Degrelle@ ai un articol bun,imbucurator este faptul ca urmeaza Bismark/Tirpitz
.
Raidul cu nave corsar,pe care nemtii l-au gandit ca fiind solutia la razboiul lor impotriva resurselor economice ale Marii Britanii,avea drept concept principal viteza.Le era clar ca nu se pot masura cu forta flotei engleze,din nici un punct de vedere.De aceea ideea principala era ca navele lor de suprafata,suple si rapide,dar destul de puternice incat sa poata naviga in Atlantic pentru mai mult timp,sa faca toata treaba impotriva navelor comerciale si apoi sa fuga;ceva de genul musca si fugi.Desigur exista riscul de a fi interceptati de flota de suprafata,dar era un risc "asumabil"daca ne gandim ca in intinderile Atlanticului cautarea"corsarilor"era o treaba destul de dificila.
Calculind,prin prisma celor petrecute in primul RM.nemtii au fost pragmatici-sa-i judecam la nivelul anilor 35-39:nu aveau cum sa faca o flota de suprafata comparabila cu a englezilor,nu din p.d.v.tehnologic ci pur si simplu ca deplasament,nu aveau nici timpul necesar.Pe urma navele germane iesind in Atlantic,pentru ca acolo se "faceau cartile" erau nevoite sa treaca prin Canalul Manecii,unde Anglia era stapanul de necontestat.In ipoteza/pregatirea unui conflict,devenea tot mai clar pentru nemtii ca intre britanici si francezi se va forma o alianta;dintr-o data mai apare un actor de seama:flota franceza,care nici ea nu era de colo.
Si atunci care era solutia?adica in ce conditii mai puteai totusi sa porti o lupta impotriva celor mai tari flote de razboi(intrarea SUA intr-un viitor razboi era considerata ca putin probabila,la aceea data);clar ca nemtii nu puteau emite vreo pretentie de forta pe marile lumii,dar ajutorul economic pe care Anglia era posibil sa-l primeasca in premisa unei conflagratii,trebuia oprit(sau diminuat)cumva.
Au aparut doua "curente"-amiralul Raeder se declara adeptul navelor de suprafata,bine inarmate si rapide;amiralul Doenitz ar fi preferat submarinele-mai ieftine si mai usor de produs.
S-a mers pe mana cuirasatelor fie ele si "de buzunar" care erau totusi putine,insa puternice si cele mai multe moderne la acea vreme-ar fi fost mandria oricarei flote din lume-.Dupa izbucnirea conflictului s-a vazut ca flota asta de suprafata avea limite drastice,chiar daca in primele luni a obtinut rezultate notabile.Bismark a fost trimis in Atlantic cu"Prinz Eugen" nu in ideea de a angaja Home Fleet-ul,ba dimpotriva era de preferat ca englezii sa nici nu afle o vreme.Ghinionul a fost ca au dat nas in nas (termenul este fortat desigur)cu Hood si Prince of Wales.
Hood era la acel moment nava amiral a flotei Imperiului.Ce a urmat s-a vazut,se cunoaste.
Momentul luptei dintre cei doi titani(cele mai mari nave de lupta din lume,la aceea vreme)a ramas ca imagine emblematica in constiinta lumii,tocmai datorita tragismului,oarecum romantic:doi cavaleri,fiecare insotit de scutierul sau,intalnidu-se departe de ochii lumii,avind o disputa pe viata si pe moarte,era clar ca unul dintre ei va pieri,de o parte nava amiral a flotei britanice cu emblema reginei si particula"by apointment of her,s Majesty,the Queen" de partea cealalta teutonul barbar,reprezentind"raul" insa cea mai moderna nava din lume,la acel moment,despre care englezii doar au auzit pana atunci(au mai facut si ceva poze aeriene,ceva date culese si neconfirmate etc.)dar din intalnirea cu care, nu s-a mai intors nimeni sa povesteasca.
Lupta,destul de scurta,prima si a doua salva-cele de incadrare-urmata de a treia direct la tinta,dupa care pace buna,nici urma de Hood.Ce inca nu stiau englezii era ca pe Bismark fusese instalat un calculator de tir,analog(ce-i drept cu lampi)care era "vinovatul pentru precizia loviturii.
Imaginati-va un episod similar,in zilele noastre(chiar daca imaginile ar fi transmise world wide cu toata tehnologia moderna de comunicatie),tot ar impresiona opinia publica;darmite atunci.