[AdiP]

Vazand cele discutate pe forum pana mai deunazi despre nave , avand si ceva material pregatit de mai demult pentru asta, am decis sa incerc sa va prezint cate ceva din ceea ce a reprezentat marina militara in cel de-al doilea razboi mondial. Sper doar,sa nu fi gandit prost.
Va supun atentiei o tema poate mai putin discutata in sectiunea nave a acestui forum si ma gandesc eu, poate sa-i ajute pe cei pasionati de modelismul naval militar din perioada ultimului razboi ,sau care sunt pasionati intr-o oarecare masura de istoria acestora.


Este vorba de nave militare de suprafata, in principiu fiind vorba despre marile crucisatoare,cuirasate ,portavioane, ale unor tari care au participat in cel de-al doilea razboi mondial, cu expunerea catorva imagini,ceva istorie,poate ceva profile,in functie de disponibilitati sau dorinta.
Nu am pretentia a fi un expert in domeniu,de aceea aparitia unor greseli, sper sa poata fi corectate si puse pe seama unor elemente mai putin cunoscute mie, sau gresita interpretare a unor date pe care le detin.

Am folsit subtitlul acestui topic citandul pe Georges Blond, din lucrarea sa 'Supravietuitorul din Pacific' referindu-ma in primul rand la crucisatoare si cuirasate, care dupa parerea mea ,au reprezentat apogeul unei ere in tactica luptelor navale.
Odata cu aparitia avionului ca arma de lovire iar mai apoi a submarinului care ,cred ca a fost si ramane cea mai eficienta arma construita vreodata ,s-a pierdut aproape definitiv scopul si esenta pentru care navele de suprafata grele au fost concepute.

Voi avea poate ocazia sa revin separat asupra subiectului « Arma submarina » si mai ales asupra celor detinute de Germania, care cel putin pe mine ,m-au fascinat dintotdeauna.
-Dar sa revin :

Am sa incerc sa va prezint nave care au apartinut unor tari cu traditie in constructia navala ,putand enumera aici Marea Britanie, Italia, S.U.A, Germania, Franta, si nu in ultimul rand Japonia,care a aratat lumii unele din cele mai frumoase siluete de nave de razboi.


Din motive obiective insa,voi incepe cu prezentarea uneia din cele mai cunoscute nave a Marii Britanii, in speta HMS HOOD :

[AdiP]

A fost catalogata de englezi ca fiind emblema Marinei Militare Britanice pana la disparitia sa in 1941, HMS Hood a reprezentat un simbol al Imperiului de la acea vreme.





Putina istorie :

In octombrie 1915, Amiral de Spate Frederick Tudor, inainteaza o nota catre directorul biroului de proiectari navale , Sir Eustace Tenyson d’Eynocourt, prin care solicita proiectarea unei nave de lupta care sa inglobeze solutiile constructive folosite cu succes la clasa Queen Elisabeth , privind atat forma corpului imers al navei, cat si protejarea acestuia printr-o mai buna distribuire a blindajelor ce protejau opera vie a viitoarei clase de nave.
Solutia aleasa a prevazut modificarea corpului si extinderea deasupra si mult sub linia de plutire, a centurii de blindaj,care sa permita efectuarea de operatiuni , indiferent de conditii,scazand totodata riscul privind un eventual atac ce putea viza distrugerea partilor vitale ale navei.
Intre noiembrie 1915 si ianuarie 1916, d’Eyncourt pune la punct 5 proiecte, cel mai promitator fiind reprezentat de o coca mai lunga si mai lata, dar cu pescaj mult redus fata de modelele folosite pana atunci. Oricum, proiectul a fost respins printr-un lung memoriu,efectuat de catre Amiral Sir John Jellicoe,Comandantul Sef al Flotei . Motivul ?-Desi flota regala britanica detinea suprematia in materie de nave grele, nu putea opune cu succes o nava sinonima cu cele aflate in constructie in Germania la acea vreme, respectiv cucisatoarele clasei Mackensen.
In acest sens ,s-au luat in calcul alte 6 planuri constructive realizate pe parcursul lunii februarie, toate vizand realizarea unei viteze mai mari,in detrimentul protectiei.Unul din cele 6 planuri a fost selectat pentru dezvoltare, din acesta rezultand in luna martie alte 2 propuneri .
S-a ales planul B, binenteles dupa aprobarea acestuia de catre Comisia Amiralitatii,in data de 7 aprilie 1916, plan din care s-a materializat doar HMS HOOD.

[AdiP]

Modificarile finale ale planurilor (sub directa supervizare a lui d’Eynocourt),au fost efectuate de catre E.L.Attwood, seful sectiei proiectari cuirasate, din cadrul Corpului Regal de Constructii Navale, asistat de catre S.V. Goodall .Iata in ce a constat acest plan :
1.Plecand de la un deplasament standard de 36 000 tone-cu mai mult de 5 000 tone decat orice alta nava din cadrul marinei regale,acest plan prevedea o viteza de 32 noduri,datorita folosirii unor boilere tubulare ,mici si usoare .

Cateva imagini :


O axonometrie color :

[AdiP]

2.Solutia distribuirii blindajului pentru aceasta nava reprezenta 33% din deplasament,fiind considerat peste standard de catre proiectantii britanici, insa a fost sensibil mai mic decat al navelor militare germane din epoca,solutia aleasa de acestia fiind undeva la 36-38 % (ex. Lützow sau Derfflinger). S-a considerat a fi o solutie mult mai viabila in cazul centurii principale a navei ,folosirea unui blindaj inclinat de 8 inch (200 mm) fata de blindajul de 10 inch (250 mm),folosit pe Queen Elisabeth. Oricum, protectia puntilor nu a suferit nici o modificare constructiva, grosimea acestora fiind limitata la aceiasi 2.5 inch (63 mm),in cazul puntilor inferioare,si un maximum de 1.5 inch (38 mm) in cazul puntilor superioare.

In luna august 1916,dupa batalia Jutlandei,s-a considerat necesara modificarea centurii blindate a viitoarelor nave,respectiv trecerea de la 8 inch la 12 inch (305 mm) si cresterea de la 9 inch ( 230 mm) la maximum 12 , in cazul barbetelor. Inclinarea blindajului de 12 inch echivala cu un blindaj de 14-15 inch (350-383 mm) pentru centura verticala, ceea ce a ridicat nava din punct de vedere al greutatii si distribuirii blindajului,la nivelul celor care vor aparea mai tarziu, in cel de-al doilea razboi mondial.

In toamna lui 1918:
In aceasta imagine inca nu se montasera placile de blindaj de 12 inch,acestea urmand a fi puse dupa lansarea cocai la apa

In imagine apare si unul din viitoarele tuburi lanstorpile (babord),cu camp de tragere submers.

Blindajul orizontal insa, nu a suferit decat modificari minore,ce au avut ca rezultat doar cresterea cu 3 100 tone a greutatii navei. A fost considerat ca fiind suficient un blindaj orizontal de 1.5-2.5 inch, datorita existentei a 25 compartimente etanse dispuse pe lungimea navei, in teorie acestia fiind suficienti pentru deflectarea spre in sus a suflului unei eventuale explozii . Din pacate,magaziile de munitii au fost dispuse in majoritatea lor - deasupra placii de blindaj de 2.5 inch- avand ca protectie orizontala doar un maxim de 1.5.
Ceea ce a rezultat din acest concept, este istorie .

Aceasta postare a fost editata de AdiP: 04 August 2008 - 10:27 PM

[AdiP]

Supranumita « Marele Hood », nava a purtat numar de bordaj 51 si a avut ca motto deviza 'Ventis secundis'-« Sa avem vant favorabil »( aprox.), cuvinte presupuse a fi fost rostite de catre amiralul Lord Samuel Hood in batalia pentru Martinica,atunci cand acesta a intrat « sub vant »,la inceputul luptei cu navele franceze.

Cateva imagini cu emblema acesteia
emblema navei -reproducere ---------------- Emblema dispusa in interiorul navei :


Emblema originala, -------------Emblema montata la intrarea puntii de comanda ( tribord)
inregistrata la Amiralitate
pg]

Dopurile de parada,aflate pe gurile tevilor artileriei principale

Aceasta postare a fost editata de AdiP: 04 August 2008 - 10:43 PM

[AdiP]

Numele la primit in cinstea celui amintit mai sus,respectiv amiralul britanic Lord Samuel Hood- 12.12.1724 - 27.01.1816 .
Pusa pe cala la santierele navale John Brown & Company din Clydebank- Scotia, la data de 01.09.1916, a fost lansata la apa in 22.08.1918, nasa de botez fiindu-i sotia lui Sir Horrace Hood , mort in batalia Jutlandei la comanda lui HMS INVINCIBLE, stra-stranepotul amiralului Lord Samuel Hood.
Cateva imagini din timpul constructiei :

Primele elemente care vor forma chila navei (la sfarsitul lui 1916,cu vedere dinspre pupa spre prova)


Lucrari de santier in anul 1917:


In primavara lui1918, lucrari mai avansate.S-au montat barbetele turelelor X si Y (pupa)
De remarcat in dreapta imaginii,tanarul de la forja ! Toate macaralele au capacitatea de ridicare de 5 tone


Scheletul carmei :

Lurcare efectuata in Glasgow,1918,la William Beardmore's Parkhead Forge. Carma a fost initial umpluta cu lemn,dupa care a urmat placarea acesteia cu metal.

S-au adus elicele ,de la 400 mile ,respectiv Bronze&Brass Co. of London pana la santierele John Brown & Company din Clydebank- Scotia.Masivele elici (cca 20 tone) fost ridicate cu ajutorul tractiunii furnizate de catre masini ale companiei H.bentley & Co. din Bradford.


Coca finalizata pentru darea la apa. Aici in 21.08.1918


22.08.1918 :


Cam atat pentru azi, multumesc.

Aceasta postare a fost editata de AdiP: 04 August 2008 - 11:24 PM

[Degrelle]

Ma simt atins la coarda cea mai sensibila, marile bastimente de suprafata...Excelente poze si informatii!

[AdiP]

Ma bucur Degrelle ca iti place .
Sper sa am ceva vreme mai tarziu sa pot continua,caci de-acum incepe partea mai frumoasa,legat de Hood.
Sper sa aduc si eu putina informatie legat de nava asta,caci e prea frumoasa sa nu fie tratata cum se cuvine.
Speranta mea este sa ajung cu prezentarea la flota japoneza....

[AdiP]

Continuam :

Mijlocul lui 1918,vedere tribord spre prova.
Se monteaza blindajul barbetei la turela B (300 mm). asigurarea acestuia efectuandu-se la final prin nituire !
De remarcat "umbrela "montata pe locasul turelei A !


In data de 9 august se monteaza prima piesa de artilerie.Aici apare piesa dreapta din turela X (pupa)


...mai spre finalul anului 1919:
Hood apare aici in 2 decembrie.Turelele A si B sunt deja montate,insa fara carapace (capacul acestora),aceasta nefiind inca turnata.La fel ,lipseste si tavanul centralei de tir:


9 ianuarie 1920,Hood pleaca prin propriile mijloace din Greenock. Se vad clar structurile puntii de comanda si ale dunetei:

[AdiP]

3 imagini cu Hood in data de 9 ianuarie 1920,la iesirea acesteia pentru ultima oara din dana John Brown,ajunsa aproape neincapatoare .Fotografii luate de pe macaraua de 150 de tone,aflata in partea de vest a santierului ,respectiv,pupa navei,structura centrala si cosurile si prova,de data aceasta terminata.
pg]


Inca o imagine cu nava scoasa afara din dana,manevrata fiind de 4 impingatoare. Nu a fost nici o fanfara care sa marheze momentul,doar cativa curiosi si lucratori portuari,adunati pe marginea de est a santierului (danei) :

[AdiP]

Inca cateva imagini ,dupa care ,din nou,putina istorie.

A fost prima fotografie facuta "oficial" si prezentata publicului englez si lumii intregi ,de fapt - cu dedicatie Germaniei:



Alta imagine,de data aceasta luat de pe crucisatorul HMS Lion,nava cu care va efectua manevre militare, dar dupa 1935,
luata in luna martie 1920,in timpul efectuarii de probe la masini,in apropierea insulei Arran:


Istorie,asa cum ziceam mai sus :
Nava a intrat in serviciu in anul 1920 , prima comanda a navei fiindu-i incredintata lui Wilfred Tomkinson, ultima comanda revenindu-i lui R.J. Patrick Stewart, incepand cu data de 27.02.1941.
A primit statutul de Nava Amiral a flotei britanice din Atlantic, fiind singurul bastiment terminat, dintre cele 4 ale clasei Amiral ,respectiv , Rodney, Anson, Howe si Hood. Daca primele 3 nu au fost terminate niciodata, nu acelasi lucru s-a intamplat cu Hood,costurile finalizarii sale ridicandu-se la 6.025.000 lire sterline.

O precizare : Sub numele Rodney au fost incadrate in nomenclatoarele marinei britanice nu mai putin de 6 nave,construite in diverse perioade,cea la care am facut referire aici fiind a 5-a din serie, constructia sa fiind stopata in 1917,in favoarea terminarii lui Hood.
Ultimul Rodney, nava cuirasat de 38 000 tone, a fost construit in 1925 si dat la casat in 1948.

In plin mars, Hood realiza 152 280 CP,respectiv 32.07 noduri,ceea ce facea din ea una din cele mai puternice nave la vremea ei. La viteza maxima cele 4 elice efectuau 207 rotatii pe minut,ceea ce ,raportat la cele 22 de tone fiecare,reprezenta ceva !
Tancurile de pacura reprezentau echivalentul a 3 895 tone din greutatea totala a navei,iar consumul maxim de pacura pentru a mentine o viteza de 32 noduri,era undeva la 70 de tone/ora . Enorm as putea spune.
Insa ceea ce facuse viabila solutia folosirii boilerelor mici, era reprezentata de consumul a doar 7 tone pacura la o viteza de croaziera de 14 noduri ,respectiv aproape de 100 000 CP. S-a mai realizat o viteza de 25 noduri utilizand 2/5 din puterea maxima a motoarelor.
Datorita acestui fapt,s-a calculat autonomia navei,respectiv la 32 noduri scotand "doar" 1 700 mile marine,iar la o viteza de mars de 14 noduri se "scotea" o autonomie de 7 500 mile marine !!!

Aceasta postare a fost editata de AdiP: 05 August 2008 - 11:52 PM

[AdiP]

S-au efectuat o serie de teste fara a menaja in vre-un fel nava. Volte la viteze mari, puneri ale masinii "pe drum inapoi" de la rotatia maxima a elicelor,s-au solicitat cat mai mult structura de rezistenta a navei,atat in conditii de vreme buna cat si rea.

Constatari ? La o viteza de 25 de noduri,cu carma pusa banda dreapta,la 38 grade ,nava vira complet pe o raza de doar 1280 metri. Nu am fotografii cu o asemenea manevra,insa inclin sa cred ca le cam zbura englezilor ceaiul de pe mese,inclinatia laterala fiind mare. Din aceste considerente,inaintea efectuarii unei asemenea manevre se treceau turelele A si B cu tevile spre interiorul virajului.
O imagine asemanatoare legat de rotirea de pe pozitie a turelelor :


Cam atat pentru azi.

Aceasta postare a fost editata de AdiP: 06 August 2008 - 12:24 AM

[AdiP]

Salut.Va prezint ceva in plus ,pana mai spre seara cand pot continua mai in amanunt.
-Din perioada probelor :
S-a luat decizia scoaterii navei din docul de pe santierul John Brown, mult mai repede decat a fost preconizat,pentru a se face loc constructiei navelor comerciale cu care firma constructoare avea contracte ce trebuia urgent onorate, montarea ultimelor elemente pe nava ,urmand a se efectua dupa mutarea acesteia in docul HM Dockyard Rosyth.

Drumul de la vechea « casa » la cea noua s-a efectuat prin navigarea in jurul Scotiei.In acest fel,echipajul a simtit pe pielea lui .una din « calitatile » lui Hood ,aceea de a nu menaja echipajul ,atunci cand deplasarea se efectua cu o viteza mare iar taria vantului ajungea la « forta 5 ».In acele conditii de viteza-vant-valuri,castelul prova se ingropa in valuri , iar mentinerea echilibrului oamenilor pe puntea de comanda devenea aproape imposibila.
O imagine mai sugestiva,luata in Mediterana,in 1937-38, pe o mare mult mai calma.....



Ce parere aveti ?

[FlyBoy]

Foarte interesant topicul si zic eu foarte util!

Multam!!

[AdiP]

Salut din nou
Incep cu o rectificare :
-Recitind ceea ce am scris cu cateva postari mai sus,constat cu neplacere aparitia unei greseli: Ultimul comandant al navei nu a fost R.J. Patrick Stewart ci RALPH KERR,care a primit comanda navei in dimineata zilei de 15.02.1941 nu 27.02,cum gresit este trecut mai sus.
Scuzele mele !

Ralph Kerr s-a nascut in 16 august 1891,fiind singurul fiu al familiei Kerr.Tatal a fost locotenent colonel,in armata de uscat,mama sa fiind originara din Gloucestershire.
A intrat in Academia Regala de marina in data de 15 Mai 1904,terminand-o pe 28 feb. 1914 ,in grad de locotenent,iar dupa primul razboi a primit comanda unui distrugator,respectiv, H.M.S. Cossack,(a 7-a din seria botezate astfel)marea majoritate a carierei sale servind pe acest tip de nava.
Aceasta este :

A primit comanda lui Hood asa cum am aratat mai sus,in 15 februarie 1941,comanda detinuta doar 3 luni,trecand de la "sefia" grupului de distrugatoare Rosyth,(comanda detinuta incepand cu 16.10.1939,terminata in data de 15.02.1941) pe puntea de comanda a lui Hood.
A disparut in valuri, odata cu nava sa,la varsta de 49 de ani, alaturi de amiralul Lancelot Holland, pe puntea de comanda .
-Sper sa-mi fi spalat macar o parte din pacatele neatentiei !

Aceasta postare a fost editata de AdiP: 06 August 2008 - 07:15 PM

[Degrelle]

Cu varf si indesat! Dupa povestea asta superba despre Hood, poate gasesti ceva si despre cuirasatele din clasa Rodney, design-ul lor m-a impresionat intotdeauna.

[AdiP]

Revenind la nava :
In perioada interbelica a fost mesagerul imperiului britanic ,indeplinindu-si cu onoare acest rol, purtand mesajul PAX BRITTANICA in toate colturile lumii.
Intre 27 noiembrie 1923 si 28 septembrie 1924,Hood (la comanda acesteia fiind capitan John K. Im Thurn -intre 15.05.1923 pana in 30.04.1925),impreuna cu HMS Repulse (comandant, Comandor H.W. Parker) si nave care formau Escadra de Crucisatoare usoare, participa la « Croaziera imperiului »,mai numita si « Croaziera in jurul lumii ».
Poreclita de catre echipajele navelor participante « World Booze », croaziera a fost foarte bine primita de catre tarile vizitate si a intarit legaturile imperiului cu restul lumii.
La comanda Escadrei s-a aflat Vice-Amiral Sir Frederick Laurence Field,binenteles avand ca nava amiral pe Hood.

Iata cateva imagini cu spatiul alocat amiralului la bordul navei ,respectiv :
cabina acestuia-
De remarcat draperiile grele de la ferestre,semineul cu balustrada protectoare tapitata in matase !

Salonul in care servea masa amiralul,de obicei insotit doar de cativa ofiteri superiori.Totusi,aceasta sala putea la nevoie primii pana la 45 de oaspeti. Din nou , de remarcat, bufetul"suedez" din dreapta imaginii :


Sa vedem acum unde serveau masa ofiterii :
Imagine luata din cadrul usii.Este anul 1920. In diagonala dreapta,pe perete,portretele celor 2 suverani :King George V si Regina Maria .Sub acestea se gasesc cele 2 deschideri care faceau legatura intre popota si cambuzele de unde se aducea mancarea.Din nou,se remarca sobrietatea aranjamentului tipic britanic, argintaria,vazele cu flori (flori pe nava ?).
Masa din partea dreapta a imaginii era pentru o parte din subofiterii navei.
De remarcat lacul aplicat pe masa din prim plan (mahon),trofeele castigate de nava la diverse competitii navale ,si argintaria inchisa in "dulapul" din extrema stanga a imaginii :

Aceasi incapere,imagine luata din partea opusa:
Se pot observa fotografiile ,prinse pe peretii despartitori (din lemn de tek vopsiti albi) si semineul ,langa coltarul de piele visinie. Scaunele,in schimb sunt modelul standard din Marina Regala de la acea vreme.

[AdiP]

Sa vedem acum unde servea masa restul echipajului.
Existau mai multe sali ,dispuse longitudinal pe axa navei,atat pe puntea superioara cat si pe cea imediat inferioara,in total fiind 15 incaperi inchise,de diferite suprafete .

Iata sala de mese dispusa pe puntea 3 (sub cea principala)mai numita si "a torpilorilor" fiind in apropierea respectivului post de lupta,respectiv la babord.Una identica se afla in tribordul navei.

Mesele sunt agatate de tavan cu tije-nu cabluri-din motive evidente,in poza prezentata urmand a se efectua un control.Imediat sub tablierul meselor se poate vedea unde isi tinea echipajul incaltamintea !!!
Aceasi incapere,imagine luata din diagonala opusa :

Pe peretele din stanga se vad numerele care "ajutau" la gasirea mesei desemnata fiecarui om,de la inceputul incadrarii sale pe nava.La capetele meselor se aflau atat gamele cat si marmite,pentru a nu se plimba prea mult prin incapere,omul care servea masa,respectiv pentru a pastra ordinea si disciplina. Aproape 100 de oameni serveau masa in acest spatiu.

Mai existau inca 11 incaperi mai mici ,aproape de borduri,in care serveau masa cei care erau in pauze scurte,sau posturile lor se aflau in apropierea acestor sali.De obicei erau folosite doar de catre gradele inferioare. Maistrii,sefii de echipaj,si
matelotii cu diverse functii nu aveau ce cauta (cobora) acolo.
Iata o imagine mai sugestiva :

In acesta imagine apar cativa marinari serband ziua de nastere a unui subofiter din bordul tribord.Cu toate ca si in aceste incaperi mici existau ventilatoare,condensul era omniprezent,iar lumia artificiala nu reusea sa alunge senzatia de spatiu inchis . Diferenta fata de "privilegiatii" cu grad sau functie ,era mare :
-doar o masa si 2 randuri de banci !

[AdiP]

Degrelle, la 6 Aug 2008, 20:49, a spus:

... poate gasesti ceva si despre cuirasatele din clasa Rodney, design-ul lor m-a impresionat intotdeauna.

Clasa Nelson,adicatelea "fierul de calcat"?
-Estem !!!

[AdiP]

Inca ceva imagini si ,putina istorie a lor !
A fost singura nava din toata flota britanica care a avut propria ei capela,ma rog,loc de rugaciune si impacare cu ce vreti voi.
Se remarca in spatele altarului tabloul "Cina cea de taina' si binenteles austeritatea mobilierului,asa cum ii sade bine oricarui asemenea loc.Imaginea dateaza din 1935 :

Mobilerul era de stejar, cu aproximativ 40 de scaune in total,iar acesta incapere a fost dispusa in spatele dunetei,sub puntea principala,loc ales pentru linistea oferita,respectiv in bordul tribord.Capelanul avea indatorirea de a tine slujba imediat dupa efectuarea inspectiei de diminteata,respectiv la ora 09.05,mai putin duminica,atuci cand se oficia la ora 09.45 .In timp de razboi se oficia la o ora mai tarzie-dar era obligatorie.
Dupa 1935 slujba de diminteata se tinea pe puntea principala,in bordul tribord,de obicei la pupa,in functie de exercitiile dispuse pe nava.
Duminica se oficia afara,tot in bordul tribord,insa se aduceau si scaune,iar deschiderea o facea ofiterul de cart,care ,dupa inspectia oamenilor din bordul liber,astepta venirea comandantului navei.Se efectua o inspectie "formala" si se incepea slujba.

-Chiar daca stiu ca plictisesc,tot o sa va prezint slujba,caci mi se pare interesanta :
Se cantau 3 imnuri de catre cei prezenti (captain inclusive),apoi capelanul tinea slujba de maxim de 10 minute,dupa care comandantul navei citea pildele ( imi scapa termenul-rusine mie) pentru duminica respectiva ,totul rezumat ,din nou,la 10 minute fix. Tipic britanic ! Majoritatea comandantilor lui Hood,au sarit peste aceasta sarcina ,lasand-o in seama capelanului,insa nu si Amiral de Spate sir Walter Cowan,care a servit pe nava intre 1921-23 si a modificat putin finalul serviciului religios.Dupa terminarea serviciului,respectiv cantatul "God save the Queen" se tragea o salva cu tunurile montate in acest sens la bordul lui Hood.

Nava mai dispunea de o frizerie -cu barbier !!! si un mic magazin de coloniale:
-aici in 1940 !Dispusa la babord,peretele dinspre centrul navei fiind curbat.Acel perete era blindajul turelei B,la nivelul puntii nr 2.

Cabinele ofiterilor.

Erau concepute sa deserveasca 2 ofiteri.In aceasta imagine este cabina sublocotententului John Iago (aici -singur)ofiter responsabil cu electricitatea pe nava.Se vede raftul conceput atat pentru caschete cat si oentru incaltaminte,pe dreapta o oglinda,suportul prosopului si 2 mici "noptiere".De remarcat sistemul de fire trase pentru lampi.Este Craciunul lui 1940 si pe masuta sunt vederi primite,iar deasupra,un desen schitat al iubitei locotenentului -Aline (?)

Aceasta postare a fost editata de AdiP: 06 August 2008 - 10:35 PM