Peripetiile lui Olaf, cum ar veni, de Zilele Muzeului, ca sa zic asa:
Pai de zilele muzeului am desfasurat pregatiri intense. Amandoi juniorii (de fapt cea mare si cel mijlociu) au fost dotati cu scutece ca îi stiam cat de ticalosi sunt si o sa-i apuce indiferent de cate ori îi pun pe oala inainte. Le-am luat biberoane cu apa dar am prevazut ca in masina îi apuca brusc setea si vor fi goale pana la Muzeu asa ca am luat si o sticla cu 2l de apa din care le-am umplut din nou biberoanele cand am parcat neregulamentar.
La Muzeu toate bune pana a tras tunul. Desi i-am prevenit ca nu se intampla nimic si sa nu se sperie, mijlociul a inceput sa planga asa ca ne-am evacuat in Hangar la Pavel. Pana la urma reusesc sa il impac asa ca ne uitam la avioane pana se plictisesc. Cum la fasole era coada (mi-am adus aminte brusc de ce niciodata nu am mancat fasole - am asteptat mereu sa se termine coada si cand se termina coada se termina si fasolea) i-am dus la colectiile de uniforme si arme unde m-am camuflat atat de bine ca Flyboy nu m-a vazut.
Am studiat un nou model de obiect taios (toporul nu mai face fata, trebuie ceva mai lat):
Pornesc spre sala a doua, dupa ce in treacat vad sala din mijloc unde va fi expozitia permanenta de machete:
Si aici se intampla rusinea. Dau de o muzeografa imuna la Bifidus-esentis. Da imuna rau, nu gluma. Zic "Buna ziua!" se uita urat, ma injura in gand si mormaie ceva care ar putea fi interpretat in mai multe feluri antagonice ele insele intre ele, ca zic asa. Ma miros, nimic. Ma uit la pantofi, facuti. Ma uit la prohab, inchis. Ma ce o fi? Cei mici stateau langa o vitrina si vorbeau. Vine ca un uliu si le zice "Stam departe de vitrina, da?". Deci asta era pacatul meu: aveam copii, ba mai mult, in nerusinarea mea i-am adus si la muzeu. Copii se timoreaza si nu se mai misca de langa mine. Cum nu sunt de acord sa imi timoreze cineva familia îi incurajez sa se uite la exponate, asa ca ei se uita, eu pozez. Evident ca cerberul constipat incaltat in niste libarci pe a caror margine din spate calca (genul de pantofi de la tara tinuti la usa, cu marginea din spate turtita de calcai care nu intra niciodata inauntru, deci clasicii papuci-pantofi) considera oportun sa intervina din nou, de data asta tragandu-l de mana pe mijlociu care nu isi revenise complet din sperietura. Cum nu tin sa fac educatie gratuit strainilor si nu vreau sa imi stric ziua îi arat derierul meu mare, tratand-o ca pe raceala, cu indiferenta.
Dupa acest episod mergem sa vedem machetele functionale de tancuri si acolo ce sa vezi?!? Ghici ghicitoarea mea: Ce pozeaza cetateanul din imagine?
Aceasta postare a fost editata de OlafTheViking: 12 May 2008 - 04:35 PM
Ajutor
Sus
Postat 13 May 2008 - 08:15 AM
