Dupa 1920,cand s-a trecut la o alta clasificare a blindatelor sovietice,acestea fiind reclasificate in mici , mijlocii si « manevrabile » , denumirea Malyi Soprovozhdeniya MS-1 s-a schimbat,aceasta insemnand- blindat mic de escorta-.De remarcat faptul ca in nomenclatorul sovietic,aceasta mica masinarie nu era incadrata ca tanc usor ci -tanc mic de escorta si suport infanterie.
ISTORIC :
In mai,iunie 1926,dupa 3 ani de la demararea planului pentru construirea unui vehicul menit sa rupa un front inamic aparat de 1-2 divizii de infanterie,s-a finalizat proiectul care mai tarziu va purta denumirea de T-18.
S-au luat ca baza de plecare conceptuala,in vederea unei viitoare productii in serie,vehicule usoare ale unor tari cu traditie in productia de tancuri. In septembrie 1926 s-a ales ca model in acest scop,tancul francez Renault Ft-17,clasificat si el in nomenclatorul RKKA drept M = mic .Insa principalul inconvenient al versiunii sovietice il reprezenta viteza scazuta raportata la greutatea mare a tancului si armamentul slab,dat fiind faptul ca tunul original,Hochkiss sau Puteaux,cal.37 mm. nu avea constanta de tragere peste 400 metri.Astfel,vehicolul a fost catalogat ca fiind prea scump,cu armament slab,etc.
In aceasi perioada,birourile de proiectari luau in calcul motorizarea tancului cu propulsorul italian FIAT 3000 ter,acesta avand o greutate scazuta si putere mai mare.In aceasta configuratie apare primul prototip,construit si livrat pentru teste in martie 1927,primind denumirea T-16.Avand in vedere capabilitatea scazuta de traversare ,s-a mai adaugat inca un galet,in partea din fata a trenului de rulare.
Aceasta modificare aparuta ,se pare, in luna mai, a purtat denumirea de « Tanc mic de suport ,model 1927 »,respectiv MS-1 (T-18).
Dupa acceptarea acestuia pentru productie,RKKA va comanda producerea a 108 bucati ,acestea urmand a fi fabricate in perioada 1928-1929.In urma testelor din toamna anului 1929,s-a constatat incapacitatea de trecere a transeelor mai largi de 2 metri,respectiv cu adancimea mai mare de 1,2 metri. Solutia gasita de sovietici a fost adaugarea in partea frontala a masinii,a inca unei sanii,identice cu cea de coada,idee imediat poreclita de echipaje « Nosorog » ,adica rinocerul. Din pacate insa,solutia aleasa a scazut vizibilitatea mecanicului conductor,ceea ce a dus la renuntarea la aceasta .
T-18 Model 1930
In 1930,avand in vedere modernizarile vertiginoase aparute la vehicolele blindate ale altor tari,se ia in calcul modernizarea T-18,prin marirea vitezei la 25 km/ora,folosirea unui motor de cca. 40 Cp,inlocuirea cutiei de viteze cu una cu 4 trepte,inlocuirea rotii motrice cu un nou model,turnat,etc. S-a avut in vedere si modernizarea tunului de 37 mm cu unul cu viteza initiala a proiectilului mai mare,insa aceasta a ramas doar pe hartie.O modificare ulterioara viza modificarea partii spate a turelei,pentru a primi o statie radio,insa nici aceasta nu s-a materializat.Varianta construita cu aceste specificatii a purtat denumirea "MS-1 (T-18) Model 1930.".A ramas in productie doar 1 an,pana la aparitia lui T-26,spre finalul lui 1931.Unele surse arata ca s-ar fi incercat inlocuirea trenului de rulare cu cel existent pe T-26,insa aceasta s-a dovedit a fi o solutie proasta,deoarece tancul avea tendinta de a se opri in trepta a 3-a, in plus, greutatea masinii fiind inegal distribuita pe galeti,avea tendinta de a balansa puternic la pornire sau franare.Nu putea urca pante mai mari de 30 grade,chiar si in treapta 1.
T-18 Model 1937
In 1937 s-a luat decizia modernizarii tuturor blindatelor usoare construite inainte de 1930. In vederea aducerii acestora la standardele « unui razboi modern »,tanchetele T-18 jucand un rol major in acest program.S-a luat in calcul inlocuirea motorului cu un GAZ-M1 racit cu apa (toate versiunile mai vechi avand racirea cu aer),in acest scop folosindu-se motoarele de la T-38.S-a modificat compartimentul motor,pentru a putea primi noul propulsor,s-a inlocuit (din nou) turela,prin schimbarea capacului cupolei comandantului cu unul turnat din aliaj otel-carbon,etc.Conversia s-a executat la uzina Nr.37,in orasul Ordzhonikidze ,actualul Vladicavkaz,in Republica Osetia de Nord.
Avand in vedere distributia gresita a greutatii (din nou),vehicolul avea tendinta de a derapa in lateral pe drumuri alunecoase,iar urcarea rampelor se dovedea extrem de slaba. Insa acesta nu a constituit un impediment major ,avand in vedere costurile scazute,in raport cu modificarile solicitate.Singura modificare substantiala a fost inlocuirea spre finalul carierei sale a tunului cal.37 cu unul de 45 mm.
Date tehnice: T-18 Model 1927
Greutate : 5,9 tone
Lungime : 4,39 m
Latime : 1,76m
Inaltime : 2,10 m
Blindaj : 16 mm
Arm.principal : 1 tun Hochkiss/Puteaux cal 37 mm,1 mitraliera Fyodorov,mod.28,cal. 7,62 mm
Motor : Fiat 3000 ter ,35CP
Raport Putere/greutate 3 CP/tona
Suspensie : Arcuri elicoidale verticale
Autonomie : 50 Km
Viteza : 17 Km/h
Bucati produse : 959 buc. (intre 1927-1930)
Exista dovezi ca unele exemplare au fost folosite din pozitii fixe de tragere,la apararea frontierei de vest,in iunie 1941,iar 10-20 exemplare ar fi participat la inceputul bataliei pentru Moscova ,fara sanse in fata masinii de razboi germane.
Surse Web : Wikipedia- T-18 light tanks
www.wargaming.net
Bibliografie : Armada-First soviet tanks
Tancuri si automobile,Editura Militara ,Bucuresti,1978,pag. 96-97
Multumesc tuturor celor care au avut rabdare sa citeasca istoria micutei masinarii,scuze celor care poate considera prea lunga "dizertatia",insa era pacat sa o prezint trunchiata,chiar daca subiectul nu este atat de interesant comparativ cu altele.
Urmeaza "logosul"legat de macheta pe care o sa v-o prezint,promit insa sa fiu mai scurt !
Aceasta postare a fost editata de AdiP: 28 April 2008 - 12:24 PM