[Longinus]

Ajunsi la acest punct,inainte de a trece mai departe,cred ca ar trebui sa explic ce anume insemna si mai ales cum se impartea pamant,veteranilor.
Colonizarea a aparut din necesitatea pastrarii"sigurantei nationale".Astfel,in perioada Republicii timpurii,au fost date pamanturi,din teritoriile nou cucerite,dar numai din Italia.Stabilirea zonelor unde se facea impartirea de noi terenuri,era atributul Senatului.De exemplu,in anul 201 IC,Senatul a decis impartirea de terenuri,catre colonisti,in Samnium si Apulia.Traiul in colonii,era considerat ca facind parte din serviciul militar.Colonistii puteau fi chemati mai usor sub arme,atunci cand era nevoie si isi tineau mai bine"sub supraveghere"vecinii bastinasi.Tendinta era,cum am spus,de a nu plasa coloniile dincolo de granitele Italiei,adica prea departe deci prea greu de controlat.
Prima colonie de veterani,a fost infiintata dupa infrangerea lui Hannibal.Generalul roman Scipio,a cerut Senatului sa dea oamenilor lui pamanturi,in sudul Italiei.Asa fiind,fiecare legionar veteran a primit echivalentul a 3 ha.de teren,pentru fiecare an pe care l-a petrecut in Africa sau in Spania,sub arme.
In timp,au existat si probleme cu improprietarirea veteranilor.Asa cum am spus,numai Senatul era cel care decidea unde anume(si daca)se dadea pamant celor lasati la vatra,din Legiune.In anul 103 IC, generalul Marius,a cerut pamant pentru oamenii lui,veterani ai campaniilor din Africa.Senatul s-a opus motivat,nu de lipsa de terenuri,ci de ingrijorarea ca loialitatea legionarilor veterani s-ar transfera de la Senat in favoarea fostilor lor comandanti.Vazind refuzul senatorilor,tribunul generalului i-a amenintat in mod deschis,cu violente.Trei ani mai tarziu,in 100 IC,alti veterani din legiunile lui Marius,de data asta din campaniile din Germania,au cerut sa li se dea terenuri.Acum,Senatul n-a mai indraznit sa refuze.
In 42 IC,dupa batalia de la Philippi,Octavian a stramutat cetatenii a 18 orase grecesti,pentru a face loc veteranilor sai.Oricum,cu un an inainte,triumviratul format din Octavian,Lepidus si Antonius,au tinut o consfatuire pe insula Bonomia,ocazie cu care au decis sa ridice,pentru viitor,autoritatea Senatului in problema stabilirii de proprietati pentru legionarii veterani.Nimeni nu a indraznit sa li se opuna.
In perioada Imperiului,lucrurile s-au complicat,lipsa de teren fiind tot mai acuta.Pur si simplu nu mai era loc liber,nu puteau fi improprietariti veteranii,fara a fi alungati alti cetateni romani,deja stabiliti.Singura ocazie propice dobandirii de terenuri,au ramas razboaiele civile;imparatul care iesea invingator,era liber sa ia terenul cetatenilor care l-au sprijinit pe rivalul invins si sa-l dea trupelor ce i-au fost loiale lui.

[Longinus]

Revin la subiect,dupa mult timp-o pauza care poate face bine(sau poate nu)-vom vedea.


DISCIPLINA MILITARA:

Disciplina in legiunile romane,in special in perioada timpurie- a devenit legendara.Anumite surse considera relatarile istoricilor romani,asupra acestui subiect,ca fiind exagerate pe fondul unui scop moralizator:trecutul glorios in comparatie cu prezentul decazut.
Totusi nu se poate sustine ca disciplina in armata romana n-ar fi fost una "de fier".Sistemul strict de recompense si de pedepse era menit nu atat sa transforme soldatul-cetatean intr-o unealta obedienta si lipsita de initiativa. Dimpotriva,romanii erau constienti ca un soldat cu gandire proprie,disciplinat si cu initiativa,actionind alaturi de camarazii sai,ori singur,reprezinta un pericol mult mai mare pentru inamic,decat un ins sters,actionind fara judecata si care asteapta tot timpul sa i se spuna ce anume are de facut.
In vreme de criza-de pilda in timpul campaniilor impotriva lui Hannibal-erau intreprinse masuri disciplinare severe dar foarte necesare pentru pastrarea disciplinei armatei care lupta impotriva unui dusman ce parea de neinfrant.
Istoricul Polybius relateaza ca masura pedepsei cu moartea,in acele conditii,nu era luata numai pentru ofense grave,cum ar fi dezertarea,cat si in cazul unor abateri minore,legendara disciplina fiind mentinuta numai cu ajutorul fricii.
In vremea Imperiului,ordinea si disciplina militara parea ca s-a mai "relaxat"astfel aparind armate mai increzatoare,dar si mai dispuse la revolta daca vreun conducator de "moda veche" primea comanda.


PEDEPSELE CORPORALE(castigatio),cele MONETARE( pecunaria multa),SARCINILE SUPLIMENTARE( munerum indictio)
MUTAREA INTR-O FUNCTIE INFERIOARA( militiae mutatio),DECADEREA IN GRAD/RANG( gradus deiectio) sau LASAREA LA VATRA,FARA ONOARE( missio ingniominiosa) erau metode de pedepsire pentru delicte minore,pe care comandanti le aveau la indemana pentru pastrarea/impunerea,disciplinei.

PEDEAPSA cu MOARTEA era aplicata pentru dezertare,lasitate sau insubordonare.In practica,insa,era foarte rar aplicata.
Chiar in caz de dezertare(cea mai grava ofensa posibila) se tinea cont de gradul si vechimea in serviciu sau conduita anterioara,a celui vinovat;indefinitiv soldatii anume antrenati nu erau chiar la indemana.O consideratie mai speciala era aratata si fata de soldatii tineri.Uciderea unuia dintre camarazi,de acelasi rang cu tine,era cat mai mult posibil,evitata.

DECIMAREA a fost poate cea mai detestabila pedeapsa practicata de armata romana.In general,era aplicata intregii cohorte si consta in alegerea unui om din zece care era apoi ucis cu pietre,de catre camarazii lui.Aceasta forma de pedepsire era,si ea, folosita destul de rar.

DIZGRATIEREA unei intregi legiuni se aplica pe motiv de lasitate in fata dusmanului.Era si ea o masura luata destul de rar,mai mult din ratiuni politice decat pentru pastrarea disciplinei;erau vizate mai ales legiunile ce se implicau in luptele pentru tron-cele esuate,desigur- sau cele care indrazneau sa ceara o plata mai mare,ori conditii mai bune.


LEGIUNILE aveau si indatoriri de politie in provinciile sub ocupatie.Multe dintre aceste indatoriri erau in legatura cu actele de comert,cum ar fi controlul volumului sau greutatii marfurilor si colectarea taxelor de vama.
De cate ori avea loc un recensamant (census),tot armata era insarcinata cu operatiunile;indefinitiv era singura institutie suficient de mare si bine pusa la punct,incat sa se descurce cu o sarcina atat de grea.

Pentru ca nu existau forte de politie sau vamale,in provincii,tot ceea ce privea impunerea si pastrarea legii si a ordinii ori paza frontierelor,era lasat tot in sarcina armatei.Un numar destul de mare de militari erau detasati din legiunile lor si organizati in mici unitati,patrulau drumurile de tara sau in orase,oferind protectie comerciantilor sau functionarilor din provincii.Unele trupe erau chiar folosite ca gardieni in inchisori,dar asta se intampla destul de rar,fiind considerata o sarcina nedemna,motiv pentru care era lasata,in mod normal,pe seama sclavilor.

Toate aceste activitati-auxiliare,sa le zicem- aveau insa rolul de a mentine armata cat mai aproape,intr-o relatie cat mai stransa cu bastinasii,conducind intr-o oarecare masura la cresterea popularitatii soldatilor;indefinitiv ei erau cei vazuti,in fiecare zi,ca impun legea si protejeaza comertul.

Aceasta postare a fost editata de Longinus: 16 April 2009 - 10:58 PM

[rares]

pe cind o carte?
sincer, va admir si consider ca s-ar merita concretizarea matrialului intr-o carte, ma ales in aceasta "perioada" de "decadere" morala si intelectuala. Poate se mai Lumineaza cetatenii.....
"Arta Razboiului" e o carte necunoscuta pt 99,9% din Romani actuali iar "romanii antici" sunt "aia cu circu si Columna"

[tommy]

foarte frumos, imi place.
de admirat faptul ca nu te lungesti la vorba si ca totul e concis, fiecare rand continand informatii interesante.
de asemenea, nu incarci topicul cu lucruri inutile, vorbarie multa si alte clisee, ca sa demonstrezi cat de cult esti, lucru foarte des intalnit, mai ales in unele carti de specialitate.
o lectie de cultura generala binevenita.
felicitari

[Longinus]

Multumesc @Rares,ma bucura aprecierea si increderea ta;aici te includ si pe tine @tommy.
Despre o carte,asta e mai greu daca luam in calcul o seama intreaga de factori(pe care nu vreau sa-i mai mentionez aici).
Materialul atinge tangential tematica modelistica si cred ca se potriveste cat de cat cu profilul acestui forum.
Sper sa vedem revista MODELIst,in continuare,la numarul trei si mai departe;
poate acolo voi avea ocazia sa prezint un material(sa-i zicem asemanator)cu si despre Legiunea Straina si faptele ei de arme in al Doilea Razboi Mondial.Cred ca ar prezenta interes.

Aceasta postare a fost editata de Longinus: 16 April 2009 - 10:55 PM

[horia]

este un subiect interesant pe care il astept cu interes pentru numarele viitoare ale reviste!

[Longinus]

O continuare a subiectului,ar putea consta în "cum se vedeau romanii pe ei înşişi" şi "ce tactici foloseau pe câmpul de luptă"(aici veţi remarca,încă odată, că armatele moderne au folosit tacticile romane ca sursă de inspiraţie).



Deci : Cum se vedeau romanii pe ei înşişi.

Evident mă voi referi strict la termenii militari,elementul ce face legătura cu subiectul topicului şi specificul acestui forum.

În accepţiunea modernă,noi folosim termenul de armata romană,însă romanii nu foloseau în limbajul lor curent această noţiune.
Cuvântul roman pentru militar,desemna un singur individ,adică un singur soldat,prin termenul miles. Termenul nu are o etimologie clară,însă se ştie că Roma a fost la origini o aşezare etruscă- Ruma.

Armata,în general era denumită prin militia ,iar comandanţii operaţiunilor militare era desemnaţi prin militia magister.În perioada Republicii un general putea fi numit imperator (de pildă Caesar Imperator),însă la vremea Imperiului,acest titlu rămâne atribuit doar celui mai înalt rang în stat- împăratul.
Siglele ce însoţeau fiecare legiune,acele inscripţii SPQR,proveneau din faptul că romanii se denumeau pe ei înşişi simplu "roman" în toate formele circumstanţiale,deci şi Senatus Populusqve Romanus (acel SPQR) tradus prin "senatul şi poporul roman" sau atunci când era nevoie să se distingă de ceilalţi ( civis romanus - cetăţeni romani).În rest se foloseau termeni mai puţin formali ca de pildă "nostri" cu traducerea de "oamenii noştrii".
Statul se denumea prin "res publica" tradus direct prin " lucrurile publice" şi în paralel se folosea termenul de res militaris cu traducerea de " lucruri militare" - termen cu mai multe conotaţii.

Aceasta postare a fost editata de Longinus: 08 June 2009 - 08:04 PM

[Longinus]

Ce tactici foloseau pe câmpul de luptă

sau Legiunea în campanie-


Servius Tullius,un mercenar de origine etruscă,pare a fi fost primul care a înţeles slăbiciunile armatei romane şi a decis să remedieze acest lucru. A fost un om îndrăgit de romanul de rând,lucru pentru care a plătit într-un final,cu viaţa. Înainte însă de acest moment,el a fost cel care a înfiinţat criteriile sociale, ca baza pentru o armată superioară.

Armata nu a fost eficientă la(sau de la)început, fie datorită faptului că a înfruntat generali mai destoinici, fie datorită lipsei de experienţă. Generalii romani aproape au renunţat la ideea de a-l înfrânge pe Hannibal Cartaginezul,care răvăşea Italia, ajungîndu-se,sub Fabius Cunctator (tradus direct- "întârzietorul"),până la a păstra distanţa şi a privi "faptele" cartaginezilor fără ca legiunile să se apropie vreodată suficient şi să lupte.
Din multele pierderi,suferinţe şi înfrângeri ,pare să fi apărut poate cel mai influent general pe care Roma l-a avut vreodată Publius Cornelius Scipio.El a transformat armatele lui Servius,într.o maşină de luptă eficientă şi victorioasă,l-a înfrânt în cele din urmă pe Hannibal (în lupta de la Zama),primindu-şi astfel numele de Africanul.

Cea mai importantă reformă tactică introdusă (desprinsă din experienţele luptelor anterioare) a fost aceea ca generalul(roman) să-şi aleagă terenul pe care va lupta.Părea că romanii au înţeles foarte bine importanţa iniţiativei şi a terenului pe care tu să-l alegi,nu inamicul tău. Dacă terenul nu era propice,armata rămânea în interiorul taberelor fortificate(virtual imposibil de înfrânt) ,până când inamicul se punea în mişcare,urmărindu-l şi aşteptînd ocazia de a-l ataca decisiv. Terenul ideal era considerat a fi o colină sau un mic deal, cu pante line, la baza căruia se afla o vale,o zonă îngustată. Inamicul surpins în acea vale,era nevoit să atace urcînd pantele colinei şi încercînd să-şi desfăşoare efectivele.
Formaţiile romane erau "deschise".Ultimul lucru care se dorea,era comprimarea rândurilor,astfel încât legionarii să nu-si mai poată folosi armele,să se încurce unii pe alţii - aşa cum au păţit-o de atâtea ori mai înainte,sau cum o vor păţi atâtea armate,mai târziu, pentru că nu au studiat tacticile romanilor.
Prin regulamentele tactice, fiecărui om îi era alocat cam un metru pătrat de spaţiu,în care să lupte,între el şi spaţiul camaraziilor de alături fiind lăsat un loc liber de "trei picioare".

În timp ce cavaleria se "păstra" pe margini,pândind ocazia de a rupe flancurile şi hărţuind inamicul în încercarea de a-l împiedica să-şi menţină ordinea, toată legiunea se punea în mişcare pe trei rânduri, o mişcare sacadată în cadenţă, în direcţia acestuia. La un semnal trupele de velites care în avangardă,provocaseră inamicul,se retrăgeau printre spaţiile goale,în rândul doi . În acest moment hastasi,luînd tot mai mult avânt şi viteză,îşi lansau suliţele grele- "pila" -de la o distanţă optimă de 30-35 de metri. La impact,aceste arme grele străpungeau scuturi,armuri şi chiar câte două trupuri, deodată, cu principal efect acela de a rupe liniile. Înainte ca hastasi să se apropie mai mult, principes lansau,peste capetele acestora,al doilea val de suliţe. De acum primul rând de hastasi ajunşi aproape,aveau pregătite săbiile - gladius - şi erau pe punctul de a începe lupta corp la corp.

Impactul atacului era atât de mare,încât s-au văzut situaţii (conform relatărilor lui Caesar însuşi) în care luptătorii inamici săreau efectiv peste scuturile camarazilor, în încercarea de a se retrage.

Ceea ce se întâmpla mai departe,depindea de succesul hastasi-lor. Dacă aceştia erau victorioşi,rândurile lor erau imediat umplute de către principes,care le suplineau pierderile şi completau spaţiile libere. Triarii se mişcau spre flancuri,învăluind inamicul.
Dacă hastasi nu erau victorioşi, se retăgeau imediat în rândul doi,printre principes.Linia a treia rămânea în tot acest timp în rezervă,urmînd să intervină doar dacă primele doua linii erau înfrânte,asigurîndu-le retragerea.

În acest mod decurgea un atac standard al legiunii,care avea succes întotdeauna,dacă era executat corect.Mai târziu,romanii au deprins să-şi asigure flancurile,folosind balistae, în diverse configuraţii şi dimensiuni,ori alte asemenea maşini de aruncat la distanţă. Important ca aplicaţie în câmpul tactic,era ca legiunea să-şi concentreze atacul într -un anume punct,în prima linie a inamicului obţinînd ceea ce mult mai târziu altă armată va aplica şi denumi "schwerpunkt" .

De fiecare dată în care legiunile nu au reuşit o asemenea organizare şi astfel să-şi concentreze puterea de luptă ,au fost masacrate.

[nicu_cap4]

Poate din intamplare aveti si schite sau poze cu un car "roman de lupta"
Stima NICU

[Longinus]

Pot sa incerc:doua vizualizari artistice si un desen schematic/reconstituiri ale unui car de lupta roman,dintre cele folosite si de gladiatori in arena;
"stati unde au stat romanii,vedeti ceea ce au vazut romanii"

Thumbnail atasat

• 
• 
• 

[nicu_cap4]

Multumesc sunt bune dar poate mai gasesc ceva mai detaliat.
Stima NICU

[AdiP]

@ Nicu
-Poate te ajuta si asta :


Sau astea...

http://images.google.ro/images?hl=ro&q...=1&ct=title

[nicu_cap4]

Toate imi sunt de ajutor, multumesc !
Stima NICU

[Mache]

O carte despre armata romana, bine ilustrata si concisa, e cea scrisa de Adrian Goldsworthy - Totul despre armata romana. Cred ca inca se mai gaseste prin librarii.

Despre imperator, imperium, titulatura oficiala, rangurile si carierele militare ne-ar lua ceva timp sa vorbim. Dar poate ca, in alta zi, o vom face, pentru a completa imaginea si datele depsre armata romana. Iar eu va voi ajuta dupa puterile si priceperea mea.

Nu stiu daca trimiterea spre alte forumuri e permisa. Daca nu, imi cer scuze pentru greseala si rog un moderator sa editeze/stearga link-ul pe care il voi da in continuare. E vorba despre povestile unui pui de dac, ce se plimba cu bocceaua prin Imperiul roman.

[Longinus]

Am citit si mi-a placut (ideea si forma prezentarii).Pacat ca unii de pe forumul acela,au considerat la un moment dat ca vad Teleenciclopedia.Cu mai mult sarg,ar fi invatat ceva.O discutie mai ampla cu privire la subiect,aici pe forum,ar fi benefica,dar... sa aiba(si)o tenta modelistica,altfel...

[Mache]

Ma bucur ca am putut fi de folos si am oferit date interesante. In interventiile mele o sa incerc sa sintetizez materialele astfel incat sa fie de folos celor ce vor sa se ocupe de modelism. Nu de alta, dar sa nu obligam moderatorii sectiunii sa umble la buzunarul cu cartonase.

Daca nu ma insel, pentru cavaleria din perioada antica, scara de sa incepe sa fie folosita tarziu, odata cu invaziile hunice. Romanii, grecii si germanii se pare ca nu cunosteau acest aspect. Eu asa tin minte, dar e de verificat informatia. In special in reprezentarile iconografice si in materialele arheologice.

[Longinus]

Mache, la 30 Oct 2009, 13:42, a spus:

... scara de sa incepe sa fie folosita tarziu, odata cu invaziile hunice...

Imi cer scuze,dar nu am inteles aceasta propozitie

-vorbim despre scăriţa ataşată la harnaşament ? Dacă da,atunci trebuie subliniat că unii istorici leagă acest detaliu(element),de apariţia hunilor pe câmpul de luptă,într-adevăr. Voi reveni.

Aceasta postare a fost editata de Longinus: 30 October 2009 - 09:45 PM

[Longinus]

Armata romană nu prezenta,în realitate, uniformitatea echipamentului,aşa cum apare în sculpturile-basoreliefurile de"propagandă" să zicem aşa(Columna lui Traian,cel mai la îndemână exemplu).De fapt,soldaţii lăsau o impresie de improvizaţie,folosind armuri şi căşti, de diferite tipuri.O explicaţie ar fi originea armatei imperiale,anume acele militiae compuse din cetăţeni cu stare.O altă explicaţie ar consta în faptul(cunoscut şi necontestat) că soldaţilor li se cerea să-şi procure armele şi echipamentul,singuri,materialele militare furnizate de guvern fiind în număr foarte limitat.În fine,o a treia explicaţie ar consta în aceea că posibilităţile de echipare/reechiparea unei armate numeroase,erau extrem de limitate,într-o societate căreia îi lipseau mijloacele de producţie în masă.Echipamentele(includem aici şi armele) rămâneau în exploatare atât timp cât mai erau utilizabile şi erau înlocuite cu material nou,mai modern să zicem,doar într-o măsură mică.

Aceasta postare a fost editata de Longinus: 30 October 2009 - 10:11 PM

[Longinus]

Se cunoaşte obiceiul romanilor de a" împrumuta" armele mai bune de la adversarii lor.La început au folosit arme inspirate de cele ale grecilor si etruscilor.Când i-au întâlnit pe celţi,au adoptat/adaptat,echipament de-al lor.Ca să-i învingă pe cartaginezi,au construit o flotă de novo,folosind modelul de galere cartagineze.O armă odată adoptată,devenea standard.

Legionarul roman îşi căra echipamentul






vesela




şi atunci când ştia carte,scria

[OlafTheViking]

Longinus, la 30 Oct 2009, 22:38, a spus:

Legionarul roman îşi căra echipamentul

Doar de la Marius incoace...