Ziua Z+7:pentru astazi au fost programate la asamblare falcele tunului,care vor fi prezentate in poze mai tarziu.Deocamdata am procedat la fixarea bratelor pe leaganul tunului si montarea ansamblului teava+cilindrul franei de recul+afet pe acelasi leagan si alinierea tuturor acestor componente.
Pana una alta m-am gandit ca ar fi util sa ofer,pentru cei interesati,un scurt istoric al acestei piese de artilerie,reprezentativa pentru unitatile artileriei de camp germane in R.M.2.
Tunul a avut un serviciu activ deosebit de lung:in toate versiunule sale,s-a aflat in dotarea diverselor armate din lume intre anii1918-1970!
In varianta prezentata de mine,prin kitul celor de la Trumpeter,avem figurata versiunea intrata,oficial,in serviciul activ la 23.mai 1935 insa anul inceperii productiei este considerat 1933.Istoria acestei versiuni este destul de interesanta:la mijlocul anilor '20 devenea tot mai clar ca Germania avea nevoie de o piesa de artilerie grea.Au fost propuse doua proiecte de catre Rheinmetall si Krupp,insa ambele au fost considerate nesatisfacatoare,fie dintr-un motiv,fie din altul.Solutia:preluarea celor mai bune idei din cele doua proiecte si reunirea lor intr-unul singur,teava,frana de recul si afetul-Rheinmetall,leaganul si trenul de rulare Krupp.Tunul a fost initial gandit pentru tractarea hipo,insa ulterior,din ratiuni evidente a fost totusi modificat pentru tractarea mecanica,prin adaugarea caruciorului si carligului aferent(inca nu apar in poze).Chiar si asa,lipsa unei suspensii adecvate(la trenul anterior si cel posterior suspensia era prezenta sub forma a 2 arcuri foaie si atat)faceau ca tunul sa nu poata fi tractat cu viteza mare.A fost pus la punct in fine,intr-o varianta multumitoare si a fost produs,pana la inceperea razboiului,in ceva mai mult de 1600 exemplare,dar productia a continuat pe toata perioada razboiului,totalizind mai mult de 5000 de bucati. Aceasta productie a fost impartita intre Krupp,Rheinmetall,M.A.N si Skoda.
In timpul serviciului s-a constata insa,ca raza de bataie era cu mult mai scurta decat a principalelor piese de artilerie ale inamicului,in special obuzierul sovietic A 19,122 mm.cu cei cca 20.000 metri bataie,in timp ce obuzierul german nu"scotea"decat cea mai mult 13.000 metri;un handicap evident.
Prin urmare s-a incercat remedierea din mers a acestui neajuns si s-au produs alte variante:s-a produs sFH 36 cu o masa totala scazuta la 3,5 tone,in principal prin folosirea de aliaje usoare,insa era atat de scump incat nu a fost produs;s-a incercat folosirea unei frane la gura tevii si fortarea incaracaturii de azvarlire,insa s-a constat ca tensiune indusa in metalul tevii si culatei,faceau piesa de-a dreptul periculoasa;apoi s-a incercat folosirea unei tevi mai lungi,cu un unghi de elevatie mai mare,insa tot nu a fost suficient:s-au"scos doar 15.000 metri.In fine problema a fost cat de cat rezolvata prin introducerea in serviciul artileriei a unui proiectil mai special,asistat cu motor racheta,obuzierul sFH 18 M,paradoxal,fiind prima piesa de artilerie care a folosit o asemenea lovitura;raza de actiune a sporit la un satisfacator 19 km.Trebuie sa remarcam aici ca rusii au fost clar superiori la acest capitol cu obuzierul lor regimental,de 122mm,la care nu au folosit nici o tehnologie speciala!
In fine,acest obuzier a fost folosit si ca piesa grea de camp(schwere feld haubitzer=sFH)si ca piesa"ambarcata"pe nu mai putin cunoscutulSdkFz 165 Hummel-obuzierul era identic,fie ca piesa de artilerie costiera-la Zidul Atlanticului.Datorita longevitatii lui nemtii l-au botezat "Immergrun"sau"mereu verde"cu intelesul de mereu tanar.A fost folosit pe toata durata RM2 de catre Germania,Finlanda(48 bucati)si Italia(Obicce da 149/M40)cat si dupa razboi de Albania,Portugalia,Iugoslavia,China,prin republicile centrafricane si cele sud americane.
Avea calibrul de 150mm(de fapt un ciudat 149,1mm!!),cantarea 5530 kg(varianta prezentata de kit)cu o viteza a loviturii,la gura tevii,de 515 m/s(relativ mica) si era deservit de 5 oameni in echipaj.
Cam asta ar fi istoria lui;poze(sub rezerva ca piesa mai necesita inca retusuri-in zona culatei,inchizatorului,unde am incercat reprezentarea duritatii otelului):