[Longinus]

Vreau sa deschid acest nou topic,cred ca am ales bine sectiunea,in scopul de a veni in sprijinul celor ce fac blindate,mai ales in diorame,acolo unde sunt necesare explicatii despre armele purtate de soldati-aici cei germani.
Gandind asa,am considerat deci util sa prezint o intreaga panoplie cu armele folosite de Wehrmacht in al doilea razboi mondial.Voi reveni si voi face"prezentarile"ulterior.
Sper sa fie cu folos pentru confratii modelisti
Iata prima "runda"-KAR 98 si KAR 98k:

Thumbnail atasat

• 

Aceasta postare a fost editata de Longinus: 16 June 2008 - 11:06 PM

[Longinus]

Marind fotografia,avem de sus in jos,dupa cum urmeaza:
-1.KAR 98k model 1941-arma standard aflata in dotarea infanterie germane;
-2.G24 md.1942 fabricata in Cehoslovacia(de notat asemanarea cu ZB cal 7,92 mm);
-3.G33/40 md.1941 fabricata tot in Cehoslovacia dar in mod special pentru trupele de Gebirgsjaegers(vanatori de munte)si Fallschimjaegers(parasutisti);
-4.G29/40 md.1940 fabricata in Austria(la Steyr)dar din componente poloneze,capturate de germani dupa ocuparea Poloniei,rezultind o arma foarte apropiata de Kar 98.
-5.G.98/40 fabricata in Ungaria(cred ca la uzinele Csepel)si aflata in dotarea standard a trupelor maghiare in ww2;
-6 si 7.VK 98 md.1945 si VG 1 md.1945-doua arme produse "la gramada"din tevi de MG 34 reciclate,destinate trupelor de batrani si copii(HitlerJugend) ultimii aparatori ai Reich-ului-calitate slaba a metalului si a componentelor-arme facute evident,in mare graba(din pacate nu apar intregi in poza).
Toate cele prezentate,sper sa fie de folos,in special ca documentare in realizarea "soldatilor"inarmati si sa serveasca foarte bine la studiul culorilor-metal+lemn.

Aceasta postare a fost editata de Longinus: 17 June 2008 - 12:10 AM

[Longinus]

-si pentru a intelege mai bine toate variantele de KAR 98 posibil a fi intalnite in diorame(fotografii autentice etc)iata prezentarea generala a armei,asa cum o stim.
Deci denumirea vine de la "Karabiner" si era o arma proiectata de Mauser.Magazie cu 5 focuri,munitie cu tub lung(initial)calibru 7,92 mm(initial 8 mm) si inchizator cu actionare manuala cu parghie pentru mana dreapta.
Arma a fost produsa prima data incepind cu anul 1898-de aici "98"in prezent alaturi de numele"KAR" si a fost adoptata repede de catre armata imperiala germana,ca dotare standard,in primul razboi mondial.
A fost,mai tarziu,modificata aparind versiunea cea mai raspindita,respectiv Kar 98k unde "k"vine de la germanul "kurz"adica scurt si se refera la scurtarea mecanismelor de darea focului,cat si a tubului cartus si a tevii in vederea usurarii armei.A fost redus,de asemenea si calibrul,la 7,92 mm.
Putea fi atasata o baioneta tip sabie,cu doua taisuri si lama lunga de cca 35-40 cm(cu mai multe versiuni);a mai fost folosita mult,versiunea cu luneta (Karl-Zeiss diverse focalizari)si versiunea dotata cu un aruncator usor de grenade-folosita in special de catre parasutisti.
Iata poza de ansamblu a celor doua,arma cu luneta o voi prezenta ceva mai tarziu:

Thumbnail atasat

• 

Aceasta postare a fost editata de Longinus: 17 June 2008 - 12:15 AM

[Longinus]

In timp ce principala arma din dotarea infanteriei germane a ramas carabina cu actionare manuala Kar 98(cu variantele ei),s-a cerut reconsiderarea acesteia,in principal datorita cadentei de tragere scazuta,si producerea unei alte arme,la fel de puternice dar de data asta cu actionare semiautomata;asa a rezultat Gewehr 43.Avea acelasi calibru si aceleasi calitati balistice cu ale deja consacratei Kar 98,dar cu o cadenta a tragerii mult sporita.
In 1941 a fost cerut un proiect in acest sens,proiect ce a fost "onorat"de doi mari producatori: WALTER si MAUSER;intrind in competitie directa,a fost ales proiectul celor de la WALTER in detrimentul armei propuse de MAUSER,care era mult simplificata.A rezultat,deci Gewehr 41 W(de la Walter).In urma exploatarii pe front,rezultatele au fost considferate slabe,si s-a trecut la imbunatairea acestei "semiautomate"-aparind in final modelul Gewehr 43,produs atat de Walter cat si de Mauser.
Au fost asamblate si date in uz,cateva mii de bucati,dupa care productia a incetat,in considerarea faptului ca trupele de pe front-in special cel rasaritean,aveau mai multa nevoie de arme pentru lupta apropiata(cca 200-250 m bataie,cadenta mare)in locul celor puternice,cu bataie lunga 700-800 m-dar cu o cadenta mai mica.
Gewehr 43 a ramas in continuare o arma destinata "specialistilor" anume tragatorilor de elita si lunetistilor,tocmai datorita fortei si preciziei tragerii.
Pentru ca sunt destule"sanse"sa intalnim,in diorame,personaje inarmate cu Gewehr 43 sau vesiuni,am gasit cu folos sa o prezint-varianta cea mai raspandita,dupa care voi posta poze cu mai multe variante.

Thumbnail atasat

• 

[Longinus]

Productia acestei arme a fost impartita intre "Gustloff Werke" "Berlin Luebecker" si Walter AG cu unele piese fabricate si de Mauser.Luneta folosita intitial de tip ZF 40/41 cu putere de rezolutie x 1,5 dar mai tarziu au aparut si versiuni de x3 sau chiar x 4,5.
Iata fotografii cu seriile gravate si emblemele a trei dintre firmele producatoare si o vedere generala a lunetei Zeiss- Kurz Patr(onen)ZF 4-luneta scurta.

Thumbnail atasat

• 
• 
• 
• 

Aceasta postare a fost editata de Longinus: 17 June 2008 - 03:45 PM

[Longinus]

Si variantele de Gewehr 41-43-cele mai raspindite:
in prima foto,avem de sus in jos:
1. G41(M) md.1942 produsa de Mauser,in 1942 pentru teste;
2.G41(W) md.1942 produsa de Walter tot pentru testari,dotata cu vizor optic Kurz Patr Z4 1,5x;
3. G41 versiune inca produsa in 1943-productie de serie;
4.G43 md.1943 semiautomata cu ansamblul piston/recuperator de imprumut de gaze,rusesc.Asemanare cu SVT sovietic si semiautomata Mossin-Nagant,dupa care a fost inspirata.Acest model este o"camp production"in serie mai mica,deci o raritate printre colectionari;
5.G43 md.1943 standard cu zoom optic 4x;
a doua foto:

6.K43(karabine 43) md.1944 standard,zoom optic 4x-pe acest model se putea adapta dispozitivul de ochire "dupa colt".
7,8,9. mai multe serii de K43 md.1945 folosite/preferate de specialisti si tragatorii de elita-se putea adapta sistem de ochire in infrarosii,folosea munitie cu glont mai greu(cca.20 grame)si incarcatura de azvarlire cca.6 grame.S-a remarcat printr-o constanta a ochirii deosebita si bataie efectiva(efect omorator)pana dincolo de 800 metri.
La toate acestea se mai pot adauga arme din serii mai limitate sau comenzi speciale,cu putere mai mare si zoom optic pana la 6x care au fost folosite sporadic,fie de catre experti ce le primeau cadou pentru fapte deosebite de arme sau lunetisti din trupe SS(ati vazut filmul Enemy on the gates"?),pe care le voi prezenta ceva mai incolo.

Thumbnail atasat

• 
• 

[Longinus]

O alta arma pe care o mai putem intalni in kituri,deci merita prezentata,este Fg 42 cal.7,92 mm-de asemenea o"semiautomata".
In 1941 s-a propus conceperea unei arme special destinata trupelor de parasutisti.
Aceste trupe erau considerate de elita si alaturi de Luftwaffe,aveau oarecum un regim preferential.
Daca pana la acea data,parasutistii erau dotati cu arme mici-in general MP38 sau MP40,s-a considerat ca ar fi nevoie sa li se puna la dispozitie o arma special dedicata lor,mai puternica.
A fost lansata solicitarea si au aparut mai multe proiecte;dintre toate a fost ales proiectul Rheinmetall,care dupa teste comparative parea ca se incadreaza exigentelor:o arma usoara,cu putere de foc sporita,semiautomata si care sa nu ocupe mult loc(din motive evidente).Asa a aparut Fg 42(Fallschimjaegergewehr -42)care,in plus,putea sa traga si foc/automat.Au existat doua modele:Fg 42/1 "ernste modell" din care s-au produs doar 2000 de bucati si Fg 42/2"zweite modell" rezultat din imbunatatirea primului,care nu a dat mare randament in exploatare;din modelul 2 s-au produs mai multe exmplare-cca.3500.
Modelul unu era prea usor in comparatie cu forta munitiei folosite si focul in rafale nu incadra tinta aproape deloc.In consecinta modelul doi a fost putin"ingreunat"ca sa ofere o platforma de tir mai stabila insa militarii tot mai preferau sa execute foc/foc decat rafale.Magazie tip sector-20 de focuri-cu incarcare pe laterala stanga a armei si ejectarea tuburilor trase,prin dreapta-pentru ambele modele.
S-a renuntat la mansonul deflector de gaze de la gura tevii,al modelului unu,care a fost conceput in scopul de a usura focul executat din suspantele parasutei inspre sol-pentru ca s-a dovedit fara rost.
Ambele modele aveau sistemul recuperator de gaze-cilindru/piston-plasat sub teava,puteau trage de pe cracane,aveau frana la gura tevii si/sau paraflama si puteau fi dotate cu vizor optic Zf-4.
Oricum aceasta arma nu a influentat in nici un fel conceptia viitoarelor arme de infanterie.
Iata cele doua modele-in stanga Fg 42/1 iar in dreapta Fg42/2-de notat pozitia diferita in care erau prinse cracanele sub teava:

Thumbnail atasat

• 
• 

Aceasta postare a fost editata de Longinus: 18 June 2008 - 08:22 AM

[Longinus]

Dintre "raritatile"cu care un modelist se poate intalni atunci cand isi"inarmeaza oamenii"evident soldati in Wermacht,Luftwaffe sau Kriegsmarine,Feldgendarmerie,etc.mai prezint doua piese:Mannlicher md.1895,cal.8 mm(versiunea lange sau kurz) si Mondragon md.1908 cal 7,7 mm sau derivate.Ambele modele le puteti intalni/plasa in diorame"germane"fara sa gresiti.
1) -prima,Steyr Mannlicher productie Austria(firma mai produce arme de tir,competitie si colectie,si in prezent)
s-a aflat in dotarea armatei imperiale austro-ungare,iar dupa primul razboi mondial a continuat sa fie produsa si a intrat in dotarea armatelor ungara(recalibrata la 7,92x50)si bulgara(7,62x55);un numar important au ramas in dotarea germana,in special a unitatilor de politie si politie militara- in campania din Polonia si Franta '39-'40.Poze cu varianta lunga-teava de 750 mm si varianta scurtata cu teve de 470 mm.Munitia pe lamela de 5 cartuse,in ambele cazuri.

Thumbnail atasat

• 
• 
• 

Aceasta postare a fost editata de Longinus: 18 June 2008 - 09:14 PM

[Longinus]

2)-cealalta arma(mai)rara este pusca semiautomata Mondragon cal.7,7,md.1906-1908.
Desi modelul a fost pus la punct de catre generalul mexican Manuel Mondragon,arma este considerata a fi de productie elvetiana.
Proiectul,inovator pentru vremea lui era menit a dota armata mexicana cu o arma rapida,ce folosea pentru reincarcare imprumutul de gaze(ansamblu cilindru/piston/arc recuperator plasat sub teava).Pentru ca Mexicul nu avea facilitati apte de a produce arma,comanda a fost externalizata si incredintata firmei SIG din Elvetia.
Au fost produse mai multe serii,insa din cauza tulburarilor din Mexic de la inceputul sec.XX,in dotarea armatei mexicane au ajuns putine arme,ce au fost cunoscute sub denumirea "fusilio Porfirio Diaz md.1906".Cea mai mare parte au ramas in Elvetia.De acolo au fost cumparate de germani care cautau cu disperare armament de infanterie cu tragere rapida.In transeele primului razboi mondial,cel mai mare inamic al acestei pusti era noroiul,insa aviatia a "pus ochii"pe arma si a adus-o in dotarea zburatorilor,ce executau foc din avioanele lor asupra aparatelor inamice,evident inainte de aparitia mitralierelor de bord.Oricum arma a fost considerata foarte eficenta,in principal datorita inchizatorului rotativ cu sistem de zavorare dublu(in fata si in spate)ceea ce ii dadea o putere si precizie remarcabila,dublata de viteza de foc si a ramas in dotare pana in anii '30.Ulterior a fost folosita doar de ofiterii superiori,ca arma distinctiva sau,in serii limitate,a fost oferita cadou de autoritatile naziste,catre diversi militari ce s-au distins in lupta.Acest model era alimentat din incarcatoare de 10 sau 20 de lovituri lamela/sector,iar exemplarele folosite de aviatori in WW 1,aveau incarcatoare tambur de 30 de focuri.
Sistemele revolutionare-inchizator rotativ cu dubla zavorare si arc recuperator au influentat si au fost preluate mai tarziu de celebra M1/M3 Garand.

[Longinus]

Ajungem incet in gama armelor usoare,automate,domeniu in care nemtii au excelat:pistoalele mitraliera;
inainte,insa de a prezenta ceea ce,de multe ori s-a mai spus,iata cateva mostre de "rarities"pe care le puteti intalni/folosi in materie,in diorame,in special cu subiect reprezentat in campaniile de inceput-anii 1939-1940.
Prima dintre aceste mostre,este pistolul mitraliera Steyr-Solothurn md 34,cal 9 mm fabricat in Austria.
Istoria acestei arme incepe cu mult timp in urma-in vremea Primului Razboi Mondial,atunci cand nemtii se straduiau sa-si doteze trupele de soc(Sturmgruppe)tocmai infiintate,trupe care avea misiunea de a lua cu asalt transeele inamice si a lichida cuiburile de rezistenta.Pentru acest scop era nevoie sa fie dotate cu arme cu tragere rapida/automata,usoare,mobile(existau mitralierele dar erau prea grele si prea dificil de manevrat,transportat)cu o cadenta mare de foc.Tactic vorbind,nemtii au fost cei care au intuit importanta unor asemenea trupe si au actionat in consecinta:le-au inzestrat cu arme automate.Prima din serie a fost MP 18 aparuta de pe planseta de proiectare Schmeisser.Ce se stie,insa ma putin,aceasta arma a avut "o contracandidata"de un design deosebit;calitatea si performantele erau pe masura.A fost proiectata de catre Rheinmetall si a primit denumirea MP 19.A aparut insa prea tarziu pentru a intra in actiune in timpul primului RM.Dupa incheierea armistitiului,asa cum se stie,Germania a fost limitata sever,la toate capitolele inzestrarii armate,inclusiv la cel al armelor de infanterie.Cum conceptul de pistol mitraliera era la inceputurile sale,aceasta categorie de arme erau la randul ei un subiect tabu.
In dorinta de a eluda,totusi,prevederile Tratatului de Pace,Rheinmetall si-a mutat birourile si planurile in Elvetia la firma Solothurn,unde a pus mai in amanunt accentul pe dezvoltarea acestei arme.Cum firma elvetiana nu avea capacitatile necesare pt.producerea in masa a lui MP19,s-a apelat la un gigant al epocii si anume Steyr Waffenfabrik in Austria.
Cu aceasta ocazie s-a infiintat unul dintre primele concerne multinationale europene:"Solothurn Steyr Waffenfabrik AG"cu sediul la Zurich.
Arma produsa,a fost calibrata la standarde 9x19 Parabellum sau Walter,in cele mai multe cazuri,dar a existat si versiunea 9 mm Mauser(folosea munitie de pistol,evident).A fost exportata in mai multe tari sud americane(Chile,Peru,Argentina),in Portugalia,China si evident s-a aflat in dotarea trupelor austriece.Dupa anexarea Austriei,nemtii au prezentat interes pentru aceasta arma si au folosit-o sub denumirea MP34(Ostereich).Productia a incetat in 1940 cand a fost inlocuita pe banda de montaj cu(mult) mai ieftinul MP 40.
Steyr Solothurn avea calibru 9 mm,cca 4,50 kg greutate,20 de focuri in incarcator tip sector,o rata de foc de 500 de lovituri/min.si o bataie eficace de 150-200 m.Intre cunoscatori este considerata cea mai buna(calitativ)arma,in acelasi timp cea mai scumpa,din aceasta gama,produsa pana sa inceapa al doilea RM.
Pentru ca s-a aflat in dotarea germana(era o arma germana)dar in egala masura si pentru ca poate fi considerata o raritate,m-am gandit ca v-ar putea interesa;iat-o:

Thumbnail atasat

• 
• 
• 
• 

[Longinus]

O alta piesa "rara" dar care,totusi,a fost produsa in destul de multe exemplare este"Bergman MP 32"cal.9 mm md.1932 cu varianta imbunatatita md.1934 si 35.
Aceasta arma a fost proiectata si pusa la punct de inginerul Bergman-fiul celebrului fabricant de arme grele Teodor Bergman,in anul 1932.La prima vedere era foarte apropiata de modelul MP 28(Schmeisser),cea mai mare diferenta fiind ca BMP 32 avea incarcatorul pe partea/laterala opusa.Totusi arma era mai diferita,in amanunte,si mult mai buna.
Din modelul "32"-tot calibru 9x19 Parabellum s-a produs cam 2000 de exemplare,in majoritate pentru export si vanzare catre particulari(!? )dupa care a fost realizata versiunea BMP34,putin imbunatatita,din care s-au mai produs cca.5000 exemplare exportate in America de sud si Europa,urmata de versiunea BMP 35-cea mai raspandita.Pentru ca uzinele Bergman nu aveau capacitati de productie si pentru aceasta arma,producerea ei a fost incredintata firmei lui Carl Walter.In acelasi timp a fost vanduta si licenta de productie catre firma daneza Shulz&Larsen,care a fabricat arme pentru dotarea fortelor armate daneze.Dupa inceperea razboiului,Walter AG nu a mai avut posibilitatea producerii si a acestor arme(fiind prinsa cu alte proiecte de dotare a Wermacht),productia fiind incredintata firmei Junker & Ruh.
Au fost produse 50.000 exemplare din md.35 majoritatea acestora intrind in dotarea unitatilor SS.
Prima poza BMP 32 urmatoarele md.35:

Thumbnail atasat

• 
• 
• 

[Longinus]

La (aproape) un an si jumatate revin asupra acestui topic,din dorinta de a expune un numar cat mai mare de modele si tipuri de arme (automate sau nu) pe care armata germana le-a folosit in preajma ori in timpul celui de-al doilea RM.
Unele dintre aceste arme este posibil(desi cred,putin probabil) sa fie intalnite in kituri;daca doriti pot fi,ele insele,subiect de scratchbuild,din dorinta de a "inarma" micile ostiri din stiren(resin,dupa caz) si cu altceva decat se ofera in kit-uri.
Mai simplu,acest topic ar putea fi doar o scurta pagina de istorie;cum considerati.



o continuare oarecum fireasca,a subiectului presupune si includerea,aici si acum,a categoriei "pusti mitraliere".


Una dintre aceste LMG-uri,mai rar intalnita,este "Knorr - Bremse M35/36,cal 7,92.
In 1940 a fost pusa la punct de catre suedezi,care resimtind lipsa unei pusti mitraliere,in dotarea fortelor militare nationale,au luat ca model de baza pusca mitraliera(cvasinecunoscuta),dezvoltata la jumatatea deceniului trei,de catre Hans Lauf,la producatorul german de frane auto Knorr-Bremse.Aceasi arma recalibrata la 7.92 mm Mauser(varianta suedeza avea cal.6,5 mm),era produsa pentru armata germana de catre uzinele Steyr,in Austria,sub indicativul M35/36.
Suedezii au operat cateva schimbari,printre care cea mai notabila:au renuntat la selectorul de foc,astfel incat versiunea lor tragea doar foc/automat.In armata suedeza,arma s-a dovedit foarte impopulara,in special datorita fiabilitatii scazute,motiv pentru care cele 5000 de exemplare produse,au fost "pasate" rapid de la armata catre garda nationala suedeza.
La nemti,a caror versiune putea trage foc/foc sau automat,situatia a fost asemanatoare,M 35/36 fiind folosita in numar restrans,in special in cadrul Waffen SS si mai mult pentru antrenamente/instructie.
Specific pentru acest tip,este ansamblul cilindru/pistonul de gaze,foarte lung,dispus deasupra tevii,cu care comunica prin intermediul a doua canale de forma curba.Inchizatorul se prezenta sub forma unui bolt rotativ,cu miscare verticala.
Alimentarea armei se facea numai din incarcatoare tip sector cu 25 de lovituri(valabil pt.versiunea germana)tip Dreyse MG13, dispuse pe partea stanga,cu ejectarea tubului cartus spre dreapta.
Ochirea se realiza printr-un ansamblu catare/inaltator,ambele dispuse in lateral,pe partea stanga a armei cu catarea in forma literei "V" (valabil pt.versiunea germana,armele suedeze aveau catarea in forma de cerc inchis).

M35/36 - greutate 10 kg. lungimea armei - 1280 mm,lungimea tevii - 500 mm,cadenta teoretica - 500 lovituri/minut.

- versiunea germana



- versiunea suedeza(cal.6,5mm, sector de 20 de focuri)

[Longinus]

Armele antitanc portabile,la indemana infanteriei,au constat intr-o serie destul de diversa,de pusti anticar;

-o "panoplie"edificatoare,cred eu:

Aceasta postare a fost editata de Longinus: 30 May 2010 - 09:18 AM

[Longinus]

Un alt exemplu de arma folosita de infanteria germana,din captura ,este pusca-mitraliera FM24/29 ,produsa de francezi.
Istoria armei ne duce inapoi,pana la inceputul anilor 20' atunci cand armata franceza a simtit nevoia inlocuirii vechilor mitraliere din timpul Primului Razboi Mondial. Initial s-a luat in calcul si Browning Automatic Rifle (BAR-ul)american,model 1918 idee propusa de catre Manufacture d'Armes de St. Etienne(M.A.S.),insa ulterior s-a decis ca arma sa fie asemenatoare,comparabila dar suta la suta frantuzeasca - proiect venit din partea Manufacture d'Armes de Châtellerault (MAC).
Asa a fost pusa la punct prima versiune FM 24 ( Fusil Mitrailleur modèle 1924) ,cal.7,5 x 57mm cu o cadenta de foc de 450 lovituri/minut un incarcator tip sector ,de 25 de focuri ,montat pe arma.
Arma a fost produsa intr-o serie limitata ,si in cadrul serviciului au fost intampinate numeroase probleme datorate tipului de munitie ce se utiliza atunci.In 1929 a fost dezvoltat un nou tip de munitie- 7,5x54 mm - ce avea sa devina un standard al armatei franceze.
In noile conditii , FM 24 a fost modificata ,astfel aparand varianta FM md.24/29 introdusa in productie de masa incepind cu anul 1930 ,devenind dotarea standard a regimentelor de cavalerie si a echipelor de mitraliori.
Noua varianta a fost folosita de francezi pe toate teatrele de operatiuni,chiar si dupa incheierea celui de-al doilea razboi mondial ,inclusiv Legiunea Straina- in 1952 la Dien Bien Phu de pilda- fiind considerata ca superioara in fata B.A.R.-ului american( a fost inlocuita in armata cu AA-52 GPMG , in anii '60 ,dar a continuat sa fie folosita de catre Gendarmerie Nationale ,pana in 2000).

Dupa caderea Frantei in 1940 ,armata germana a capturat multe exemplare de FM 24/29 ,pe care apoi le-a utilizat din plin.

Aceasta postare a fost editata de Longinus: 27 March 2011 - 06:01 PM

[Longinus]

Tot de la francezi vine si MAC M 31 sau mitraliera Reibel cal. 7,5 x 54 (tub lung) ; masa totala -11,8 kg,lungimea tevii- 600 mm.
Incarcator tip tambur cu 150 de lovituri la o cadenta de foc (practica) de 750 de focuri/minut.Cartusele sunt asezate in incarcator,in forma concentrica ,cu varful spre centru.Arma tragea doar la foc automat ,pistonul de gaze era pozitionat sub teava si opera inchizatorul pe verticala.O curiozitate a acestei arme : teava nu putea fi schimbata la teren ,ci doar in atelier !!
In functie de varianta,incarcatorul se putea atasa fie pe parte stanga a armei,fie pe dreapta ,in plan vertical.Tuburile trase era ejectate inspre in jos.In mod normal,parghia de armare ,era pe mana dreapta.
Arma conceputa initial pentru fortificatii si dotarea blindatelor franceze ,a fost ulterior modificata pentru trepied (fie solo,fie doua piese jumelate) ,folosita fiind si de catre infanterie.O parte dintre aceste arme au fost modificate in vederea adaptarii trepiedului american tip M2.
Dupa incheierea celui de al doilea razboi mondial, armata elvetiana a folosit in dotare putine asemenea mitraliere ,recalibrate la 7,5x55 GP 11.

Evident ,arma a fost folosita in WW 2 de catre germani ,sub denumirea de KpfwMG 311(f).

Thumbnail atasat

• 
• 
• 

Aceasta postare a fost editata de Longinus: 10 May 2011 - 10:17 PM

[Longinus]

Ca o mica paranteza,introducem in discutie(expunere) si grenadele folosite de infanteristii germani.

Prima dintre aceste arme ,este si ceea mai (re)cunoscuta dintre ele:
Stielhandgranate 24 - intr-o traducere libera ,insemnind grenada de mana tip băţ(baston).
Descriere generala: constă într-o grenadă cu mâner din lemn ,gol pe dinauntru şi cap din tablă subtire ,care conţine incarcatura exploziva .Un cordon dublu,format din bile marunte din portelan ,face legatura dintre capatul de jos al manerului si detonatorul aflat in capul din tabla.Initierea/aprinderea se realizeaza prin frecare.Manerul din lemn este închis în partea inferioară cu un capac cu şurub metalic. Un manşon de fragmentare este uneori folosit la această grenadă ,pentru a îmbunătăţi efectul antipersonal. Acest manson este ,de fapt, un fel de zgarda din metal ,împărţit longitudinal astfel încât să poate fi ataşat în jurul capului de grenada. Suprafaţa manşonului poate fi netedă sau împărţita in caneluri ,pentru a asigura o fragmentare mai buna.
Mod de operare : pentru a arma grenada, se deşurubeaza capacul din metal de la capătul inferior al mânerului şi se trage talonul ce tine siragul de bile din portelan. Aceasta iniţiază aprinderea ,prin frecare şi grenada va detona la sfârşitul a 4 - 5 secunde de întârziere.
Date tehnice : greutate - aprox. 600g. cantitate de explozibil continuta - 165 g ;tip explozibil - TNT ; lungime totala 35 cm ; timp de intarziere - 4 la 5 sec.




Stielhandgranate 43.
Descriere generală.: aceasta este o formă modificată a Stielhandgranate 24. Ea are acelaşi cap din foi subtiri de metal, dar are un mâner solid. La fel ca modelul 24, această grenadă este utilizata cu o suprafaţă netedă sau cu maneci defragmentarea zimţate.
Mod de operare. pentru a arma ,se deşurubeaza şi se trage capacul din metal ( de regula vopsit in albastru) din partea de sus a capului exploziv. Astfel iniţiază ,cu o întârziere 4 secunde si jumatate.
Acest model este mai greu decat tipul 24 si contine o cantitate aproape dubla de explozibil.

Behelfshandgranate-Holz
Descrierea generală : aceasta este o grenadă ofensivă (improvizata) ,construită în întregime din lemn. Constă într-un cap de lemn cilindric înşurubat pe un mâner de lemn gol.Capul este perforat la o adâncime de cca 12 cm, şi specimenele din aceste grenade au fost găsite conţinind o jumătate dintr-un Bohrpatrone (50 de grame din incarcatura unui cartuş de demolare). Spatiul suplimentar este completat cu un dop de lemn.Un focos se afla situat la capatul de sus al mânerului ,iar detonatorul este inserat în centrul cartusului de demolare( Bohrpatrone).
Mod de operare : aprinderea se realizeaza prin tragerea capacului metalic de la capătul de jos a mânerului( de care se afla atasat un cablu ce duce pana la detonator). Aceste grenade sunt ambalate in cutii/casete din lemn ,de regula cate 14 bucati. Sunt livrate cu incarcatura şi aprinzătoarele de întârziere gata pregatite.Detonatoarele, sunt transportate într-o cutie separata ,dar tot în interiorul casetei.
Pentru a arma grenada, se deşuruba capul din lemn al acesteia şi se rupea sigiliul de hârtie de pe Bohrpatrone. Se insuruba detonatorul ,impreuna cu focosul şi se introduceau prin alunecare în interiorul Bohrpatrone.Dupa aceasta operatiune ,se infileta capul ,inapoi pe maner ,iar grenada era gata de utilizare.

Behelfshandgranate-Beton :
Descrierea generală : aceasta este o grenadă ofensivă ,similara cu grenadă de mână improvizata din lemn, cu excepţia faptului ca avea un cap realizat din beton ,în loc de lemn şi un cartus Bohrpatrone complet ; 100 de grame era cantitatea folosita ca incarcatura exploziva.

Aceasta postare a fost editata de Longinus: 21 September 2011 - 08:47 PM

[LAV-Z]

Longinus, multumesc foarte mult ca impartasesti munca ta de documentare. Foarte util.
Cu deosebita stima, te salut.

[Longinus]

Multumesc LAV-Z. Ma gandeam asa: daca tot facem figurine (soldatii WW ai Wehrmacht) sa stim si ce le punem in dotare.
Capitolul grenadelor de mana imi pare destul de interesant(mai ales in perspectiva informatiilor ce vor veni).
Cu timpul stau mai rau,insa nici de o oarecare doza de lene nu pot sa ma plang .

[Longinus]

Eihandgranate 39

Descrierea generală. Aceasta este o grenadă de mână în formă de ou, construita din tablă subţire ,cu incarcatura exploziva de spargere. Aceste grenade ,impreuna cu Stielhandgranate 24 erau modele standard ,in dotarea infanteristilor germani si au fost folosite cel mai mult.Incarcatura exploziva este iniţiata de către un detonator cu aprindere prin frecare.O bucla de sârmă conecteaza dispozitivul de aprindere cu frecare ,printr-un cablu scurt ,la capacul din metal înşurubat în partea de sus a corpului grenade. Era dotata cu un focos de intarziere de 4-5 secunde. O varianta a acestui model ,continea chloracetophenon . Aceasta varianta era recunoscută prin inelul galben pictat în jurul grenadei şi patru protuberante în formă de pară ,pe jumătatea inferioară a corpului. Acest model conţine un 112 g de TNT ,incarcatura brizanta şi o capsulă mica ,din aluminiu cu 5 grame de chloracetophenone( substanta alb/cristalina, insolubila în apă, otrăvitoare, C 8 H 7 ClO, utilizata ,în soluţii ,la obtinerea gazelor lacrimogene -abreviere uzuala CN).



Nebelhandgranate 39
Descrierea generală.. Grenada fumigena - poate fi distinsă de modelul exploziv/brizant (Stielhandgranate) prin aceea ca are trei caneluri în mâner, care servesc ca şi caracteristici de recunoaştere în întuneric, şi printr-o bandă alba ,pictata pe mijlocul mânerului şi o bandă întreruptă ,alba ,în jurul capului ;apare inscriptionarea cu litere "Nb HGR.. 39", de asemenea, în alb.
Capul este din metal subţire şi conţine o umplutură de zinc-hexachlorethane. În locul detonatorului folosit în grenada exploziv/de mare putere, se foloseste un tub de aprindere.Fumul este generat în capul grenadei si este evacuat prin găurile practicate in mâner. Aprinderea se realizeaza prin tragere ,dispozitivul fiind situat în interiorul mânerului.
Exista varianta 39 B ,aproximativ identica in forma,dar cu un continut sporit de hexachlorethan si mai putin zinc.De asemenea a existat si varianta Nb. Eihgr. 42
-grenada in forma de ou ,insa putin alungita spre capat. Pe aceste modele,apare inscriptionat in germana ,avertismentul ca fumul poate fi periculor in spatii inchise (scris alb).


Blendkörper 1H si Blendkörper 2H
Descrierea generală. este o grenadă in forma de bec din sticlă ,închis într-o cutie de carton ondulat de forma hexagonala.Balonul are forma unui bec electric oarecum alungită şi este de aproximativ aceeaşi mărime, dar dintr-un strat mai gros de sticlă. Becul conţine 260 grame de tetraclorură de titan(substanta care in contact cu umiditatea din aer ,produce dioxid de titan si acid clorhidric/gaz). Acest tip de grenade este destinat pentru utilizarea împotriva echipajelor din cazemate şi vehicule blindate.
Mod de operare/prezentare

Grenadele erau transportate în containere din carton ,iar atunci când era necesara utilizarea ,fiecare grenada putea fi scoasa din ambalajul de transport, printr-o bandă ataşată la capacul cutiei; capacul grenadei era cimentat la gâtul balonului(din motive evidente). Se scotea(prin rupere)capacul şi se arunca grenada împotriva ţintei.
Atunci când se spargea becul, amestecul genera un fum dens.
Versiunea 2H avea cam aceasi forma ,insa amestecului chimic ii era adaugata clorura de calciu ,in scopul de a cobora punctul de inghet al apei marind eficienta grenadei in conditii de umiditate scazuta a mediului/frig extrem.
O inscriptionare , pe partea laterală a containerului, in care incapeau cate patru grenade, arata că acestea sunt adecvate pentru utilizare la temperaturi de până la -40 grade Celsius °.

Aceasta postare a fost editata de Longinus: 24 September 2011 - 07:52 PM

[Longinus]

Panzerwurfmine 1
Descriere generală este o grenadă antitanc aparuta pe la mijlocul razboiului. Era proiectata in forma tubulara şi aruncata cu mână ,impotriva blindatelor ,de la o distanţă de la 20 - 30 de metri. Corpul grenadei se prezenta sub forma unui con de metal cu un cap din tablă subtire de forma emisferica .Conul conţinea o încărcătură explozivă, mentinuta de o placa metalica de forma concava.Intre această placă şi capul grenadei exista un spatiu liber .Capătul îngust al conului era fixat prin şuruburi de un maner din lemn (gol pe dinauntru) ,ce servea si ca mâner de aruncare. Pe exteriorul manerului,erau fixate patru aripioare ,în formă de triunghi ,realizate din panza ,cu rol de stabilizare pe traiectorie. De-a lungul fiecarei aripioare era un arc din oţel care le păstra în poziţia deschis atunci când grenada se afla in zbor . Până la momentul aruncarii, aceste aripioare erau pliate în jurul manerului şi reţinute în poziţie ,cu un capac.
Situat în coada grenadei se mai afla un mecanism de armare ,prevazut cu un cui de siguranta si un snur textil.Cuiul de siguranţă era menţinut în poziţie de o agrafa metalica(şplint) fixata la una dintre aripioare .
Mod de operare
Grenada era ţinută de coada, şi imediat înainte de aruncare ,capacul din metal de la capatul cozii era îndepărtat . În momentul în care era aruncata grenada ,aripioarele erau extinse cu ajutorul arcurilor atasate. In momentul deschiderii era eliberat si cuiul de siguranta fixat pe una dintre ele astfel incat ,la impact mecanismul iniţia explozia(cu efect cumulativ).

Aceasta postare a fost editata de Longinus: 24 September 2011 - 08:31 PM