Messerschmitt, la 21 Sep 2008, 20:52, a spus:
4.) Marea de kituri, majoritatea fiind ale lui Bill si Alexie. Cutia bleumarin de sus e cu jucarelele mele .
Majoritatea erau ale lui Bill, alexie are doar trei (usor de identificat), Z-mare nu-ti face griji cutiile nu erau grele
Desi n-am decat doua poze (din care Marhaba si scula constat ca-i dublura), nu inseamna ca n-am varianta mea de story.
Messerschmitt si Bill
Mache 2008
La 2 a.m demaram in tromba, dioramele fiind bine ancorate. La Bucuresti am preluat pachetul de la Z-mare si mi-am continuat cursa.
In mijlocul actiunii tehnica m-a tradat, refuza sa intre in viteza a IV-a, motiv de primit flash-uri de la un masseratti ce decelerase
de la mach 3 la amaratul de 60/h ce ma chinuiam sa-l mentin.
In rest drumul a decurs fara incidente notabile (ma rog, evenimentele obisnuite atunci cand sofezi).
Am poposit in Turda la un local fitzos (Restaurant Dana) unde m-am racorit, cofeinizat si hranit la un pret mai mult decat onorabil (mai putin decat ciubucul de
15% pe care-l pregatise-m).
Greul a inceput in apropiere de Cluj, de pe dealul Feleacului, circulatie de cosmar (Bucurestiul este mic copil). Urmand indicatiile telefonice de la
Bill am ajuns intr-o parcare, aparatul de taxare fiind destul de complex am ales sa vaduvesc urbea de cativa marafeti.
La intalnire a aparut un
Bill garbovi, cu parul alb si facies ingrijorat; impreuna cu
Michael_Wittmann am plecat sa-mi primesc apartamentul (mocca), am parcat in fata blocului si m-am jurat ca nu mai misc masina decat pentru a pleca spre casa (m-am tinut de cuvant).
Ajuns la Muzeu (sediul expozitiei) am ramas placut surprins de generozitatea spatiului cat si de exotismul ce-l inspira, ne-am apucat de treaba descoperind sursa imbatranirii accelerate careia ia cazut victima
Bill, pardoseala este plina de praf ce necesita maturare, in scurt timp eram batrani dar fericiti observand ca am umplut o pubela cu praful recoltat, supravegheati de custodele muzeului (fata remarcata de Olaf) am emis diferite supozitii: Temnita era facuta de:
1. unguri pentru romani
2. unguri pentru unguri dar au locuit-o romanii
etc.
In majoritate am decis ca 100% a fost facuta cu romani (explicand procentul mare de nisip inclus in materialul de zidarie
)
Timpul trece repede intre prieteni asa ca se facu timpul sa punem lacatul pe pravalie, grupul de gospodine fiind copletat de
marhaba si
dany,
Ahmed avand o aparitie meteorica (in drum spre o nunta). Entuziasmati de rezultatul muncii depuse am trecut la procesul de reintinerire (metode geriatice si gerontologice).
In timp ce-mi extrageam poxilina din nas am avut o revelatie, revelatie ce trebuie musai notata in
Ceaslovul de Pilde si Invataminte (ce-l completez pentru posteritate). Astfel groteasca injuratura:
"Sugi nasul la morti" a fost inlocuit cu morbidul
"Sugi nasul la zugravi".
Dupa ce ne-am recapatat oarecum aspectul comercial am purces catre o carciuma,
Bill cu Iulia (presupun ca acesta este numele fetei de la muzeu, m-am educat sa nu retin nume de fete...nu spun nimic compromitator in somn) au plecat cu alta masina care a nimerit intr-un ambuteiaj, sosirea lor fiind destul de tarzie.
Am cinat la "Casa Vikingilor" (fresce cu vikingi ce mestereau la pulpe de vanat si altii la pulpe de codane).
Grupul s-a completat prin sosirea lui
virusu, cu prietena (spre indignarea mea, nu era prietena de la Expo Alba 2007). S-a mancat (
Wittmann de necaz ca i-au iesit analizele naspa a poftit la slanina prajita si carnati de casa), s-a baut, s-a ras mult, s-a baut etc. nota de plata onorabila.
Acasa, dimineata, m-am trezit cu dureri de cap si am dat vina pe deochi (ignorand zelul depus de paharnicul
marhaba care ma anunta constant: "Cheia e la tine!"), am dus cutiile cu machete la muzeu si ne-am continuat activitatea de amenajare, trebuie evidentiat talentul nativ de vitrinier a lui
Wittmann, mesele pe care se sprijina vitrinele au fost camuflate cu material textil (cca 36 metrii), asa cum stiti am primit vizita lui
Messerschmitt (n-am retinut numele din C.I.), am fost placut surprins si nu ma refer doar la machete, de aici si utilitatea intalnirilor (Maestre
crios, acum inteleg atitudinea protectoare, chiar merita).
Mess ne-a surprins oferind cocarde inscriptionate cu evenimentul machetISTic (am scapat astfel de un posibil ecuson cu care sa sochez musterii din peco). Involuntar toti ne-am ocupat de pregatirea lui
Mess,introducandu-l in tainele vopsitoriei prin utilizarea unui limbaj colorat (evidentiat prin superbe drybrushing si weathering-uri ce nu-mi vor reusi niciodata-niciodata pe machete ).
Echipa s-a marit prin aparitia lui
HIND (cu sotia),
Viopa cu avioanele si compresorul personalizat,
uhu cu blindatul si un dulap (kit revell, avion la 1:32),
virusul a sosit cu prietena (tot nu era tipa din 2007 dar nu era nici tipa de vineri seara)...daca este sa raportam la zicala "schimba ca pe ciorapi" deducem ca saracutul, in majoritatea timpului, este in picioarele goale.
Prin conlucrare spatiul a capatat personalitate, fiecare a inceput sa-si aranjeze "comorile" ocazie cu care am constatat ca Mos Craciun mi-a dezarmat rusul din "3,2,1" alte incidente n-am inregistrat, mi-am terminat repede treaba asa incat am plecat sa-l monitorizez pe
HIND ce se gasea in stadiul de repartizat eliciile, evident am remarcat un elicopter M.A.S.H. si la o inspectie superficiala am descoperit zeci de elemente scratch building (la 1/72 tot ansamblul este cat o tigara).
Fac un apel catre oamenii de bine: Postati
aici eventuale foto cu elicopterul incriminat, ca m-a cuprins rusinea si vreau sa fac adaugiri la 35-ul meu!
Pranzul l-am devorat loco, pizza a sosit si toti ne-am transformat in Poirot &Co' in incercarea de a identifica tipul de pizza (noroc cu
UHU care a comandat si a plecat, asa incat pizza neatractiva am pus-o in dreptul sau).
Uitasem sa spun ca pe langa cazare mocca mi-a fost decontat si carburantul folosit pentru "a accede" la Cluj.
Spre finalul activitatii oboseala a inceput sa saboteze elanul machetistic, oricum arata demn de
MachetIST 2008, pentru a inviora atmosfera,
marhaba a dezvaluit ca stie unde este DAISO, m-a cuprins nerabdarea (precum Mess ce a inceput pregatirile din iunie pentru Expo Cluj), in timp ce
Bill efectua ultimile verificari,
virusul (aflat sub controlul malefic al multimii) a rezolvat sforicica ce strica look-ul muzeului (sper sa apara foto explicite).
Am ajuns la DAISO, o vizita la depozitul Dragon nu reusea sa ma entuziasmeze la fel de mult, rand pe rand baietii au abandonat cautarile, intr-un final (de jena ca eram asteptat de toti) am iesit si eu (sa fi trecut 1-1.30 ore), am mers direct la
Bill cu mega bonul de casa solicitand decont....mi-a explicat (civilizat) ca nu exista sponsor dispus sa faca decont la :
Cruciulita crestina (desi are lant 1:35),
Obiect ritual (rama pentru frumoasa diorama),
ornament luminos pentru coafura (fibra optica luminoasa) etc. cca. 20 produse.
In timp ce-mi admiram achizitiile baietii au hotarat sa mergem la Iulius, asa ca am plecat la drum. Eu nefiind ca
virusul (acest Ismail al aviatiei romane) imi faceam probleme : "Au trecut mai bine de 12 ore, daca ma descalt la om acasa...
" am constatat cu bucurie ca este vorba de Mall Iulius. De aici am achizitionat email revell la pretul de 4 lei bucata.
Am mancat la KFC, aici nu m-am asezat strategic asa incat deduceam din privirile mesenilor cat de bune erau tipele ce tranzitau orizontul. In incercarea de a manca mai ferit (imi crescusera infiorator unghiile,
Wittmann m-a asigurat ca in Cluj totul imi creste mai repede, draga prietene din pacate nu mi-a crescut chiar tot) cu unghiile ascunse vederii (infipte in pulpa de pui) am reusit sa captez atentia prin rasurnarea paharului de suc.
La final s-a spart gasca, eu am trecut la somnul de frumusete ca duminica dimineata plecam, frumos, la drum.
Duminica 5 a.m. demarez (nu in tromba deoarece culoarul este tapetat cu masini parcate), ajung fara evenimente la poalele Feleacului si deodata apare unul (in spate) ce ma lumineaza feeric cu faza lunga, pesemne sub efectul luminii urechile mele aveau aspect de vitralii chihlimbarice, oricum a durat mult evolutia mea sub reflector asa incat mi-am incheiat reprezentatie printr-o frana, fiind depasit am vrut sa ma delectez si eu de priveliste..am constatat ca sunt 8 vitralii pe baze solide asa ca am renuntat repede la vizionare.
Drumul a decurs fara peripetii iesite din comun, pe Centura Bucurestiului era soare si placut numai bine de plimbare ..asa am si facut, dupa 15 km de centura am tras pe dreapta convins fiind ca am gresit drumul, m-am intors alti 12 km pana am vazut panou, am tras pe dreapta si am revenit la cei 15 km (lasati in urma) plus alti 9-10 pana la Autostrada Soarelui (profund indignat constat ca sunt decat trei indicatoare pe centura dintre cele doua autostrazi, rusine!).
La 15.15 eram ajuns acasa, ca orice sofer respectabil a trebuit sa debarasez portbagajul de carnea primita ofranda pentru a avea acces la bagaje.
Am telefonat la Cluj, afland ca Expo este apta de vernisaj (dupa ce trenulistii isi monteaza mega diorama).
Stati cu un ochi pe TVR, cu urechile pe ProFm si al doilea ochi pe cartula.ro!
In absenta (nemotivata) a lui Olaf (povestitorul oficial la Curtea Expozitionala), a relatat pentru voi
alexie Micul Copist