Salut
Ziceam undeva mai sus de plecarea lui Somerville de pe Hood.
Acesta a avut comanda Escadrei de Crucisatoare de Batalie incepand cu data de 11 martie 1940 (nava amiral HMS Hood) si implicit a Fortei H, pentru episodul Mers El Kebir desi initial, (asa cum am aratat anterior) comanda Escadrei ii fusese incredintata Amiralului William J. Withworth.
Ei bine, dupa data de 10 august 1940 , plecarea lui Somerville de la comanda, duce la revenirea pe post a celui din urma, pozitie mentinuta incepand cu data de 10 august 1940 si terminata pe data de 8 mai 1841. Decizia renumirii in aceasta functie a Vice Amiralului Withworth a provocat nemultumire marii majoritati a oamenilor incadrati pe Hood cat si pe navele restului gruparii. O mica trecere in revista a vieti amiralului cred ca ar completa putin tabloul istoriei navei prezentate, deci :
William Jock Withworth s-a nascut in 29 junie 1884 in Northamptonshire, tatal sau fiind maiorul Earl Barton Withworth.
S-a inrolat in Royal Navy in 1899, casatorindu-se in 1910 cu scotianca Marguerite MacLean cu care a avut patru copii, doi baieti si doua fete.
In perioada primului razboi mondial Withworth a fost citat de doua ori si a primit Distinguished Service Order (DSO), dupa razboi fiind promovat in grad de capitan (in anul 1925), avand functia de director a Scolii de Antrenament Psihic si Recreational din Portsmouth, functie detinuta intre 1926 si 1928. Dupa acest an, primeste comanda navei HMS Stuart, respectiv a Flotilei 2 Distrugatoare din Mediterana.
Dupa 1931 va reveni la postul detinut anterior, unde va ramane pana in anul 1933.
Intre 1933 si 1935 a fost numit Capitan al Flotei in Statul Major al flotei din Mediterana pe nava HMS Resolution., iar din 1936 va fi numit comandant al lui GMS Rodney, in acelasi an fiind promovat la rang de Amiral de Spate.
Incepand cu 1937 va fi numit Prim Secretar in probleme navale pe langa primul Lord al Amiralitatii, functie detinuta pana in anul 1939. Din acest an istoria carierei sale se leaga de cea a lui Hood, prin numirea acestuia in functia de Vice Amiral- Comandant al Escadrei de Crucisatoare de Batalie din Mediterana, nava amiral fiindu-i desemnata HMS Hood.
Am exemplificat la paginile anterioare evenimentele la care a participat Hood sub comanda acestuia, unul din ele fiind episodul legat de submarinul Spearfish, urmat de cedarea comenzii in favoarea lui Somerville.
Primavara lui 1940 il gaseste pe Withworth (la comanda lui HMS Renown si a Flotilei 9 distrugatoare) implicat in campania Norvegiei, inclusiv in lupta purtata cu Gneisenau si Scharnhorst, tactica agresiva adoptata de catre amiralul englez ducand la avarierea lui Gneisenau si retragerea in viteza a ambilor corsari germani spre nord.
A urmat perioada in care a avut comanda lui HMS Warspite (nava amiral) cu care participa la a doua batalie a Narvik-ului, iar din vara lui 1940 revine la comanda lui Hood, comanda detinuta pana in mai 1941.
Primeste apoi postul de sef al Serviciului Personal al Marinei Regale post detinut pana in 1944. In aceasta perioada a fost promovat in rang de Amiral.
Incepand cu 1944 a fost numit Comandant sef al bazei Rosyth (cu nava amiral HMS Cochrane) functie indeplinita pana in anul 1946 cand a fost trecut in rezerva.
S-a stins din viata in 25 octombrie 1973.
Acesta a fost omul care a preluat pentru a doua oara comanda lui Hood, functie la care a renuntat cu cateva saptamani inainte ca nava sa-si afle sfarsitul in apele reci ale Atlanticului.
Revenind la miscarile navei, intre 25 august si 13 septembrie nava se afla la Scapa, o zi mai tarziu aceasta aflandu-se in patrulare impreuna cu HMS Naiad, pe data de 15 sept. incercand interceptarea unui corsar german vazut in apropiere de Stavanger, germanul reusind sa se indeparteze inaintea stabilirii prin contact vizual a identitatii acestuia.
Apoi, intre 16 si 19 octombrie, impreuna cu Somali, Eskimo si Mashona formeaza protectia Fortei D (Furious, Berwick si Norfolk), in atacul acestora asupra Tromso-Norvegia, urmata de o alta iesire impreuna cu HMS Repulse, Dido, Phoebe, distrugatoarele Matabele, Punjabi si Somali (intre 23-24 octombrie), privind interceptarea unui alt presupus corsar german, raportat patruland in apropiere de Obrestad.
Eskimo si Mashona
Dido, Naiad si Bonaventure :
Matabele, Punjabi si Somali :
Intre 5 si 11 noiembrie, impreuna cu Repulse, gruparea 15 Crucisatoare (Dido, Naiad si Bonaventure) si sase distrugatoare clasa Tribal, incluzand pe HMS Matabele, Punjabi si Somali, se deplaseaza in apropiere de Brest, mai apoi Lorient, incercand impiedicarea revenirii in unul din aceste porturi a corsarului german Admiral Scheer, raportat a fi atacat pe HMS JERVIS BAY si convoiul HX 84.
Admiral Scheer in doua ipostaze:
Gibraltar:
Si pe lanalul Kiel, rasturnat in urma atacului bombardierelor britanice:
Apreciez ca este demn de aratat (intr-o oarecare masura) detalierea atacarii convoiului HX 84 de catre Admiral Scheer, respectiv motivatia ordinului Amiralitatii privind impiedicarea lui Scheer de a reveni fie la Brest fie Lorient ca urmare a atacului.
Jervis Bay , pasager al companiei britanice Aberdeen&Commonwealth Line Ltd.a fost construita la santierele navale Vikers Ltd (Barrow in Furness) si lansata la apa pe data de 17 ianuarie 1922.Prima cursa oficiala (ca pasager) o efectueaza in Australia, pe ruta Sidney- Brisbane pe data de 26 septembrie 1922. Era catalogata ca o nava care ’’ tinea bine marea’’.
In martie 1933 este vanduta altei companii maritime, respectiv Shaw&Albion Co, sub a carei sigla ramane pana in 1939.
Pe data de 25 august 1939 nava este rechizitionata de catre Amiralitate si transformata in crucisator auxiliar, amplasarea celor 8 piese de 150 mm si 2 de 76 mm fiind terminata la data de 15 octombrie 1939 la santierele Hawthorn Leslie. In urma modificarilor, deplasamentul urcase la 14 164 tone si o viteza maxima de 15 noduri, realizata cu ajutorul a 9 000 Cp.
A purtat numar de bordaj F 40 si un echipaj format din 255 de suflete.
Nava efectueaza o serie de escortari convoaie in perioada cuprinsa intre octombrie 1939 si aprilie 1940 in zona Atlanticului de Sud, ulterior primind acelasi rol insa a convoaielor ce tranzitau spre/dinspre Hallifax.
Pe data de 5 noiembrie 1940, Jervis Bay (comandata de catre capitan Edward Stephen Fogarty), face escorta convoiului HX 84, fiind singura nava ’’militara’’ a unui convoi cuprins din 37 de nave de transport de diverse tonaje. Comanda acestui convoi a fost incredintata comodorului Amiral de Spate H.B.Maltby, a carui stindard era arborat de catre nava Reardon Smith’s Cornish City.
In jurul orelor 16.30, convoiul aflat la 50 gr. 30’ nord, 32 gr.17’ vest (cca. 1000 mile de Newfoundland este atacat de catre cuirasatul de buzunar
Admiral von Scheer, la comanda aflandu-se Kapitan zur See Theodor Kranke, sub ordinele sale fiind 1150 de oameni, iar ca armament artileristic -6 tunuri L/52 cal.280 mm, 8 piese L/55-C28 de 150 mm, 6 piese C/32 de 88 mm, la un deplasament al navei de 15432 de tone, 8 motoare diesel MAN de 9 cilindrii fiecare (52050 Cp total) si o viteza de 28,3 noduri. Corsarul aproape perfect.
Impreuna cu Deutschland in 1937 :
De aici incolo, toata istoria are un iz de poveste amara, regasita cu mici modificari in cartea lui Douglas Reeman ’’ Intalnire in Atlanticul de Sud ’’ si a sa A.M.C. Benbecula. Atata doar ca, in cazul de fata, eroismul celor de pe Jervis Bay a intrecut imaginatia si talentul de povestitor al autorului cartii mai sus amintite.
In urma contactului vizual, comodorul ia decizia de a imrastia convoiul in speranta evitarii unui curs direct cu corsarul german si evitarea masacrarii prin punerea la adapostul intunericului si cu ajutorul lui Jervis.
Crusisatorul primeste ordin de a intinde o perdea de fum (fiind aflat in fata convoiului, la cca. 10 mile).
Imediat dupa inceperea acestei operatiuni, comandantul lui Jervis ia decizia punerii masinilor cu toata viteza inainte, in speranta de a se apropia de corsar si a da sansa tunurilor sale sa riposteze. Nu a avut aceasta sansa, Scheer tragand salva dupa salva in impertinentul englez, lovind in prima instanta puntea de comanda, centrala de tir si ucigand aproape toti ofiterii navei. Dupa circa 24 de minute (in care Jervis Bay continua sa traga spre germanul aflat prea departe) se primeste ordin de abandonare a navei.
Supravietuitorii de pe Jervis, in numar de 65 de oameni, incearca sa urce in singura barca de salvare intacta si pe cele doua plute ramase. Vor fi salvati de catre nava sub pavilion suedez Stureholm, comandata de catre cpt. Sven Olander, intoarsa dimineata la locul naufragiului.
Pentru eroismul de care au dat dovada, oamenii de pe Jervis Bay au fost decorati, comandantul acestuia- Edward Stephen Fogarty primind Victoria Cross. Post mortem.
Dupa distrugerea lui Jervis Bay, Admiral Scherr schimba de cap si urmeaza convoiul, prima tinta luata in vizor fiind chiar nava pe care se afla comodorul H.B.Maltby, scufundata de urgenta. A urmat incadrarea liner-ului Rangetiki , care scapa datorita perdelei de fum si intunericului. Din pacate insa pentru englezi, lipsa unui vant puternic, asociat cu luna plina aparuta, da ocazia corsarului german sa isi continue treaba nestingherit.
Urmatoarea tinta si cea mai apropiata de nava germana este petrolierul San Demetrio care fuge atat cat il tin puterile si mintea agera a unui batran lup de mare, ce reuseste sa isi duca nava pe un traseu zigzagat, cat mai departe de moartea ce pandea la adapostul intunericului.
San Demetrio:
Dupa acest episod, Serviciul de propaganda al marinei britanice toarna un scurt metraj intitulat ’’ San Demetrio-London’’ in rolul comandantului navei jucand Robert Beattie.
Urmatoarea nava luata in vizor de catre corsar este nava Beaverford, comandata de catre capitan E.Pettigrew. Apreciind ca soarta le era oricum pecetluita, da ordin de intoarcere a navei catre corsarul german si dispune riposta cu tunul prova de 4 inch.
-Admiral Scheer, nestiind ce are cu exactitate in fata, in prima faza manevreaza evaziv, dupa punerea pe o noua pozitie, scufunda nava britanica cu tot cu cei 77 de oameni aflati la bord.
Eroic si smintit in acelasi timp.
Impreuna cu Beaverford mai sunt scufundate de urgenta Fresno City (comandata de catre Cpt. Reardon Smith), Kenbane Head ( cpt. G.Heyn), Maidan (cpt. Brocklebank-toti cei 90 de oameni echipaj ucisi), Mopan si Trewellard. Restul convoiului scapa, din fericire pentru englezi, nava germana preferand sa puna cap compas spre Brest, pentru a evita interceptarea sa de catre navele Royal Navy puse in alerta.
Beaverford si placa comemorativa in cinstea celor morti:
Acesta a fost episodul pe care l-am cosiderat interesant de amintit si datorita caruia Hood a fost trimis sa incerce macar, interceptarea navei germane inaintea apropierii de una din cele doua baze franceze si de a intra sub umbrela protectoare a Luftwaffe.
Pe data de 11 noiembrie Hood primeste ordin de abandonare a misiunii legat de episodul Admiral Scheer, acesta parasind zona de patrulare din vestul Land’s End si revenind la Scapa pentru realimentare.
La Scapa :
Dupa data de 20 noiembrie, bastimentul alterneaza patrularile cu perioade scurte de repaos in rada Scapa Flow, pe data de 25 nov. acesta aflandu-se impreuna cu Escadra 1 puitoare de mine , in largul coastelor Reykjanes, Islanda.
Incepand cu data de 4 decembrie Hood se afla la Scapa unde, pe data de 11 primeste vizita noului amiral (commander in chief) al Home Fleet-ului, amiralul Sir John Tovey, iar pe data de 12 dec. este evitata ’’la mustata’’ o noua revolta a marinarilor, nemultumiti de perioadele de patrulare in conditii vitrege alternate cu prea putine zile de repaos in porturi si binenteles neplata la timp a retributiilor cuvenite acestora de catre Amiralitate.
Intre 24-29 decembrie se gaseste pe mare , impreuna cu Edinburgh, Cossack, Electra si Escapade, patruland in apropiere de I-lele Feroe si Islanda, prin aceasta masura incercandu-se inchiderea bresei de trecere a lui Admiral Hipper.
Intre 29 si 02 ianuarie 1941, Hood este la ancora in Scapa, echipajul bucurandu-se de 5 zile ordonate de Amiralitate ca perioada de refacere a personalului ambarcat.
Aceasta postare a fost editata de AdiP: 07 March 2009 - 03:40 PM