir Charles Forbes-Comander in Chief Home Fleet.
Cateva imagini in care apare Churchill si fiul presedintelui american Roosvelt :
pg]

Intre 25-27 septembrie Hood,Nelson, Rodney, Repulse,Ark Royal, escadra 18 crucisatoare si escadra 10 distrugatoare ,efectueaza patrulari in apropierea stramtorii Skagerrak, unde Hood va acorda ajutor submarinului HMS Spearfish, avariat si aflat in apropierea recifului Horns.

Rodney si Repulse :

Aceasta postare a fost editata de AdiP: 28 August 2008 - 10:55 PM

[AdiP]

Ark Royal si HMS Spearfish :


Ca o paranteza : HMS Spearfish va fi scufundat pe 01.08.1940 de catre submarinul german U-34, aflat in componenta 2 Flottile, Kiel, comandat de catre capitan locotenent Wilhelm Rollmann si decorat cu Crucea Cavalerului in urma acestei reusite. U-34 a fost scufundat mai tarziu, in 05.08.43 , in urma coliziunii cu un alt U-Boot, incidentul implicand 4 morti si 39 de raniti pe prima nava, aceasta aflandu-se sub comanda lui Oberleutnant zur See, Eduard Aust

Ceva imagini cu germanul omul si masina la revenirea in baza:


Nava si cateva surate :


Pe data de 26 Hood este atacat de un Ju-88 aflat in hoinareala, acesta lansand o bomba de 500 Kg . Avand in vedere ca respectiva bomba nu a lovit direct nava (cazand in ocean) avariile au fost relativ minore, 2 pereti etansi fiind strambati de suflu, un compartiment inundat usor si cativa raniti-datorati schijelor rezultate.

Pe data de 5 octombrie, nava se afla la Scapa, iar pe data de 7 octombrie este vizitata de catre H.M. King George VI.


Pe data de 8 octombrie, nava pleaca impreuna cu Repulse, Aurora, Sheffield si 4 distrugatoare (Forta E), spre coastele Norvegiei,in vederea interceptarii lui Gneisenau, Koln si 9 distrugatoare raportate a patrula in zona farului Obrestad,Norvegia.
Intre 15-23 oct. efectueaza patrulari intre Scotia si Islanda, unde va asigura protectia unui convoi comercial (16-17 oct.) , impreuna cu Nelson, Rodney,Aurora, Belfast ,portavionul Furious ,si 9 distrugatoare.
Repulse si Aurora :

Shefield si Gneisenau,ultimul in rada portului Narvik :

[AdiP]

Koln fotografiat in largul insulei Thorney de un aparat RAF,in data de 2.03.1939 :

Impreuna cu un Heinkel 60 :


Nelson si portavionul Furious:


Intre 21-23 oct. 1939, Hood patruleaza in zona insulelor Lofoten, unde efectueaza impreuna cu Nelson, Rodney si 6 distrugatoare o operatiune de cautare a navei comerciale SS City of Flint.

Pe 26 asigura protectia unui convoi incarcat cu minereu de fier (in apropiere de Narvik),unde atat Hood cat si Nelson sunt atacate de catre U-56 (in apropierea Insulelor Orkney. Au fost lansate 3 torpile catre Nelson, prima ratand tinta, urmatoarele 2 lovind zona centrala a navei, din fericire pentru englezi, fara detonare !
Era perioada in care torpilele germane (ca si cele britanice de altfel ) treceau prin asa numita «criza a torpilelor », cele cu cap magnetic avand fie declansari premature (dezvaluind astfel prezenta navei imerse) fie nu detonau la impact,din aceste motive echipajele germane preferand (in prima faza) revenirea la torpilele G7a (cu aer comprimat) in detrimentul « buclucaselor » electrice G7e . Este un subiect extrem de interesant (cel putin pentru mine) insa cum nu face obiectul topicului prezent....

Revenind ,
Pe 31 Hood este din nou vizitata de catre Churchill, dupa care, incepand cu 2 octombrie nava va fi impreuna cu acelasi Nelson in Marea Norvegiei ,patruland intre Insula Jan Mayen si Feroe.
Pe data de 25 nov., incearca interceptarea presupusului corsar german Deutschland (de fapt Gneisenau si Scharnhorst), care scufundasera crucisatorul auxiliar HMS Rawalpindi


Continuam maine, multumesc.

Aceasta postare a fost editata de AdiP: 28 August 2008 - 11:39 PM

[AdiP]

Salut
Revin cu completarea pentru aseara .

Intre 25 nov.-2 dec., Hood ( impreuna cu escadra 8 Distrugatoare) executa o patrulare in zona sudului Islandei, impreuna cu - atentie, francezele Dunkerque,George Leygues, Montcalm si 2 distrugatoare. Comanda flotei astfel constituite a fost incredintata ViceAmiralului Marcel Gensoul. Scopul acestei patrule a fost interceptarea (din nou fara reusita) a corsarilor germani , Hood revenind mai apoi la Greenock.
Intre 13-17 dec., Hood impreuna cu Warspite, Barham si 7 distrugatoare, incearca interceptarea lui Leipzig, Nurnberg, Koln si 5 distrugatoare aflate in Marea Nordului. Din nou cautarile englezilor raman fara finalitate, Amiralitatea luand decizia de a trimite gruparea pe un alt drum, prin care acestea sa poata face escorta primului convoi cu trupe plecat din Canada.

Warspite in 1944 efectuand sprijin de artilerie pe plajele Normandiei :


Leipzig in canalul Kiel :


Francezele Dunkerque si George Leygues :

Intre 16-17 dec. Hood face ralierea cu un mare convoi canadian ,plecat din Hallifax (incluzand RMS Aquitania si alte 4 liner-e,in largul coatelor Irlandei,dupa care,pe 24 dec. impreuna cu edinburgh si Glasgow face protectia convoiului DHN 6 -cu destinatia Finlanda, transportand doar arme.

Atat Craciunul cat si Anul Nou ,Hood le-a sarbatorit pe mare, patruland intre Insulele Hebride si nordul insulelor Shetland, impreuna cu 3 distrugatoare.
Dupa anul nou,intre 5 ian. si 14 februarie, Hood are o activitate "monotona", efectuand in continuare escortari de convoaie ce tranzitau coastele peninsulei Scandinave.
Pe data de 16 feb. nava pleaca impreuna cu Warspite si 7 distrugatoare pentru interceptarea navei germane Altmark, petrolier desemnat initilal pentru asigurarea aprovizionarii lui Admiral Graf Spee in perioada in care acesta efectua raiduri in Atlanticul de Sud.
Dupa sabordarea celui din urma in Motevideo, Altmark a incercat revenirea in Germania, prin nordul Angliei respectiv prin apropierea de coastele Norvegiei- tinta fiind portul Kiel, ulterior aceasta intrand in apele Norvegiei.
Avand in vedere ca Altmark transporta atat echipajul lui Admiral Graf Spee cat si aprox. 300 marinari englezi (de pe nave comerciale), aceasta a fot initial urmarita cu ajutorul aviatiei britanice ,dupa care s-a trimis gruparea mentionata mai sus-pentru abordare si recuperarea acestora.
Operatiunea de abordaj a fost efectuata cu marinari de pe distrugatorul HMS Cossack,in urma careia mor cca.10 oameni din echipajul navei germane. Dat fiind faptul ca misiunea s-a efectuat in apele Norvegiei, a fost un motiv in plus pentru Germania sa decida invazia acesteia si a Danemarcei, in aprilie 1940.

[Longinus]

"Altmark"-16.02.1940-in Norvegia.

Thumbnail atasat

• 

[AdiP]

Salut
-Multumesc Longinus pentru imaginea lui Altmark.
Revenind,

Dupa operatiunea de recuperare a englezilor de pe nava Altmark si moartea celor cca. 10 marinari germani ,norvegienii vor fi cei care ii vor inmormanta pe cei ucisi in operatiune , pe pamantul Norvegiei.


Dupa data de 20 februarie, Hood va avea misiuni in nordul insulei Shetland, respectiv escortarea convoiului DN 14 si HN 14, impreuna cu Renown apoi,
intre 2- 7 martie nava , impreuna cu Valliant si 6 distrugatoare efectueaza patrulari in apele neprimitoare ale coastelor nordice ale Norvegiei astfel, pe data de 3 se afla la cca 60 mile est de insulele Feroe, urmand apoi escortarea convoiului QN 17 si NQ 17, prin zona de patrulare scandinava.

Incepand cu data de 11 martie se schimba nava amiral a flotei (conduse de catre Amiral de Spate William J. Whitworth comandantul grupului de Crucisatoare Grele), care va fi crucisatorul HMS Renown.
Din data de 25 martie nava se afla in portul Freetown-Dakkar, unde este declarata ca nedisponibila pentru operatiuni navale si este trimisa, pentru inlocuirea tubulaturii condensatoarelor , spre Devenport, desi initial s-a considerat trimiterea acesteia in Malta.
S-a calculat timpul necesar acestor operatii ca find 45 de zile, cu aceasta ocazie efectuandu-se si demagnetizarea corpului navei, inlocuirea ultimelor piese de 140 mm (turele simple) cu alte 3 turele duble avand piese de 102 mm (4 inch) si montarea -ATENTIE- a 5 lansatoare AA, numite si UP (Unrotating Projectile) ,acestea fiind canistre cu proiectile racheta cal 76 mm,fiecare lansator avand 20 tevi lise cu tragere in salve de 10 bucati si altitudine max 305 metri .

O imagine pentru comparatie,urmand ulterior (cand voi prezenta la final armamentul navei),sa intram mai in amanunt si cu prezentarea acestora.
05.jpg]

Piesele de 102 mm:

Asa cum am aratat mai sus, lucrarile de reparatii/demagnetizare ar fi trebuit sa fie indelpinite intr-un max. de 45 zile,insa Winston Churchill (primul Lord al Amiralitatii pe atunci) a fost extrem de nemultumit de acest termen ,solicitand urgentarea lucrarilor si scurtarea timpului aferent, motivand necesitatea detinerii in teatrul de operatiuni a navei atat din punct de vedere tactico-militar cat mai ales pentru ceea ce reprezenta Hood aflat pe mare :
-un simbol de forta si respect, atat pentru britanici cat si pentru fortele navale ale Axei.
Finalizarea acestor lucrari a necesitat 74 de zile, timp in care Churchill devine Prim Ministru al Marii Britanii.

Cu ocazia reparatiilor enumerate, s-a refacut (binenteles) stocul de munitie al artileriei principale a navei.
2 Imagini mai concludente :


Pe data de 13 aprilie s-a luat decizia trimiterii a 250 marinari artileristi de pe Hood ( cu trenul) impreuna cu cele 2 obiziere ale navei (dezafectate) catre Rosyth, acestia fiind detasati in cadrul Operatiunii Primrose, respectiv intarirea apararii AA britanice din zona Alesund, Norvegia.
La aceasta operatiune au participat in total 45 ofiteri si cca. 680 marinari artileristi si trupa regulata (brigada 15 infanterie regala) din care 250 de pe Hood, transportati toti in zona, de catre 4 goelete respectiv ,HMS Black Swan, Flamingo,Bitern si Aukland.

In ordinea enumerarii :



In timpul transportarii fortei expeditionare catre zona de debarcare, datorita vremii neprielnice se ia decizia debarcarii in prima faza in apropiere de Andalsnes (seara zilei de 17 aprilie), a gruparii 21 artilerie usoara, avand in compunere 8 piese de 50 mm, 2 obiziere de 93 mm si 2 proiectoare navale functionand in cadrul Regimentului de Observatie Navala Regala dupa care, in apropierea Alesund se debarca 2 piese de 102 mm si mai tarziu inca 3 piese de 76 mm (cu elevatie marita).
Intoarcerea fortei expeditionare s-a efectuat cu ajutorul goeletei HMS Galateea, intre 3-6 mai, mare parte din oamenii plecati de pe Hood revenind direct pe acesta (mai putin 3 raniti), gruparea navala avand ca destinatie portul Liverpool escorta apropiata fiind asigurata de catre HMS Witch, HMS Escort si HMS Wolverine.

Galateea :


Witch, Escort si Wolverine :




Nu exista dovada certa ca piesele dispuse de catre britanici in Alesund sa fi fost folosite in lupta, avandu-se in vedere faptul ca ,in graba debarcarii, parte din elementele constitutive ale acestora nu au fost debarcate pe tarm !

O mentiune :
- A mai existat o operatiune britanica numita Primrose, insa aceasta a avut un cu totul alt obiect respectiv, capturarea masinii de codat germane- Enigma, de pe U-110 din data de 2 mai 1941.

[AdiP]

Dupa data de 12 iunie (perioada in care navei i se refac stocurile de pacura si reparatiile uzuale- in docul Gladstone) ,echipajul lui Hood participa la o serie de exercitii AA, curatenia si vopsirea navei,etc. A fost o perioada extrem de dura pentru acestia, avand in vedere lipsa functionarii instalatiilor sanitare ale navei, oamenii fiind nevoiti de cele mai multe ori sa foloseasca (atunci cand se aflau in port),instalatiile sanitare existente pe tarm !!!

O imagine cu vopsirea navei care trebuie comentata putin mai mult.

Este vorba despre penultima nuanta de culoare pe care a primit-o Hood, inaintea scufundarii sale de catre Bismark. Nuanta folosita avea denumirea "Home Fleet medium gray AP 507B, in imaginea prezentata vopsirea efectuandu-se la Scapa.
De remarcat instalatiile din babordul navei :
1.Instalatia pom-pom (Peter)
2.Turela Nr.1 de 102 mm
3.Lansatorul UP Nr.2
4.Turela Nr.2 de 102 mm
In spatele turelei 1 (putin ascuns),se afla lansatrul UP Nr.1, langa care Bob Tilburn (unul din cei 3 supravietuitori) a stat in timpul luptei cu Bismark.
Piesa respectiva apare in aceasta imagine neincarcata (se vede placa ei de blindaj circulara si spre prova unul din proiectioarele de cautare ale navei).De remarcat telemetrul pupa, aflat la 4.7 metri mai sus ,in urma celor 3 modificari survenite intre feb. 1939 si mai 1940.

Intre 12-16 iunie, nava participa impreuna cu distrugatoarele canadiene HMCS Skeena, Restigouche , St. Laurent si britanicele HMS Argus, Dorsetshire,Shropshire si Cumberland, la protectia trupelor ANZAC (facand parte din convoiul US3-respectiv navele RMS Queen Mary,Empress of Britain,Aquitania,Mauretania,Andes si Empress of Canada) care traversau golful Biscaya cu destinatia Clyde dupa care, Hood ia cap compas Gibraltar (escortata de catre distrugatorele HMS Fraser, Restigouche,Wanderer, Skeena si St. Laurent), unde vor face ralierea cu HMS Ark Royal, la 250 mile vest de capul Malin, pe data de 25 iunie,la timp pentru a intra in componenta Fortei H (Ark Royal si 5 distrugatoare) in vederea interceptarii francezului Richelieu, raportat ca plecat din Dakar spre Gibraltar.

Ceva imagini cu cele enumerate mai sus:
Skeena, Restigouche si St. Laurent:



Britanicele Argus, Dorsetshire,Shropshire si Cumberland:

[AdiP]

HMS Fraser si Wanderer:


"Civilele" RMS Queen Mary, Empress of Britain, Aquitania :



Mauretania inainte de razboi si in 1941


Andes si Empress of Canada


Francezul Richelieu, aici intrand in New york (de remarcat lipsa piesei 2 din turela B:


Incepand cu 30 iunie, nava redevine Nava Amiral a Flotei, sub pavilionul lui Sir James Somerville,Vice Amiral si comandant al fortei H


Intre 2-4 iulie 1940, Hood ,va face parte din Forta H, in cadrul operatiei Catapult, respectiv neutralizarea flotei franceze aflata in portul Mers-el Kebir - Oran, Algeria .
Compunerea Fortei H ?
Iat-o :
HMS Hood, HMS Ark Royal, HMS Valiant, HMS Resolution, HMS Arethusa, HMS Enterprise si 11 distrugatoare, respectiv:
- Flotila 8 distrugatoare :
HMS Faulknor, HMS Foxhound, HMS Fearless, HMS Forester, HMS Foresight , HMS Escort, urmate de catre
- Flotila 13 Distrugatoare, in speta :
HMS Keppel, HMS Active, HMS Wrestler, HMS Vidette si HMS Vortigern.

Imagini cu navele enumerate mai sus si ,binenteles, despre componenta flotei franceze prinsa in cleste la Oran, sper sa va vorbesc maine.
Scuze pentru alungirea postarilor.
Multumesc.

[AdiP]

Salut
Imi pare rau ca nu m-am putut tine de cuvant mai repede, in legatura cu prezentarea de care vorbeam in postarea anterioara.
Ziceam ca o sa prezint navele din compunerea fortei H, participanta la atacul flotei franceze stationata la Mers-El-Kebir.
Iata-le :

HMS Hood, HMS Ark Royal


HMS Valiant, HMS Resolution


HMS Arethusa, HMS Enterprise


Distrugatoarele :
HMS Faulknor, HMS Foxhound


HMS Fearless, HMS Forester


HMS Foresight , HMS Escort


HMS Keppel, HMS Active

[AdiP]

HMS Wrestler, HMS Vidette si HMS Vortigern



Sa vedem acum din perspectiva politica ,decizia care a condus la masura dispusa de Marea Britanie in legatura cu distrugerea flotei franceze stationata in Algeria.

Situatia creata de colapsul rezistentei armatei franceze din 1940 si binenteles armistitiul semnat la Compiegne pe 22 iunie ,a adus pe agenda de zi a Amiralitatii si implicit a parlamentului britanic, problema flotei franceze care risca sa ajunga pe mainile germanilor.
Desi in martie 1940 s-a ajuns la un acord intre Franta si Anglia prin care acestea se obligau ca nici una din ele sa semneze (indiferent de circumstante) un tratat de pace cu Germania nazista, la doar 3 luni mai tarziu, in urma caderii Parisului, primul ministru francez- Paul Reynaud ,solicita in scris lui Churchill sa permita Frantei iesirea de sub conditiile respectivului acord.
Binenteles ca replica englezilor a fost una prin care sau pus mai multe conditii ,una din ele fiind tocmai legat de flota franceza.

In esenta, se permitea Frantei exploatarea termenilor unui eventual armistitiu semnat cu Germania, cu conditia ca flota franceza sa navigheze spre porturile britanice unde urma sa intre sub incidenta Marii Britanii .
Avand in vedere ca flota franceza se afla pe locul 4 in lume la acea data (ca numar de nave de razboi) a fost considerata o masura preventiva, in vederea evitarii caderii acesteia in mainile Germaniei.
Raspunsul Angliei emis lui Reynaud in dupaamiaza de 16 iunie a venit prea tarziu,in cursul noptii de 16 spre 17 , acesta fiind inlocuit de catre grupul ‘defetist’ condus de maresalul Petain, generalul Weygand, amiralii Darlain, Laval, Baudoin, etc ,care au propus si acceptat termenii Germaniei, semnand armistitiul din 22 iunie.

In aceste circumstante, guvernul britanic refuza permiterea Frantei de a renunta la conditiile tratatului semnat in martie, anuntandu-si intentia de a continua lupta chiar si fara ajutorul celei din urma. Toate eforturile de a convinge guvernul francez de a dispune trimiterea navelor catre porturile britanice sau de sabordare a acestora inaintea semnarii armistiului au fost zadarnice. Din aceste considerente, guvernul englez va lua decizia de a actiona impotriva flotei franceze, pentru a o determina ,fie sa treaca de partea Angliei ,fie sa se sabordeze in porturile in care navele se aflau la momentul semnarii armistitiului, englezii oferind chiar si asistenta in vederea evacuarii navelor catre Marsilia sau porturile din Africa de Nord , insa si aceasta optiune a fost refuzata de catre francezi.

Masura semnarii armistitiului a fost facuta publica in data de 25 iunie, zi in care s-a incetat focul pe toate fronturile. Conditia pusa de catre Germania in legatura cu flota franceza, cerea trecerea acesteia sub control german sau italian, navele urmand a fi demilitarizate.
Desi initial, conditiile armistitiului au facut pe amiralii francezi sa exclame ’Flota Franceza nu se va preda niciodata’, totusi, dupa 26 iunie, a devenit evident pentru englezi ca aceasta era tot mai mult in pericol de a cadea sub incidenta germana.
In aceste conditii guvernul britanic ofera comandantilor francezi alte alternative :
-continuarea luptei de catre marina franceza alaturi de cea britanica
-trecerea navelor sub tutela britanica
-adapostirea navelor in porturi britanice si disponibilizarea echipajelor franceze care aveau posibilitatea alegerii- sa ramana sa lupte sau sa plece inapoi in Franta.

Ministrul Marinei franceze,Amiralul Darlain, il asigura pe Churchill de faptul ca flota franceza nu va cadea in mainile nazistilor, insa la momentul respectiv nici francezul nici englezul nu stiau ca Hitler nu avea interesul de a prelua flota franceza in vederea utilizarii, solutia cea mai convenabila fiind neutralizarea flotei fie prin scufundare fie prin internare in porturile baze, si mentinerea acolo pana la finalul razboiului-sub control german sau italian, compunerea acesteia la momentul armistitiului fiind : 7 cuirasate, 20 de crucisatoare de batalie, 2 portavioane si cca.24 de distrugatoare, plus navele auxiliare .
Parte din aceasta flota se afla imprastiata in porturi din Anglia, Franta, Egipt ,precum si in porturi din estul Mediteranei.

La Portsmouth si Plymouth se gaseau 2 cuirasate,4 crucisatoare,4 distrugatoare ,cateva submarine si nave de serviciu.

In Alexandria se gasea 1 cuirasat (Lorraine) ,4 crucisatoare si 3 distrugatoare, alte cca. 20 de distrugatoare fiind stationate in porturi de pe coasta Africii de Nord.

Insa ,marea majoritate a Escadrei Atlanticului, se afla stationata langa Oran- Algeria, in portul Mers-el-Kebir, respectiv :
-Cuirasatele BRETAGNE si PROVENCE

-Crucisatoarele STRASBOURG si DUNQUERQUE

-13 distrugatoare (Mogador, Volta, Le Terrible, Lynx, Tigre, Kersaint,etc)
-4 submarine si porthidroavionul Commandant Teste, toate aceste nave fiind sub comanda Amiralului M.B. Gensoul.
Dispunerea flotei franceze :

[AdiP]

Salut
Neavand prea mult timp pentru machete,am decis sa continui sa cu prezentarea operatiunii Caltapult, prima misiune de amploare la care a participat Hood, sperand ca poate mai sunteti interesati de ea.

Gruparea britanica (Force H) ajunge in apropierea portului algerian in data de 3 iulie, Somerville luand decizia de a trimite un ofiter vorbitor de limba franceza pentru a comunica termenii unanim acceptati (din partea engleza) ca fiind ultimatum, amiralului francez Gensoul, comandantul flotei franceze stationata la Oran.Trebuie insa facute cateva precizari inaintea descrierii luptei.

Operatiunii Catapult i s-au opus de la inceput atat Somerville cat si Vice Amiralul Sir Andrew Cunningham (mai tarziu ajuns comandant al Mediterranean Fleet) ambii considerand ca o distrugere a flotei franceze prin folosirea unui asemenea plan, ar fi putut duce la schimbarea atitudinii Frantei , din aliati invinsi in inamici declarati .Mai mult, Somerville a incercat implementarea unui plan menit sa permita flotei franceze sa iasa in largul coastelor algeriene, dupa care sa se predea Fortei H. Din pacate pentru Somerville, expunerea acestui plan in fata lui Churchill , aproape la costat stoparea carierei sale in cadrul Royal Navy.

Alternativele pe care au considerat englezii ca ar fi fost cele mai potrivite pentru partea franceza au fost urmatoarele :
1.
a.-Navigarea spre porturi britanice, urmate de continuarea luptei impotriva Germaniei, sub comanda britanica.
b.-Navigarea spre porturi britanice, cu ajutorul echipajelor franceze, urmate de o repatrirere (daca se dorea) a matelotilor francezi.
In cazul in care francezii ar fi optat pentru una din cele 2 subpuncte (a sau b) urma ca dupa razboi, Anglia sa returneze Frantei navele, inclusiv compensarea pierderilor (implicite) survenite in urma razboiului.
c.-Navigarea cu echipaj francez ,catre unul din porturile franceze din colonii,spre exemplu Indiile de Vest sau Martinica,urmand ca acolo navele sa fie ori demilitarizate ori trecute (daca se dorea de catre partea franceza) sub jurisdictia SUA pe toata perioada razboiului. Din nou- echipajul era liber sa aleaga fie repatrierea, fie sa ramana internat in porturile de dispersare a navelor.
d.-Sabordarea navelor franceze de catre insesi echipajele acestora si incadrarea (daca mai era cu putinta) pe navele Majestatii Sale.
2.Daca partea franceza nu accepta nici una din variantele punctului 1, se considera acceptabila si demilitarizarea navelor direct in porturile baza, cu conditia ca efectuarea operatiei sa nu fie mai mare de 6 ore de la inmanarea termenilor catre partea franceza- si binenteles sub directa supraveghere a ofiterilor britanici ,pentru a se asigura neputinta repunerii in serviciu a navelor in mai putin de un an, chiar si in cazul utilizarii docurilor.
3.Daca nici una din variantele punctului 1, respectiv punctului 2, nu erau acceptate de catre partea franceza, Amiralul Somerville avea ordin sa procedeze la distrugerea flotei franceze stationata in rada portului, cu precadere -cuirasatele Dunquerque si Strasbourg.

Dupa sosirea gruparii britanice la intrarea in rada portului Mers el Kebir, Somerville ia decizia de al trimite pentru parlamentari pe capitanul Cedric Holland, vorbitor de limba franceza si recunoscut ca francofon.
Acesta intra in port la bordul distrugatorului Foxhound, in vederea remiterii catre Gensoul a termenilor prevazuti de partea engleza.
Decizia amiralului britanic de a trimite un ofiter inferior, pentru a parlamenta cu Amiralul Gensoul in vederea predarii fara lupta a flotei , a dus la un raspuns pe masura din partea francezilor.
Simtindu-se jignit si asteptand ca amiralul Somerville sa fie cel care sa ia legatura direct cu el, Gensoul il trimite pe locotenentul Bernard Dufay ,cu mentiunea ca amiralul francez este « ocupat » si nu il poate primi pe delegatul britanic, cu mentiunea expresa din partea amiralului de a parasi imediat rada portului.
Constient insa ca de el depinde soarta multor oameni, avand in vedere faptul ca Forta H avea ordin sa deschida focul inaintea lasarii intunericului-in cazul in care francezii refuzau dialogul, Holland insista sa remita ordinele sale direct amiralului, insa se loveste de refuzul respectuos al locotenentului francez. Presupunand ca Gensoul il va asculta totusi ,daca ar avea ocazia sa fie fata in fata cu acesta, Holland ia o decizie indrazneata :
-la bordul unei baleniere coborate rapid de pe Foxhound, acesta traverseaza portul in viteza, indreptandu-se direct catre nava amiral franceza, respectiv cuirasatul Dunquerque, reusind intr-un final sa urce la bordul navei si luand legatura direct cu amiralul Gensoul.
Dupa doua ore de negocieri si expuneri ale variantelor propuse, Holland devine brusc constient ca navele din port au primit deja ordin sa-si aprinda caldarile, in vederea pregatirii de lupta.
Trebuie mentionat aici ca majoritatea navelor franceze se aflau la ancora cu pupa spre larg, pozitie extrem de vulnerabila in cazul unui atac venit din acea directie.

Iata o poza cu dispunerea navelor franceze:


Gensoul ii prezinta capitanului Holland o copie dupa ordinul primit de la Amiralul Darlan, prin care se dispunea plecarea imediata spre porturi americane sau sabordarea navelor in rada portului baza, in cazul in care se incerca o capturare a acestora. Privind retrospectiv insa, decizia lui Gensoul nu avea nici o legatura cu ordinul primit, el a decizand sa raspunda fortei prin forta, de aici si tragerea de timp pentru a da sansa navelor sale sa se pregateasca de lupta .
Nereusind sa trimita amiralului Darlan termenii propusi de catre englezi ,Gensoul a luat decizia de a riposta ,probabil si pe pe fondul aparitiei a patru Swordfish de pe Ark Royal, care au lansat mine magnetice la intrarea in rada portului, pentru a impiedica navele sa iasa.

In Londra, Churchill , tinut la curent in permanenta, devine nelinistit de tacerea francezilor si supectand-ul pe Darlan ca ar putea da ordin flotei franceze din estul Mediteranei sa vina
in ajutorul celei stationate la Mers el Kebir, transmite ordin amiralului Somerville sa solutioneze de urgenta (intr-un mod sau altul) problema.
Somerville transmite amiralului francez un ultimatum prin care ii cere sa decida in termen de 15 minute ,daca va accepta sau nu termenii ,in cazul unui raspuns negativ gruparea britanica fiind fortata sa deschida focul, astfel, ambele tabere reusind sa-si ingradeasca intr-o asemenea masura optiunile, incat singura solutie « onorabila » ramanea lupta.

Fiind informat de mesajul lui Somerville, capitanul Holland, paraseste de urgenta Dunquerque, in trecere salutand tricolorul francez ,avand lacrimi in ochi.
Imediat dupa ce acesta urca pe baleniera ,aude semnalele acustice prin care echipajele franceze intrau in stare de alarma cu pregatirea pentru lupta.
Ulterior, Holland a marturisit ca in acele momente nu i-a venit sa creada ca ceea ce auzea ,era cu putinta.

Dupa circa 15 minute, inca inaintea ajungerii sale pe Hood, acesta deschide focul, urmat apoi de celelalte nave britanice,prima salva a acestuia lovind Dunquerque in turela 2 prova,salva 2 si 3 scotand din functie generatorul principal si sistemul hidraulic de guvernare a turelelor navei.
Desi fusesera unele din cele mai bine protejate nave din lume, in circa 4 minute, marea majoritate a navelor franceze au fost lovite si fortate sa esueze.
Vechiul chirasat Bretagne se scufunda, Provence este grav avariat, impreuna cu contratorpilorul Mogador si altele.
Riposta a fost considerata una mediocra, tunurile franceze fiind rapid reduse la tacere .
Obiectivul « secundar » al englezilor ,crucisatorul de batalie Strasbourg, de 26 000 tone ,protejat fiind de patura de fum lansata , reuseste sa paraseasca rada portului, chiar daca loveste o mina cu pupa tribord. Impreuna cu el ies la mare larga si 4 distrugatoare, care vor forma ecranul de protectie al navei, pana la intrarea in rada portului Toulon. Gestul a fost apreciat de catre marinari englezi si chiar de catre Amiralitate, care da ordinul de a se renunta la urmarirea acestora, aproximativ in jurul orelor 22.00.
Rezultatul luptei s-a soldat cu 1297 de morti de partea franceza,354 fiind raniti,englezii neavand decat 2 morti, insa pierzand si increderea francezilor fata de Imperiul Britanic .

Cea mai concludenta evocare a acesteia, vine tocmai din partea Amiralului Gensoul care, adresandu-se marinarilor supravietuitori ,la momentul indeplinirii serviciului funerar al celor cazuti, remarca cu amaraciune :
-Daca azi, apare o pata pe drapelul natiunii noastre, aceasta nu ni se datoreaza noua !
Somerville, apreciaza ulterior actiunea ca fiind « Cel mai mare bluf politic al lumii moderne si care ar fi putut ridica pe toata lumea impotriva noastra .Sunt in continuare dominat de un sentiment de mustrare si rusine . ».
Iar intr-o scrisoare adresata sotiei sale, va face remarca « Stiam ca voi fi criticat pentru ca am lasat pe Strasbourg sa scape si ca s-ar putea sa-mi risc cariera ulterioara pentru asta(nu ca m-ar mira),oricum nu-mi pasa ,fiindca stiu ca inima mea a fost alaturi de francezi in acele momente. »
Liderul Frantei Libere, gen. DeGaulle, din cartierul sau general de la Londra, este dezgustat de masura luata de catre partea engleza,mai ales avand in vedere ca presa britanica publica stirea ca pe o mare reusita militara. Insa s-a confruntat cu mari eforturi in a continua sa inroleze voluntari francezi in armata condusa de catre el si pusa la dispozitia englezilor.
In Germania,Hitler si Goebels jubileaza, si continua sa accentueze ura francezilor din Franta ocupata, impotriva britanicilor si a Angliei in general.

Gustul pastilei amare a fost prea putin indulcit in urma discursului tinut de catre Churchill in Camera Comunelor (o luna mai tarziu) in care acesta perora legat de eroismul marinarilor francezi si britanici, invederand cu glas sugrumat si lacrimi in ochi ,ca actiunea britanicilor a fost una « melancolica » ,vorbind de tragedia sufleteasca a echipajelor britanice puse sa lupte impotriva aliatilor francezi.

Prea putini insa au fost aceia care si-au amintit ca la momentul respectiv, printr-o comunicare mai buna si putin mai multa incredere, s-ar fi putut evita situatia penibila (dar intr-un fel necesara) de a lovi si a distruge flota franceza, prinsa ca pestele in butoi la Mers El Kebir.

Cateva imagini :
Amiralul Gensoul


In timpul atacului ,aici apare Bretagne imediat dupa deschiderea focului impotriva sa:


No comment :
PG]
PG]
PG]




Si Strasbourg in timpul fortarii iesirii din port :

[Radu-Dan]

Draga AdiP, sunt impresionat de felul in care faci istorie navala, sunt sigur ca este o realizare in urma unei cercetari riguroase.
Detin foarte multe imagini cu nave romanesti si straine descoperite in cercetarile efectuate de mine si prietenul meu George in arhive oficiale si private. Am cautat un specialist pentru a identifica navele din imagini.
Noi cercetam si editam carti in domeniul aeronautic.
In cazul in care locuiesti in Bucuresti si doresti sa faci o identificare, poate luam legatura prin telefon sau Mail.
Mail - danantoniu01@yahoo.com
Mobil - 0722502958

Aceasta postare a fost editata de Radu-Dan: 10 December 2008 - 01:09 PM

[AdiP]

Respectele mele Radu-Dan Antoniu.

Scuze pentru intarzierea putin nejustificata a acestui raspuns.
Cred ca se cuvine sa fac cateva precizari :

Avand in vedere ca acest topic s-a nascut in urma discutiilor purtate pe alt topic, legat de navele din perioada celui de-al doilea razboi mondial, am considerat ca se impunea putina aprofundare vis-a-vis de ceea ce a insemnat/inseamna HMS HOOD pentru istoria Marii Britanii si istoria marinei militare din acea perioada.

Ceea ce am scris aici pana acum, este doar pasiune si in putinul timp liber detinut, nu cercetare in adevaratul sens al cuvantului, eu fiind doar un colectionar de machete si "istoric de cafenea".
Munca efectuata pentru sintetizarea postarilor a fost (si este) efectuata cu placere, din pacate insa, timpul efectiv nu-mi permite o continuare a acestora in ritmul in care mi-as dori eu (cel putin).
Sursele mele sunt cateva carti avute la indemana, fotografii, planse tehnice, etc, etc. O parte a continuarii subiectului in cauza este in mare -gata-, necesita insa mici retusuri si verificari.

Legat de eventuala analizare a imaginilor, din pacate locuind in Turda, nu intrevad o eventuala deplasare catre Bucuresti in viitorul apropiat, locul de munca si programul ne-permitandu-mi asta. Scuzele mele.

Am explicat mai in amanunt prin mail-ul trimis.
Adi

[AdiP]

Cu scuzele de rigoare fata de toata lumea care a citit acest topic si a ramas destul de mult "cu ochii in soare", mai avansez putin cu istoria navei. Printre picaturi, am reusit sa sintetizez cate ceva legat de nava. Profitand si de timpul liber pe care il am la dispozitie, am decis sa continui prezentarea. Deci si prin urmare :

Revin putin la momentul luptei la care Strasbourg paraseste rada portului.

In urma receptionarii de semnale luminoase atat de pe navele franceze cat si din pozitiile de coasta, care cereau incetarea focului din partea engleza, raspunsul prompt al acestora a fost : "- Atata timp cat navele voastre sunt in masura sa pluteasca si sa riposteze, vom continua focul".

In jurul orelor 18 :04, imediat dupa ce navele franceze decid incetarea focului, pe navele britanice se da acelasi ordin.
Ofiterul de contrainformatii al flotei apreciaza ca navele franceze au incetat focul dorind sa dea barcile la apa, in vederea abandonarii navelor ; in consecinta , transmite imediat aceasta prezumtie catre comanda flotei.
Se ia decizia ca gruparea britanica sa schimbe de cap si sa se posteze in partea vestica a portului, pentru a avea camp liber de tragere si a nu fi puse in postura de a lovi echipajele franceze in cazul in care acestea intradevar s-ar fi folosit de ocazie pentru abandonarea navelor. Totodata, aceasta manevra s-a efectuat si avandu-se in vedere faptul ca intrarea/iesirea din rada portului era blocata prin dispunerea minelor lansate mai devreme de Swordfish-urile lui Ark Royal, iar navele care ar fi incercat o manevra de iesire nu ar fi reusit altceva decat blocarea senalului navighabil.

La ridicarea partiala a fumului din port, imaginea vazuta de catre cei de pe salupa lansata de catre HMS Foxhound , este urmatoarea :
-Dunkuerque cu mola rupta, se afla esuat aproape de capatul portului
-Provence parea lovit, fumegand abundent si avand o banda accentuata si cu prova inundata.
-Comandant Teste in flacari
-Bretagne era inca invaluita in fum, efectele loviturilor asupra navei neputandu-se aprecia in acel moment.
-Strasbourg si distrugatoarele din escorta sa luau viteza in afara radei, schimband de cap spre est si urmarind cat mai aproape linia tarmului ce oferea o relativa protectie vizuala.
O imagine cu Comandant Teste inaintea atacului :

La ora 18 :20 ofiterul semnalizator de pe Hood, primeste un raport prin care se confirma faptul ca nava fugar este Strasbourg care impreuna cu 4 distrugatoare din clasa Mogador, se indreapta spre est, urmand linia malului.
Clasa Mogador :


Imediat se transmite celor 6 Swordfish-uri decolate de pe Ark Royal, ordinul de contramandare a atacului asupra portului si de interceptare a fugarilor, primind drept escorta aparatele Blackburn Skua, ridicate in aer incepand cu ora 18 :25. In acelasi timp, parte din navele grele britanice abandoneaza pozitia din vestul portului, lansandu-se in urmarire. Bateriile de coasta franceze redeschid focul impotriva celor ramase pe pozitie, distrugatorul Wrestler fiind incadrat de circa 100 de lovituri , cazute suparator de aproape ; moment in care acesta incepe manevra de retragere pentru a intra in dispozitivul de urmarire, in urma ordinelor primite. La ora 18 :43 crucisatoarele si escorta apropiata de distrugatoare, fortau interceptarea, la viteza maxima permisa de motoare.

Atacul lansat de catre aparatele Swordfish impotriva fugarilor, desi bine condus, a fost intampinat de o AA puternica, rezultatul obtinut ramanand incert; mai mult- doua din cele 6 aparate sunt doborate, echipajele acestora fiind recuperate ulterior de catre Wrestler.

Intre orele 19 :33 si 19 :45, unul din distrugatoarele franceze este angajat cu tunul (distanta 12.000-18.000 yarzi) de catre Arethusa si Enterprise, la scurt timp ajungand in zona Hood, Valiant si Resolution, care incep tragerea cu artileria de 15 inch impotriva micii nave ce incearca o fuga disperata, urmand linia tarmului.
S-a apreciat gresit ca cel putin 3 lovituri grele si-ar fi atins tinta ; in urma angajamentului, francezul reusind totusi sa scape relativ intact.

In urma presupunerii (neconfirmate) ca navele franceze (avantajate de lasarea intunericului) ar fi putut reveni pe curs si incerca un atac cu torpila impotriva urmaritorilor, amiralul Somerville considera ca un atac pe timp de noapte nu se justifica si dispune abandonarea urmaririi, motivele invocate fiind urmatoarele :
-Localizarea lui Strasbourg pe timpul noptii destul de improbabila.
-Forta H era perfect vizibila pe fundalul amurgului-spre larg.
-Viteza mare a navelor pornite in urmarire, nu permitea imprastierea rapida a distrugatoarelor din escorta, in cazul unui atac cu torpila venit din partea franceza, existand pericolul coliziunii cu navele grele.
-Mare parte din distrugatoare fiind de tip V si W, cu autonomie redusa, permiteau doar 3 ore de navighare la viteza maxima , ceea ce reducea mult sansa scaderii distantei dintre parti.
-Pana la punerea lui Hood, Valiant si Resolution intr-o pozitie favorabila prin care acestea sa asigure "protectia" optima de foc a distrugatoarelor, acestea din urma s-ar fi aflat in inferioritate, protectia neputandu-se efectua inaintea caderii intunericului.
-Nu se justifica eventuala pierdere a unor nave britanice in urma unei lupte cu Strasbourg, totul raportat la scopul formarii Fortei H - anihilarea sau predarea flotei franceze.
-Valiant si Resolution lansate in urmarire nu dispuneau de ecran de protectie, escorta acestora ramanand in vestul portului algerian.

Din aceste considerente, urmarirea este stopata in jurul orei 20 :25, Amiralitatea ordonand navelor revenirea pe curs si mentinerea in pozitie de asteptare, in estul Oranului.

La orele 20:55, la circa 20 minute de la lasarea intunericului, o noua formatie de Swordfish armate cu torpile, ajunge in apropierea lui Strasbourg, de aceasta data atacul fiind lansat dinspre uscat spre larg, cu nava franceza vizibila pe fundalul orizontului.
Aparatele britanice, profitand de "umbra uscatului", efectueaza relativ in siguranta atacul, doar ultimele doua aparate din formatie fiind incadrate de AA usoara a distrugatoarelor interpuse intre uscat si Strasbourg. S-a apreciat ca in urma acestui atac, una din torpile a lovit cuirasatul in zona pupa tribord, alta fiind observata in zona castelului prova, fara urmari vizibile totusi.
Toate aparatele se intorc mai mult sau mai putin lovite pe nava mama, profitand de intunericul deplin.

[AdiP]

Intre 4 si 5 iulie, Hood si o parte din navele britanice se afla in Gibraltar, pe traseul de intoarcere, acesta fiind atacat fara rezultat de catre o formatie de aparate franceze, avand ca rezultat doi morti. Revenirea in Gibraltar s-a datorat ordinului care viza ca toate navele revenite in port sa-si refaca de urgenta stocurile de combustibil si munitii, dupa care sa fie trimise de urgenta la Dakar, in vederea atacarii lui Richelieu, aflat la ancora.

Hood :


Informata in dimineata lui 5 iulie de faptul ca Dunkerque se afla esuat insa cu artileria in stare de riposta, Amiralitatea da ordin ( radiograma 2005/4) de distrugere a francezului prin intermediul artileriei , renuntandu-se pentru moment la atacarea lui Richelieu.
Din Gibraltar pleaca spre Mers-El-Kebir in jurul orelor 09 :00, (in cadrul operatiunii Lever) navele HMS Hood, Ark Royal, Valiant, Arethusa si 10 distrugatoare, mai putin nava Resolution si un distrugator.

In urma recunoasterii aeriene efectuate la Oran, se constata ca un crucisator usor (clasa Lynx) se afla stopat in apropierea iesirii in port, Dunkerque se afla esuat pe fund plat in apropierea orasului, cu cap 295, iar un crucisator usor (clasa Fantasque) se afla esuat in apropierea tarmului, cu cap nord.


Ca urmare a transmiterii acestor date la Amiralitate, aceasta anuleaza atacul cu artileria stabilit initial si solicita utilizarea aviatiei ambarcate pe Ark Royal, care prin atacuri continue sa duca la distrugerea sau avarierea lui Dunkerque, astfel incat nava sa fie incapabila de lupta pentru o perioada de cel putin 1 an.
In urma acestei schimbari de plan, portavionul transmite ca va fi gata de operatiuni in jurul orei 05 :15, in dimineata lui 6 iulie.

Pozitionata la 36 grade 19 minute Nord, 2 grade 23 minute Vest de Oran (cca. 90 de mile distanta) in jurul orei 05 :20, primul val din cele trei stabilite pentru lovirea lui Dunkerque, decoleaza.
Primul atac a fost efectuat cu 6 aparate apartinand 820 Squadron , acestea avand amarate torpile cu cap Duplex, reglate pentru adancimea de 12 picioare (3,6 metri) si viteza de 27 noduri (50 Km/h).

Ceva imagini cu escadrila 820 de pe Ark Royal, cu aparate survoland la joasa inaltime nava Empress of Australia, salutand in acest fel pe King George VI in data de 6 mai 1939:

Si o imagine cu acelasi 820, inaintea atacului bazei franceze un an mai tarziu:


Un profil color cu un aparat de pe Ark Royal, in '39:


Urmand un traseu stabilit la circa 24 km de tarm si o inaltime de cca. 2100 metri, acestea urmau sa ajunga in apropierea portului imediat dupa rasarit, avand soarele in spate.
Atacul a fost efectuat ca la carte, prima torpila lovind nava la centrul acesteia, a doua explodand in zona puntii de comanda-tribord; a treia a trecut pe sub nava explodand la contactul cu tarmul, ultimele trei au lovit nava in zona turelei B- tribord. Atacul s-a dovedit a fi o adevarata surpriza, un singur aparat fiind mitraliat in timpul retragerii.
Al doilea atac a fost lansat la orele 05 :45 si efectuat de catre trei aparate Swordfish apartinand 810 Squadron avand ca escorta sase aparate Skua. Urmand acelasi traseu (cu soarele in spate), la intrarea in port avand o altitudine de 60 metri inaltime au fost incadrate de o AA violenta, fiind nevoiti sa manevreze larg apropierea de tinta, aparatul cap formatie lansand torpila de la prea mare distanta, celelalte doua marcand fiecare cate o lovitura, ultima avand rezultat vizibil o coloana de foc si fum de circa 180 metri inaltime, probabil in urma exploziei uneia din magaziile de munitie ale navei.

Imagine cu Swordfishurile din 810, insa cu baza pe alta nava (Courageous):


Un profil color cu inmatricularea din 1939:


Al treilea atac a fost efectuat de catre alte trei Swordfish ale lui 810 Squadron escortate de catre 6 Skua, toate lansate incepand cu orele 06 :20, aparatele urmand linia tarmului la o inaltime de 1200 metri. In apropierea radei, formatia ajunge in dreptul navei Provence, al carei AA se dovedeste puternica dar imprecisa. Prima torpila loveste Dunkerque, insa nu explodeaza, a doua are mai mult succes, explozia fiind confirmata de catre ultimul aparat, care isi lanseaza torpila de prea aproape, acesta neexplodand. Acest al treilea atac a fost intampinat de cateva aparate de vanatoare franceze insa fara entuziasm si urmari vizibile pentru atacatori.
In urma rapoartelor pilotilor, s-a remarcat ca desi Provence era cu prova in apa, si-a folosit antiaeriana, insa Dunkerque nu a ripostat in nici un fel.

Bilant :
-Dunkerque - 5 lovituri confirmate, 2 probabile. Aparate britanice pierdute: 1 Skua aterizat fortat, echipajul fiind recuperat de catre nava Vidette.

In urma Operatiunii Lever s-a apreciat ca Dunkerque e scoasa din functiune pentru mai bine de un an, ca urmare, toate navele britanice pornesc in jurul orei 18 :30, inapoi spre Gibraltar.

[FlyBoy]

PE aceasta cale multumesc lui AdiP pentru istoria interesanta si captivanta a acestui legendar bastiment.
Imi permit o mica corectura,: poza de mai jos e mai recenta decat evenimentele...jetul de pe punte cred ca e marturie!
Pentru cei care doresc mai multe detalii despre HMS Belfast, gasiti aici: Walkaround "HMS Belfast"
In acest moment. nava este pastrata ca muzeu si este ancorata pe Tamisa, vis-a-vis de Turnul Londrei.

Enjoy

Thumbnail atasat

•