[bogy]

A6M ZERO a fost aparatul de vanatoare care s-a produs cel mai frecvent si in numar foarte mare in Japonia in razboiul al doilea. A fost utilizat de la inceput pana la sfarsitul razboiului, de la Pearl Harbour pana la capitulare. Este cunoscut sub denumirea de “Zeke”, “Zero” si Zero-sen” in present in Japonia. Oricum, oficial, denumirea aparatului a fost: “Reishiki-Kanjo-Sentohki” sau “Rei-sen”.
Un avion rapid, extreme de manevrabil, zburat de piloti extraordinary de bine antrenati si pregatiti, Zero a fost o mare surpriza pentru fortele aeriene americane. A fost ignorat de catre serviciile secrete britanice si americane care au avut accest la planurile si documentatiile japoneze cu mult timp inainte de declansarea efectiva a ostilitatilor.
Zero a zburat prima oara la 1 Aprilie 1939, sub forma prototipului A6M1, fiind motorizat cu Mitsubishi Zuisei 13 in stea de 780 CP (580 kw), cu elice in doua pale. Motorul in cauza conferee performante foarte bune, exceptie facand viteza maxima care era sub standardele specificate de Marina Imperiala. A urmat un al doilea prototip – A6M2 – cu o remotorizare – Nakajima Sakae de 940 CP (700 kw). Succesul a fost deplin. Marina Imperiala a ordonat intrarea in productie, in iulie 1940, sub denumirea de - Model 11 vanator ambarcat tip “0”.
Zerourile din varianta de pre-productie au fost utilizate in China, incepand cu august 1940. De precizat ca denumirea de “Model” urmata de grupul de doua cifre – 11; 21; 32; etc are o semnificatie precisa, reprezentand:
-prima cifra al catelea model de motor este;
-a doua cifra al catelea tip de structura.

Astfel, A6M1 model 11 reprezinta primul tip de motor, prima structural; A6M2 model 21 – al doilea tip de motor si prima structura s.a.m.d.

Nakajima A6M2-N hidroavion vanotor model 11 “Rufe” a fost utilizat pentru interceptie si asalt si se baza pe tipul A6M model 11.

Aparatul a fost creat pentru suportul operatiunilor amfibii si pentru paza aeriana in timpul mutarii bazelor. S-a bazat pe tipul A6M2 Model 11 cu modificari la ampenajul vertical si bine inteles prin aparitia flotoarelor. Acest aparat a fost rodul muncii inginerului sef de la Uzinele Nakajima – Shinobu Mitsutake si a proiectantului uzinelor Nakajima – Atsushi Tajima. Au fost construite un numar de 327 aparate, incluzand si prototipul.
Aparatul a intrat in serviciu in 1942 sub denumirea de “Suisen 2 – hidro-vanator tip 2” si a fost utilizat doar la actiuni defensive in arhipelagurile Aleutine si Solomon (Guadalcanal). Aparate de tip Rufe au mai fost utilizate in actiuni de hartuire a vedetelor rapide pe timp de noapte si erau foarte greu de detectat. Pe langa atacurile effective, lansau si rachete de iluminare asupra vedetelor, facandu-le vizibile si vulnerabile la focul distrugatoarelor nipone.
Au mai participat la misiuni de interceptie si protectie pentru depozitele de carburanti din basele de la Balikpapan si Avon (Indiile Olandeze de Est) precum si ca unitati suplimentare de intarire pentru baza de la Shumushu (Kurilele de nord).
Tipul Rufe a mai fost utilizat si de pe nave specializate purtatoare de hidro-avioane – precum Kamikawa Maru, in zona Kurile si Solomon (Guadalcanal), Hokoku Maru si Aikoku Maru in zona Oceanului Indian. In timpul luptelor in zona insulelor Solomon (Guadalcanal) sergentii Kawai si Maruyama au doborat patru aparate de tip F4 F Wildcat.

Date tehnice, performante, armament:
-lungime – 10,10 m;
- suprafata portanta – 22,44 m;
- inaltime – 4,30 m;
- greutate gol – 1.912 kg;
- greutate max. la decolare – 2.880 kg;
- motor – Nakajima NK1C Sakae 12, 14 cilindrii in stea, raciti cu aer – 940 CP;
- viteza maxima – 435 km/h la 5000m;
- autonomie – 1780 km;
- plafon maxim – 10.000 m;
- rata ascensionala – 6min,43s la 500 m;
- 2 x 7,7 mm tip 97 (mitraliere);
- 2 x 20 mm tip 99 (tunuri);
- 2 x 60 kg (bombe);
- 2 x Tip n3 (bombe cu fosfor);
- rachete de iluminare pentru sprijinul navelor de suprafata, pet imp de noapte.

Macheta prezentata este la scara 1:48, Hasegawa. A fost o adevarata placere lucratul. Toate piesele sunt perfect turnate, fara bavuri, gravura in negative, foarte fina.
Gradul de detaliere destul de mare, un interior complex (exceptie facnd scaunul pilotului care trebuie perforat pentru a imita cat mai bine realitatea). Surpriza mare este ca in cutie producatorul ofera si aripile pentru model A6M2 inclusiv restul de piese pentru realizarea celeilalte variante – roti, jambe, roata spate. Bine inteles ca pentru a realize modelul A6M2 trebuie facute unele modificari.
De asemenea se ofera doua variante de inmatriculare, una fiind a Zero-ului zburat de asul lor de hidro-aviatie, Matsunagi Etioku (cel verde cu fulgerele galbene pe fuselaj) si cealalta fiind cea aleasa de mine, reprezentand un Rufe de pe nava hidro-baza Kamikawa Maru. Culorea este Imperial Japanes Navy Grey si vopseaua este IJN Grey acrilica de la Tamiya. Dupa vopsire am dat un strat de Future dupa care am accentuat liniile de panouri cu vopsea umbra diluata cu izopropilic.

Pozele au fost facute de Wurger. Maine urmeaza sa prezint A6M3 model 22, avionul utilizat de asul japonez Nishizawa (supranumit diavolul de la Rabaul), in timpul campaniei din Insulele Solomon (Guadalcanal).

Thumbnail atasat

• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 

[bogy]

Trebuie sa mai fac o precizare: in poza a doua apare un recipient de vopsea. Este vorba de nuanta aluminium de la Humbrol. Este o vopsea din vechea serie " Autentic colour", vopsele care nu se mai gasesc acum. Elicea si butucul elicei au fost vopsite cu aceasta vopsea.

[mersu]

Superb, bogy-san!!!

[Bill]

Felicitari, foarte frumos realizat
Spor,
Bill

[FlyBoy]

Keyrei Bogy-Sama. Ochi dono, gomen kudasai!

Frumos, frumos!!!

[Z-mare]

Bogy, chiar daca sunt nevoit sa mai spun asta o data azi, o fac cu mare placere:
Totul facut exact atit cit trebuie, nici mai mult, nici mai putin!!!! Excelent.
Si, daca tot ai scris cite ceva, de ce nu transformi totul intr-un articol, e pacat ca lucrarea sa se piarda in tot felul de discutii!

[bogy]

Revenind la prezentarea Zero-ului, trebuie precizat ca primele aparate Model 11 ajung in Manciuria in iulie 1940 si primesc botezul focului in august, deasupra provinciei Chungking. Se dovedesc de neatens de catre principalii oponenti – Polikarpov I-16 si I-153 (aparate care au pus probleme destul de mari pentru A5M Claude, aflat inca in serviciu). Intr-o singura intalnire, 13 aparate Zero doboara 27 I-15 si I-16, in doar 3 min. fara nici o pierdere. Dupa aceasta isprava Marina imperiala ordona intrarea imediat in productie pentru Model 11. Dupa livrarea primelor 65 aparate Model 11 pana in noiembrie 1940, au urmat cateva modificari care au introdus noul tip de aripa cu cap de plan rabatabil, ceea ce a permis ambarcarea noului tip de Zero pe portavioane. A rezultat Model 21, cea mai produsa varianta de Zero din prima parte a razboiului. Uzinele Mitsubishi au produs 740 buc si uzinele Nakajima 800 buc.
Au urmat alte doua subvariante ale modelului 21 si anume:
- A6M2-K – un bi-place de antrenament – fabricate in numar de 508 buc. de catre uzinele Hitachi si Uzinele Arsenalului Aerian Naval Sasebo;
- A6M2-N – avion deja prezentat mai sus.


In urma unui accident petrecut in timpul luptelor pentru Aleutine, americanii, destul de terorizati de Zerouri, pun mana pe un aparat aterizat fortat intr-una din insulele din zona luptelor. Aparatul fiind in conditii destul de bune, este refacut si repus in stare de zbor. Este supus testarilor in comparatie cu principalii oponenti americani – F4F Wildcat, P 38 Lightning, P 40, etc. Se trag concluzii si se traseaza noi strategii de lupta pentru a putea contracara manevrabilitatea excesiva a Zeroului. Astfel, pentru ca Zeroul era un aparat foarte usor (fiind construit dintr-un material special la acea data – ESD – Extra Super Dural), lansat in picaj, era depasit de catre aparatele americane, mult mai grele. Prin urmare pilotii americani sunt sfatuiti sa nu primeasca lupta acrobatica cu Zero ci sa incerce atacarea si doborarea lor prin “pase”. Mai précis, aparatul American se lanseaza intr-un atac in picaj, trage si-si continua picajul. Daca nu reuseste sa doboare, scapa de urmaritor prin picaj si revine la atac in aceeasi maniera.
In aceste conditii era clar ca niponii trebuiau sa dezvolte Zero-ul spre o noua varianta. Astfel, spre sfarsitul anului 1941, Uzinele Nakajima introduc un nou tip de motor Sakae 21, care are in componenta un compressor in doua trepte, pentru performante mai bune la altitudine mare. Noul tip de motor are puterea de 1130 CP (840 kw). S-a inceput lucrul la adaptarea acestui nou tip de motor. Acesta fiind mai greu si mai lung (datorita compresorului), a mutat centrul de greutate al avionului mult prea in fata. Pentru a rezolva aceasta problema, capota motorului a fost scurtata cu 200 mm, mutand motorul mai aproape de cabina si reducandu-se astfel dimensiunile rezervorului principal de carburant de la 518 l la 470 l.
Alte modificari majore s-au facut la aripi, simplificandu-le prin eliminarea capetelor de plan, rabatabile la Model 21 si la cutiile de munitie care au fost marite pentru a permite incarcarea cu 100 de proiectile pentru fiecare tun de 20 mm din aripi.
Aceste modificari au avut ca efect pozitiv o crestere a vitezei (inclusive a vitezei in picaj) precum si o crestere a capacitatii de a vira strans. Insa, prin modificarile aripii, noul Zero pierdea principalele lui calitati si anume manevrabilitatea si autonomia, calitati prin care devenise proverbial.
Primul Model 32 a fost livrat in Aprilie 1942 dar au fost utilizate pentru scurt timp, Marina Imperiala refuzand noul tip. Au continuat sa fie utilizate de catre armata, in mod special in zonele de lupta continentale. Au fost fabricate doar 343 bucati.
Pilotii niponi au inceput sa se planga de disparitia principalelor calitati ale Zeroului – manevrabilitate si autonomie, drept pentru care s-a inceput corectarea acestor deficiente.
Astfel s-a revenit la aripa initiala de la Model 21, adaugandu-se cate un rezervor de 330 l in fiecare aripa. Noul tip de Zero a fost denumit Model 22 de catre Marina Imperiala.
Productia pentru Model 22 s-a inceput in Decembrie 1942 si au fost fabricate un numar de 560 buc.


Macheta prezentata este tot un Hasegawa la 1:48. Practic este aceeasi matrita ca la modelul A6M2-N. Aceeasi gravura fina in negatic, aceleasi imbinari perfecte, nu necesita chituiri sau debavurari in exces. Producatorul ofera o coala de decaluri care permite realizarea mutor variante de inmatriculare. Eu am ales sa realizez A6M3 Model 22 zburat de “Diavolul de la Rabaul”, Hiroyoshi Nishizawa.

Nascut la 27 ianuarie 1920 – Prefectura Nagano.
Intra in cadrul Marinei Imperiale in iunie 1936 si-si termina instructia ca pilot in martie acelasi an. In 1941 se alatura Grupului Chitose impreuna cu alti trei viitori asi niponi – Oita, Omura si Suzuka.
3 februarie 1942 – Rabaul – doboara primul inamic, sburand un A5M Claude.
Aprilie 1942 – transfer la a doua escadrila din Grupul Tainan. Aici il intalneste pe Saburo Sakai si Toshio Ota. Toti trei vor devii asa numitul: “The Cleaning Trio”.
Sakai spune despre Nishizawa ca este un pilot “foarte agresiv si imprevizibil”.
7 august 1942 – cea mai buna zi – doboara 6 Hellcat din VF – 5.
In noiembrie este transferat la al 251-lea grup aerian. In vara lui 1943 i se acorda sabia rituala de catre amiralul Jinichi Kusaka.
In septembrie 1943 este transferat la al 253-lea grup aerian iar in octombrie este trimis in tara ca instructor. Uraste genul asta de activitate si cere realocarea sa la unitati combatante.
In noiembrie 1943 este trimis la grupul 203 si inaintat in grad de locotenent aspirant.
25 Octombrie 1944 – zboara in misiune de escorta pentru avioane kamikaze de pe aerodromul Mabalacat, Luzon.
In acest zbor isi “vede” propria moarte si la intoarcere solicita permisiunea de a pleca in misiune de kamikaze. Este refuzat si retras de la zbor.
A doua zi – 26 octombrie 1944 – este trimis cu un avion de transport sa aduca piese de schimb pentru avioanele grupului. Pe drum avionul este interceptat de doua F6F Hellcat si doborat.
La 25 ani, “Diavolul de la Rabaul” moare ca simplu pasager.

Numar de victorii:

150 – cifra aparuta in presa nipona, dupa moartea pilotului;
147 – cifra spusa de Nishizawa familiei;
102 – din alte surse;
86 – cifra spusa comandantului de grup Okamoto, cu putin timp inainte de moarte (dupa aceasta discutie Nishizawa mai doboara un avion ajungand la 87 de victorii aeriene – cifra recunoscuta official azi).

Oricum estimarile neoficiale ajung in jurul cifrei de 202 victorii aeriene.

Thumbnail atasat

• 
• 
• 
• 
• 
• 

[bogy]

si doua imagini una cu Nishizawa si una cu avionul a carei replica am incercat s-o realizez:

Thumbnail atasat

• 

Imagini atasate

• 

[BRUTUS]

Bravo nenea bogy , apari rar dar bine de tot .
Felicitari !!!

[bogy]

Chiar ma bucur ca au placut prezentarile. Intentia mea a fost sa prezint toate tipurile de Zero, acest avion placandu-mi in mod deosebit.

Urmeaza sa prezint in detaliu A6M2 Model 21 in Hasegawa la 1:72 si intre timp sa finalizez A6M5 Model 52 si sa-l prezint si p-asta.

[GRIZZLEA]

bogy, la 16 Jul 2008, 09:51, a spus:

7 august 1942 – cea mai buna zi – doboara 6 Hellcat din VF – 5.

Foarte interesanta prezentarea ta, Bogy, foarte interesante si modelele.
Totusi mi-as permite, cu scuzele de rigoare si cu tot respectul, sa-ti sugerez ca sa-ti verifici mai temeinic referintele... atunci cand faci afirmatii "istorice"...

Baiatului tau i-ar fi fost imposibil sa doboare SASE ( 6 ) Hellcat-uri din VF-5, nu neaparat pentru ca ar fi fost o realizare de basm si legenda... Hellcat-ul nefiind tocmai un zmeu de hartie (din orez), ba din contra, fiind el NET SUPERIOR zeroului...

I-ar fi fost imposibil pentru ca, pe 7 august 1942, PROTOTIPUL modelului F6F-3 abia avusese PRIMUL ZBOR... de 'fo 7 zile. Adica pe 30 iulie 1942.
- Abia pe 16 ianuarie 1943, Grumman livreaza primul F6F-3 de serie, marinei.
- Abia in martie si aprilie 1943, devin operationale primele doua escadrile echipate cu Hellcat, VF-5 si VF-9, la bordul nou-noutului USS Essex, nava prototip a babanei si prolificei clase de noi portavioane grele... portavioane care au frant rapid si cu destula usurinta spinarea mandrei "Flote Combinate" .

[bogy]

Da, e clar, s-a strecurat o mica greseala: au fost sase Hellcat-uri dar au fost in 1943. In 1942 in august, in urma repetatelor iesiri deasupra Gadalcanal-ului "baiatul meu", formand acel trio formidabil dobora Wildcat-uri. Atunci, in august Saburo Sakai l-a doborat pe Pug Southerland.

[GRIZZLEA]

bogy, la 17 Jul 2008, 13:10, a spus:

Da, e clar, s-a strecurat o mica greseala: au fost sase Hellcat-uri dar au fost in 1943. In 1942 in august, in urma repetatelor iesiri deasupra Gadalcanal-ului "baiatul meu", formand acel trio formidabil dobora Wildcat-uri...

Bogy, deasemenea cu scuzele de rigoare si cu tot respectul, mi-as permite sa-ti spun ca "mica greseala" este poate o confuzie mai marisoara... ca sa nu zic... ca-i din inepuizabilul ciclu "povesti nemuritoare cu si despre marii si imbatabilii asi ai axei"...

Acu' sper ca nu tu ai croit povestioara, dar orisicum ea se bazeaza pe doua cifre: "7 august 1942" si "6 (...)cat-uri din VF-5".
Sa le luam pe rand.
Respectiva data este cea a debarcarii de la Guadalcanal, zi in care Flotila 25 de la Rabaul a lansat primul contraatac, la care a participat si "Tainan Kokutai" unitatea cu respectivul trio formidabil. Duelul Sakai/Southerland (din VF-5) atunci s-a petrecut, cu rezultate (asa cum stii) pe muchie de cutit (dar asta-i alta poveste).
Americanii acopereau capul de pod cu doua escadrile ambarcate ( echipate cu Wildcat ) VF-5 de pe SARATOGA cu 34 aparate si VF-6 de pe ENTERPRISE cu 36 aparate. Total, 70 de Wildcat-uri.
Mai era si WASP in zona, dar a sa VF-71 cu 29 aparate, nu a participat la aceasta lupta.

A doua cifra provine probabil din faptul ca "baiatul tau" NAP 1/C Hiroyoshi Nishizawa, A REVENDICAT in acea zi 6 Wildcat-uri. In betia "revendicarilor", alti TREI piloti au revendicat cate 5, iar alti PATRU cate 4 ! De fapt "Tainan-Ku" a revendicat singurica nu mai putin de 38 Wildcat-uri "sigure" si 15 "probabile", basca inca 7 SBD-uri "sigure". Tainan-Ku a pierdut doar doua zerouri si unul a fost casat dupe aterizare... adica cel al lui Sakai.

Pierderile REALE ale americanilor (VF-5 si VF-6) au fost de 9 Wildcat-uri doborate si 4 grav avariate... Dar revendicarile lor au fost (nu's cum se face) extrem de exacte. Au revendicat DOAR doua zerouri...

... Asadar CINEVA a montat cele doua cifre. Data de 7 august '42, pen'ca "istorica revendicare" de 6 (...)cat-uri era de atunci... si considerand ca nu-i destul de UMFLATA, a schimbat si ...cat-ul in HELLCAT, pen'ca suna mai bengos.

Acuma... daca zici ca cele 6 Wildcat-uri din VF-5, doborate intr-o singura misiune in 7 august '42, au fost o bagatela... iar "baiatul tau" a repetat performanta si in 1943, parlind SASE Hellcat-uri TOT din VF-5 si tot dintr-un foc, atunci io ma inclin si zic: Pai, asta-i un superninja fermecat, ce a avut mare pata si damblana, in special pe acei parliti din VF-5, ai carei piloti (cum bine se stie) erau cei mai amarati si handicapati din toata US Navy.

NU CRED ca "baiatul tau" a dat jos VREODATA intr-o zi SASE Hellcat-uri, cum este evident ca nici in 7 august '42, nu a doborat SASE Wildcat-uri... asa cum a REVENDICAT.

Dar poate ma insel... (apropo de Hellcat-urile din '43, despre Wildcat-urile din '42 sunt SIGUR). Daca-i asa, te rog arata-ne sursa pe care-ti bazezi afirmatia.

[bogy]

dragos, chiar daca americanii tai au fost super baieti, asa cum iti place tie sa crezi (distrugand o gramada de zerouri super usor, cat ai bate din palme si bine inteles gramezi de tigrii cu formidabilele si unicele sherman-uri) crede-ma ca Nishizawa a distrus destule avioane americane (incluzand o gramada de Hellcat-uri, Corsair-uri, Lightning-uri, si multe altele). Scurta istorie care am reprodus-o aici - cu greseala care amm recunoscut-o (e vorba de an adica nu a fost 42 ci 43). Cauta si tu pe internet ca sunt o gramada de articole despre asul asilor japonez. Chiar americanii admitand ca dupa momentul doborarii celor 6 Hellcat-uri nu prea se mai stie numarull victoriilor lui Nichizawa. Estimarile ajung oricum in jurul cifrei de 202 victorii. Banuiesc ca la 202 victorii aeriene nu a doborat biplane sau mai stiu eu ce triciclete aeriene.

[cartula]

bogy, la 17 Jul 2008, 20:53, a spus:

dragos, chiar daca americanii tai au fost super baieti, asa cum iti place tie sa crezi (distrugand o gramada de zerouri super usor, cat ai bate din palme si bine inteles gramezi de tigrii cu formidabilele si unicele sherman-uri) crede-ma ca Nishizawa a distrus destule avioane americane (incluzand o gramada de Hellcat-uri, Corsair-uri, Lightning-uri, si multe altele). Scurta istorie care am reprodus-o aici - cu greseala care amm recunoscut-o (e vorba de an adica nu a fost 42 ci 43). Cauta si tu pe internet ca sunt o gramada de articole despre asul asilor japonez. Chiar americanii admitand ca dupa momentul doborarii celor 6 Hellcat-uri nu prea se mai stie numarull victoriilor lui Nichizawa. Estimarile ajung oricum in jurul cifrei de 202 victorii. Banuiesc ca la 202 victorii aeriene nu a doborat biplane sau mai stiu eu ce triciclete aeriene.

Bogy, din pacate nu e gresit "doar anul" ci mult mai mult decat atat. O sa detaliez un pic mai jos.

Victoriile alea la "202", sa-mi fie iertat, dar toti cei care au studiat numarul de victorii ale aviatorilor japonezi au descoperit exagerari masive, datorate nu atat rea-vointei sau dorintei de a exagera din partea pilotilor. In primul rand, practica contorizarii individuale a victoriilor a fost eliminata OFICIAL in '43 (deci nu prea exista documente oficiale care sa confirme cifrele, ci doar "crede-ma pe cuvant", poate ceva scrisori catre familie/prieteni care nu prezinta o baza reala, sau carnetele de zbor individuale, daca respectivii tineau evidenta). Pe langa asta intreaga doctrina si educatie a aviatorilor japonezi NU punea accent pe indivizi ci pe unitatile din care faceau parte. Numarul de victorii era la nivel de unitate.

Diferentele enorme intre numarul de avioane raportate ca doborate de pilotii japonezi fata de realitate se datoreaza unei sume de factori:
* avioanele japoneze NU FOLOSEAU fotomitraliera. Automat, se pierdea o posibilitate reala de a CONFIRMA o victorie.
* Luptele se duceau la mare distanta, peste teritoriu inamic/ocean. NU exista posibilitatea confirmarii de catre terte parti de la sol, ci in cel mai bun caz se puteau baza pe relatarile coechipierilor. Ceea ce ne duce la urmatorul punct:
* Foarte des se ajungea in situatia ca doi sau mai multi piloti sa pretinda o victorie asupra unui aceluiasi avion.
* Si nu in ultimul rand, spre deosebire de avioanele japoneze care NU AVEAU in general nici blindaj, nici rezervoare protejate (de abea spre sfarsitul razboiului au fost introduse), cele americane erau ceva mai rezistente si protejate. O suma de lovituri care ar fi dat jos un Zero, nu aveau acelasi efect si asupra unui F4F sau F6F. Multe din victoriile pretinse de pilotii japonezi au dus in realitate doar la avioane avariate recuperate in siguranta pe portavioanele de origine.

Tot ce am vazut ref. la cele 202 de victorii ale lui subliniaza CLAR ca e vorba de exagerari si surse nu foarte credibile, si totalul aceptat se considera a fi de 86/87 de aparate doborate (desi si acest total e sub semnul intrebarii, dat fiind ca NU pot fi confirmate destul de multe din cele 86/87 de victorii)

Ref la 7 august '43, cu 6 F6F Hellcat din VF-5 doborate, cum spui ca ai corectat, exista o MARE problema. Si cand zic mare, ma refer la una MAAAAAARE.

VF-5, care tocmai trecuse la F6F Hellcat, era prin State. Asa ca, singura posibilitate ar fi fost sa le dea jos prin California, ceea ce nu cred ca este cazul. VF-5 a plecat la bordul USS Yorktown, si prima folosire in lupta a Hellcat-urilor a fost in 31 August. (VF-5 impreuna cu VF-9, Marcus Island)
Au urmat pentru VF-5 atacul asupra Wake in octombrie, si asa mai departe. Oricum, cred ca acum e absolut evident ca e absolut imposibil sa fie vorba de vreo doborare a unui Hellcat in 7 august 1943, indiferent despre ce grup vorbim. Cu atat mai mult a unora din VF-5.

Nu am chef de discutii stupide in termenii "aia au fost mai buni/ba nu, ailalti", pentru ca e o abordare superficiala a istoriei.
Nu se pot schimba insa dovezile si faptele pe care e bazata istoria, si despre asta a fost vorba in interventia lui Dragos sau a mea. Realitatea faptului ca numarul de victorii aeriene ale aviatorilor japonezi a fost exagerat din motivele care le-am expus mai sus, se regaseste in toate lucrarile serioase pe tema asta.
Avand la indemana cartea de la Osprey, atasez cele 2 pagini de mai jos:

Thumbnail atasat

• 
• 

[wurger]

Sunt curios daca exista carti japoneze scrise in japoneza aia din japonia referitor la subiectele astea....Doar curios.

Prin anii 90 istoricii anglosaxoni (si mai putin aia francezi) au ajuns la concluzia ca bagatelizarea aptitudinilor si rezultatelor foistilor adversari nu face decat sa scada proportional calitatile si reusitele propriilor eroi.

Si da, genul asta de discutii cu "baietii dashteptzi" si ai mei si ai lor e pueril si tinde sa se prelungeasca pe ani.

Sunt convins ca au existat oameni de isprava (buni specialisti) si intr-o tabara si in cealalta. Da' sa nu aud teorii din alea cu japonia nu are o armata aeriana si japonezii nu vad sa zboare ca au ochii oblici.

Imagini atasate

• 

[cartula]

wurger, la 18 Jul 2008, 00:36, a spus:

Sunt curios daca exista carti japoneze scrise in japoneza aia din japonia referitor la subiectele astea....Doar curios.

Prin anii 90 istoricii anglosaxoni (si mai putin aia francezi) au ajuns la concluzia ca bagatelizarea aptitudinilor si rezultatelor foistilor adversari nu face decat sa scada proportional calitatile si reusitele propriilor eroi.

Si da, genul asta de discutii cu "baietii dashteptzi" si ai mei si ai lor e pueril si tinde sa se prelungeasca pe ani.

Sunt convins ca au existat oameni de isprava (buni specialisti) si intr-o tabara si in cealalta. Da' sa nu aud teorii din alea cu japonia nu are o armata aeriana si japonezii nu vad sa zboare ca au ochii oblici.

Wurger, nu prea vad cine a facut afirmatii care tu le consideri ca 'bagatelizeaza' aptitudinile si rezultatele japonezilor. Daca asta ai inteles, mai citeste inca o data. Eu n-am vazut sa fie vorba despre asa ceva. Sau poate inteleg eu gresit ce vrei sa spui, la ora asta.

Exista totusi o realitate, si care se bazeaza pe fapte demonstrate. Mult prea des, numarul de avioane considerate 'distruse' de catre pilotii japonezi la intoarcerea din misiune a fost disproportionat fata de realitate. Dupa cum am spus, nu datorita rea vointei sau dorintei acestora de a exagera. Pur si simplu modul de a inregistra victoriile, de a trata aspectul asta, a fost radical diferit in cazul lor fata de tarile occidentale. Aparent, nu i-a interesat prea mult sa vada la nivel de individ cat a dat jos. Diferenta intre victoriile pretinse si cele reale este o realitate demonstrata de documente, in repetate randuri, si care se datoreaza unor factori care sunt destul de clari.
Problema a fost studiata de ambele parti, si arhivele sunt publice in ambele tari. Tocmai din motivul asta, s-a intamplat ca de la 200+ de victorii sa se ajunga la 80+. Problema insa ramane deschisa, faptul ca nu s-au tinut docomente oficiale in unele cazuri face destul de dificil de a compara pierderile unei parti cu victoriile partii adverse.
Nu cred ca se va putea reconstitui vreodata cu precizia prezenta in teatrul european a numarului de victorii reale ale pilotilor japonezi. Nu exista confirmarile, iar revendicarile care depasesc cu mult realitatea (vezi exemplu lui Dragos, care exemplu e bine documentat de ambele parti, unde in loc de 60 doborate au fost in realitate doar 9), nu fac decat sa confirme o stare de fapt, si anume ca cifrele determinate de diversi, unori empiric, sunt departe de realitate.

[wurger]

Asta am inteles si stiu ca asa a fost. Nu-mi aduc aminte cu exactitate documentele care contabilizeaza la pala de elice ce victorii a avut cutare pilot. Ce ma deranjeaza pe mine este ca se insinueaza printre randuri ca pilotii apartinand unor natii diferite de cea mai desteapta si mai frumoasa si mai aleasa natie, n-au fost de fapt in stare nici sa piloteze nici sa doboare ceva.

Chestia cu raportarile in grup este stiuta (si e normal sa se intample asa in euforia momentului) si este si asta exagerata de serviciile de propaganda care au fost prezente si sunt (la diverse nivele) de la Papua Noua Guinee si pana la "Ceamaimaretzara".
Si pe deasupra Romaniei se raportau victorii sigure asupra unor avioane care nu existau de fapt nici ca numar nici ca tip in "Tara Ciobanasului Moldovean" (stiti, ala de se bucura ca va fi sinucis de vecini).
In plus, eu am citit intr-o carte despre cei mai buni piloti japonezi ca dupa razboi si chiar si in timpul, considerau dezonorant sa se dea (cu ochi) rotunzi cu cifre. Din pacate nu am tinere de minte (in sensul ca nu m-am gandit ca va trebui sa folosesc vreodata titlul ala), sau mai bine zis incerc sa iau chestia asta destul de relaxat.....Ca si cum ar fi un hobby.

Eu ma desprind din discutie la momentul asta si fac exercitiul de a-mi imagina silueta eleganta a unui Zero pe fundalul unor nori luminati de un soare la asfintit.

[bogy]

Iar eu o sa imi permit sa mai public cate ceva si sa mai pun ceva poze cu avioane ( chiar daca nu o sa fie toate americane si o sa fie de-ale axei). Asta atata timp cat mai sunt unii interesati de modelism.

[Z-mare]

Bogy, revin cu aceasi intrebare: de ce nu faci niste articole? E pacat ca frumusetile astea sa se piarda printre discutii despre cel mai tare din parcare!

Citeaza

Numar de victorii:

150 – cifra aparuta in presa nipona, dupa moartea pilotului;
147 – cifra spusa de Nishizawa familiei;
102 – din alte surse;
86 – cifra spusa comandantului de grup Okamoto, cu putin timp inainte de moarte (dupa aceasta discutie Nishizawa mai doboara un avion ajungand la 87 de victorii aeriene – cifra recunoscuta official azi).

Oricum estimarile neoficiale ajung in jurul cifrei de 202 victorii aeriene