[OlafTheViking]

Pai, cum ar veni, ca sa va zic asa, sa va delectati ochii.

Standul Revell (cica Revell au standul inchiriat acolo 363 de zile pe an):

[OlafTheViking]

[OlafTheViking]

Standul Noch:





Apa e banal de realizat, nu stiu de ce va plangeati atat:





La Noch tunelul se afuma:



Iar apa, de data asta mai putin curata, adica imputita, cum s-ar zice:



Aveam eu de mult o idee de asa diorama dar se pare ca astia mi-au luat-o inainte:





Noul aparat de pus iarba:

Aceasta postare a fost editata de OlafTheViking: 11 February 2008 - 03:39 PM

[OlafTheViking]

Marklin:





Faller:

[OlafTheViking]

Heki:





Casutele sunt din hartie:

[OlafTheViking]

Si altele, firme foarte cunoscute, care imi ies acum complet din cap:

Aceasta postare a fost editata de OlafTheViking: 11 February 2008 - 03:53 PM

[OlafTheViking]

Toata excursia a fost cu peripetii, dar probabil ca nu voi apuca sa le scriu, asa ca va fac un scurt rezumat:

Ziua 1: Totul a mers bine pana am iesit din tara. Am ratat iesirea de langa Budapesta asa ca am mers prin oras de ne-a venit rau. Daca nu aveam GPS inca mai eram acolo. La austrieci ratam iar centura ("in ...... 50m .. . . .. virati ..... scurt ..... dreapta" pana a zis trecusem de iesire) asa ca vedem si periferia Vienei si nu ne impresioneaza deloc. Pe urma am intrat la nemti pe autostrada si a inceput ploaia si fugareala cu autotrenurile sau cum s-or numi tirurile in limbaj de biblioteca. A urmat ratarea iesirii de pe autobahn ca la ei asa se zice la highway, cum ar veni. Deci am mai mers inca 6.5 km pana cand am reusit sa ratam a doua iesire de pe autobahn, cum ar veni. Pe urma mi-am dat seama ca "parasiti autostrada" asa cum zicea Ioana (ca cand instalezi softul pe GPS in Romana o instalezi pe Ioana sau il instalezi pe Marcel) era un indemn, nu o informatie, ca autostrada nu se termina. Da' proasta nu putea sa zica de la inceput "paraseste, ba, autobahnul pa prima la dreapta". Deci dupa inca 4 km am reusit sa ies pe un fel de bretea, pe un fel de sosea, pe niste incalceli si am intrat pe sensul celalalt. Banuiesc ca nu v-am zis ca ma frecam la ochii si mi-am activat conjunctivita asa ca imi curgea si ochiul.

Pana la urma m-am prins cum se umbla cu GPS-ul si am ajuns la pensiune. Mihaela nu are de lucru si o intreaba pe gazda daca exista vreun doctor. Noi nu stiam germana, ea nu stia engleza. Ne scrie pe un peticut de hartie o adresa si imi zice ceva de navigator asa ca ma prind ca e vorba de GPS. Plec mai departe cu GPS-ul in frunte ca turcii cu steagul verde, dau de un idiot care facea un sens giratoriu incontinuu (cred ca isi turnase ulei in praguri si vroia sa il plimbe peste tot) si dupa ce trece accelerez repede in spatele lui si evident ies aiurea din sens, noroc ca idiotu' pleaca si ajung pe straduta unde se presupunea ca e medicul. Evident dau de o nebuna (cine statea vineri la 21.00 la serviciu?) îi spun ca am tratament si ca vreau doar ceva sa-mi clatesc ochiul (si nu e vorba de dame goale) cu o zeama gen ser fiziologic si eventual daca poate sa imi vanda si alt tub de Floxal ca si Mihaela incepuse sa aiba probleme si sa nu plimbam microbii de la unul la altul. Dupa ce vorbeste jumatate de ora numai tampenii aflu ca nu trebuie sa imi spal ochiul cu nimic sa il las asa cu secretii sa vaza si neamtu' a doua zi la targ ce microbi zdaraveni avem noi in Romania si cum îi purtam cu mandrie, fara sa le facem nimic. Asa ca daca vad ca nu face nimic dau sa plec totusi vrand sa fiu politicos si intreband ca bou daca datorez ceva pentru ca nu mi-a facut nimic si ca mi-a zis sa nu imi spal ochiul. Treaba de politete la care ma asteptam sa zica ca nimic. Zice ca nu stie cat sa ne ia, sa nu ne ia mai mult si sa ne pacaleasca asa ca da un telefon si aflam ca ne costa 15-20E. Mie imi creste tensiunea, Mihaela intreaba pentru ce platim
si ea zice ca daca nu vrem sa platim e OK. Asa ca plecam.

Ziua 2: Ajungem la targ, scapam de 7E parcare dintr-o miscare si intram in pavilionul de lemne. Noroc ca aveam conjunctivita ca altfel imi cadeau ochii in gura. Imi fac un calcul scurt ca poate in 50 de ani o sa facem si noi asemena jucarii din lemn. Peste tot jucarii frumoase si de bun gust. Ajung si la ce ma durea pe mine: machete. Dar machete feroviare ca era mai aproape. Ati vazut pozele de mai sus asa ca nu are sens sa mai comentam. Evident ca e targ de business asa ca nu pupi catalog pana nu scoti cartea de vizita. Ma declar pe loc un prosper industrias roman cu magazin de machete care vrea sa faca importuri masive astfel ca obtin cataloage si liste de preturi de la majoritatea. Dupa ce casc ochii la trenulete ma duc la machete si dau de Pavel, care era pierdut la fel ca si mine cautand standul Zvezda. Trebuie sa spun ca pana la sfarsit nu am dat de el.


continuare in episodul urmator

Aceasta postare a fost editata de OlafTheViking: 11 February 2008 - 04:22 PM

[Pavel]

In prima zi am avut fixate mai multe intalniri si alergam ca disperatul, sa nu intarzii la vre-o una, dar a doua si a trea zi nu te-am mai intalnit

[crios]

Super!
Fotografii sunt mult mai multe si dupa ce le voi prelucra le voi posta si la Walkarounds.

Bafta!

[OlafTheViking]

Pavel, la 11 Feb 2008, 19:35, a spus:

In prima zi am avut fixate mai multe intalniri si alergam ca disperatul, sa nu intarzii la vre-o una, dar a doua si a trea zi nu te-am mai intalnit

Pentru simplu motiv ca am fost la ceilalti, la jucarii. cu sotia pentru magazinul ei de bebelusi. Oricum tot nu am idee nici acum cum erau organizate pavilioanele alea, desi eram cu harta in mana mereu.

Ziua 2(continuare cum ar veni): La pranz gasim un "impinge tava" autohton si ma gandesc ca rezolv mai ieftin cu pranzul. Economistul din mine are ideea ca carnatii autohtoni tre' sa fie la pret promotional asa ca profit de ei din plin. Si fritzii de mine: 21 ioiro. Mihaela vine si cu doua sucuri din gama Coca Cola, din astea mici, si totul sare imediat la 26 ioiro. Scump si prost. De subzistenta. Dar suntem biznismani patrioti asa ca nu conteaza.

Mihaela primeste din tara o comanda asa ca alergam pe la jucarii sa stabilim contacte, facem poze, trimitem prin Internet (stiati ca 1 Mb transfer costa 8 euro pe roaming?). Spre seara, dupa inchidere ne oprim sa cautam ceva de mancare intr-un orasel in drum spre casa (nu cred ca am mentionat ca stateam la 60 km de Nurnberg). Gasim si o farmacie, au si medicamentul (Floxal) dar pentru cei cu reteta. Orice vant aici trebuie prescris ca sa traiasca si medicul. Respectiva nu vrea in ruptul capului sa ni-l vanda (deja ma gandeam sa-l scot din cutie cat sta cu spatele si sa-i las cutia goala) asa ca cerem o solutie de sters ochiul care sa nu necesite reteta. Ne da ceva si din pasareasca lor de pe cutie deducem ca e ceva post operatoriu. O intrebam de o solutie cu natriu clor si se uita ca la masini straine. Dar culmea ca intelege ce e aia "ser fiziologic" in romana si ne da ceva pe care scria clar "natrium chloridum" si intelege si ce sunt alea comprese sterile.
Asa ca nu ne ramane decat sa iesim ca se inchidea si sa dam o tura la Burger King unde mi se urca sangelea la cap cand vad ca o chifla cu chiftea e 6-7 euro asa ca decid ca postul negru nu a omorat pe nimeni, ba chiar pe Monte Cristo l-a facut atragator.

Ziua 3: Ca de obicei la micul dejun inclus in pret ne umplem farfuria cu feliute translucide (ce inseamna tehnologia germana, nu credeam ca un mezel se poate taia asa subtire) gasesc si saracia aia de ou fiert (unu de caciula, sa nu ne intoxicam) si imi scot parleala cu o dulceata facuta in casa cu multa apa, ca imi curgea pe unde putea, asa ca eram silit sa pun putin.

Urmeaza cei 60 de km, cei 7 ioiro de parcare si purcedem la drum. Adica la afaceri, cum ar veni. Reusim sa acoperim toate pavilioanele, chiar si pe cele de sus, unde erau greii: Revell, Matel, Playmobil si altii care nu erau la machete ca toata lumea.
Mihaela mai vorbeste cu cativa pe la jucarii, nu are carte de vizita asa ca aia se uita ca rata la avioane la cartea mea de vizita, nu prea au idee ce inseamna "scale model shop" si nici macar "modellbaum". De remarcat ca la standurile unde dai de ochi alungiti, in conversatie apare mereu, obsedant, cuvantul "container" asa ca iti imaginezi cam care ar fi comanda minima.

La pranz gasim niste bancute afara si ne luam o chifla cu friptura si una cu carnati, 2 ioiro fiecare. Decid ca nu suntem ultimii oameni si meritam si o bere asa ca solicit si asa ceva. Ma intreaba daca vreau mare sau mica. Cred ca ma confunda cu cineva. Pai daca o sa fac rabat la cativa amarati de centrilitrii mai bine beau apa de izvor de la cismea. Asa ca cer mare si mi se dau si niste fise de plastic pentru GARANTIE !!!! Voi aveti idee, Nurnberg era in RFG sau RDG? Prea mult nu ne-a luat sa gatam chiflele alea. Am remarcat in jur ca eram singurii cu beri normale de 500 ml. Restul beau ca domnisoarele de pension nevinovate, dezvirginate in sala injectorului de catre ajutorul mecanic. Receperez ioirioul de pe cele 2 sticle garantie si mergem sa gasim noi oportunitati de afaceri, ca sa zic asa.

Dupa ce se inchide mergem la Metro, eu cautand ceva de mancare si sapun ca gazda ne pusese doua pliculete cu gel de dus pe care il dadusem gata. Padaroxul maxim este ca la romani, care put in metrou cum pute fecioara la subtioara, sunt in Metro vreo cativa metri de rafturi cu sapunuri. Aici erau doar 4 feluri de sapun, ambalate cate 3-4. Asa ca luam sapun lichid, macar era o singura butelca. Evident ca salam de Sibiu nu au si restul mezelurilor arata la fel de prost ca si l a noi. Dar macar noi avem mai multe. Gasesc niste chiftele (ca astea pe care le mananc acum, ca am exagerat putin in estimarea consumului) si niste catch-up, paine feliata pentru prajitor ca ei nu au franzela Titan si nici Intermediara.

Despre cum am rams fara semnal la GPS noaptea, in Nurnberg, fara idee de drum spre pensiune in episodul urmator.

[wurger]

Tare nemtii. De fapt la ei e nasol da' acu daca au halit rahatu' se lauda ca-i tare bun, ca sa crape mioriticucredul de invidie.
Imi aduce oarecum aminte despre cand am fost eu in franta la Peris(h), cu o harta in mana cu adresele magazinelor de modelizm si cu kilu de cola in rucsac si din 6-7 cate aveam acolo am gasit unu si o librarie. Unu se demolase (!!!!!) multe erau in concediu si vreo doua cred ca spalau bani.
La Eol am luat un heller de 4 eur si prietenul care m-a asteptat afara a consumat o bere tot de 5 eur si m-a injurat pe mine si pe machetele mele.

[OlafTheViking]

Ziua 3 (continuare): Dupa ce iesim de la Metro pun GPS-ul in geam si-i poruncesc sa caute satelitu'. El zice ca nu gaseste. Repet operatia de vreo 3 ori ( de obicei cam asa facea) cu acelasi rezultat. Pornesc spre oras, reusesc performata sa ma ratacesc pe drum drept, îi dau sa caute din nou si magarul zice ca nu. Nu am de lucru si lansez cu voce tare o banuiala: "O fi de la portile magnetice de la Metro, ca l-am avut un buzunar si era deschis (ca nu se putea inchide, dupa doar o luna de functionare)?" Atat mi-a trebuit ca au inceput deja reprosurile ca sunt paranoic, ca nu puteam sa-l las in masina, ca mi-e frica de hoti, ca cine sa-mi sparga masina in Germania (niste tigani romani m-am gandit imediat) si tot asa. Pornesc masina, ala tot mut. Spre deosebire de sotie. Ma gandesc ca daca am mers drept si m-am ratacit inseamna ca am venit de pe o strada laterala si am cotit la dreapta, deci ma intorc si gasesc locul unde cotisem. In momentul asta, miselul face o greseala. Ultima. Vorbeste. "Semnal GPS inexistent". In secunda aia creierul meu decupleaza cand aude voce de femeie enervanta astfel ca smulg GPs-ul din geam si dau de pamant cu el cat pot. Imbecilul isi crapa ecranul in multe bucatele. Aviz amatorilor care au de gand sa ma sacaie pe viitor.

Oarecum racorit pornesc spre Metro sa cumpar altul, ca ochisem eu unele la 150 ioiro. La Metro usa inchisa, o inchisese jigodia fix cu 10 secunde inainte, cand m-a vazut ca ma indreptam spre intrare. Dar nici eu nu ma las. Scot o moneda si bat vitejeste in geam. Cateaua se pare ca era surda ca nu ridica nici o secunda privirea. Date dracului freulinele. Pornesc la masina si sun la baietii de la Clip Trade sa vina sa ma ia. Dupa cateva secunde de liniste acestia imi promit ca vin, cred ca erau deja in pat. Dupa vreo ora si ceva apare Florin si pornim victoriosi spre casa. Dar cred ca era ceva in noaptea aia cu satelitii ca parca am facut mult mai mult decat trebuia, cred ca ne-a ocolit nemernicul.

Ziua 4: Ziua debuteaza cu micul dejun straveziu, gemul lichid si obisnuitul ou cu capisonul pus pe el sa nu se raceasca. Daca e putin, macar sa fie cald. Stabilesc cu baietii de la Clip Trade sa ma tin de coada lor pana la Media Markt de unde urma sa iau alt GPS. Aia deschid la 10.00 asa ca ne intretinem putin in parcare. Cand deschid dau buzna la ele sa le vad. Se cunoaste ca esti in Germania unde au o mataraie de sosele. Era un raft cat ala de mezeluri de la noi plin cu din astea. Si mai bune, si mai rele. Ochesc unu mai ieftinut , pe la 150 de ioiro si dau sa vad ce fel ce memorie intra in el. Dar ma impiedica ceva lipit fix pe gaura. Injur in gand spunandu-mi ca sunt imbecili si l-au lipit fix acolo ca prostii si dezlipesc putin sa vad ce scrie. Evident ca ala era senzor de furt si incepe sa sune o alarma. Vine respectivul sa opreasca, eu casun direct pe el ca sa imi arate, asa ca el zice ca "aine moment". Ma zic n-am nimic, da-mi acisilea un GPS din asta ca va desenez svastica pe usa sa faceti pe voi de frica. Pleaca respectivul si vine altul vorbitor de engleza, cu o caciula blonda pe cap. Dupa aia m-am prins ca ala era par. Ii arat eu cum vine treaba si el zice ca nu se potriveste memoria mea la alea. Zic nu-i nimic, noi sa fim sanatosi, ia tu din raft o memorie de care vrei si copiaza pe ea memoria mea ca "install" dau eu ulterior. Nu ca cica ca nu ie compatibile una cu alta. Mai sa fie. Ia arata-mi atunci tu unu cu Germania, Austria, Ungaria si Romania. Si imi arata unu de 250 ioiro.

continuare in episodul urmator

[OlafTheViking]

Imi arata omul, negociez un imprumut de la colegi, ca eu mai aveam doar 300 ioiro si trebuia sa mai fac si un plin de vreo 60 ioiro asa ca ma pun sarguincios pe treaba si invat cum se umbla cu monstrul. Ajung frumos la birou unde sa imi faca factura si imi cade parul: 300 ioiro. Pai acolo zicea ca 250 ? Da, dar asta are si toata Europa de est deci ie mai scump, daca il iau pe ala de 250 are doar Europa de vest. Ma da la mare pret mai sunt romanii si rusii imi zic in barba. Ia mai cauta unu pe la 200, ca sa fiu sigur. Si gaseste omu' vreo doua. Dar ambele lipseau din stoc. Pana la urma imi iau unu pe care scrie Ferrari si e ... eee, normal ca ati ghicit ... e rosu si costa 250 ioiro. Da nu stie de Romania, da nu-i bai ca in Romania inca mai e buna si valabila harta.

Butonez cu colegul Florin de la Clip Trade la el si saracu memoreaza toate adresele. Are si ecran mai mare, vorbeste si o gagica in engleza, ce mai de import, rosu nou-nout. Asa ca acum putem sa ne despartim. Dar tot ma tin de coada lor ca sa verific daca zice bine nemernicul ala mic. Si zice. Astfel ca ajung la targ si ma tin dupa cei de la Clip trade care imi zisesera ca parcazsera tot cu 7 ioiro in parcarea supraterana. De data asta soarta noastra fuse cruda cum ar veni. Ca parcam la vreun kilometru distanta. Dar avem noroc ca exista autobuze moca pana la targ. La targ aceeasi poveste, de data aceasta uitam sa si mancam asa ca ne prinde ora inchiderii sleiti de puteri. Cu chiu cu vai ajungem in statia de autobuz, evident ca ne duce in alta parte, intrebam cum putem ajunge la masina si aflam ca autobuzul din fata merge acolo asa ca ne urcam victoriosi in el. Autobuzul ne duce un statia de unde ne-a luat primul autobuz. Noroc ca îi vad pe nemti ca se agita si dau din maini asa ca pricep ca avem o mica sansa ca asta sa coteasca in alta parte la un momnet dat. Asa ca ajungem cu bine si la masina si acasa. Stabilim cu gazda sa ne puna ceva intr-o sacosa pentru drum ca la 6.00 noi plecam si ea nici nu vrea sa auda. E saracacios dar tre sa fie mic dejun ca la carte, nu asa, oricum. E un amarat de ou da' tre' sa fie cald si sa ni-l serveasca ea. Asa ca stabilim micul dejun pentru ora 5.30.

Ultima zi ca sa zic asa: La 5.30 ne prezentam si intelegem de ce EA insistase sa mancam micu, dejun. Pentru ca urma sa-l pregateasca EL saracu'. De data aceasta omleta. Tot putina mi s-a parut. Dupa aia am aflat ca ce mi s-a parut mie putin pentru un om era portia a doi oameni ca Mihaela nu a vrut. Dar macar era altceva ca mi se apleca de la oul ala fiert. Colegii din Oradea pleaca, plecam si noi. Am emotii mari cand introduc adresa in navigator si am de ce deoarece nu vrea sa se apeze butonul de navigare. Transpir tot si incerc la rand pana cand isi da drumul. Pun adresa de Ungaria cea mai de la granita si demarez. Pe drum nu am probleme daca nu socotim transpiratia cand mi s-a aprims becul de benzina la austrieci si am mai mers o gramada pana am dat de o benzinarie. Ca asa e la ei, una la suta de kilometri, nu ca la noi 5 intr-o suta.

Una peste alta, drumul era liber si fara tiruri asa ca am scos 13 ore pana la noi, majoritatea timpului a condus Mihaela ca eu ma pastram pentru tara. Si am avut mare dreptate: inca 9 ore pana in Bucuresti.

Experienta a fost suprema, condimentata de peripetii si daca nu m-a omorat sigur mi-au murit o gramada de neuroni. Dar a meritat. Ca impresii nemtii sunt oameni cumsecade, te ajuta si iti explica, mai putin cei de la Metro. Germania e o tara frumoasa pentru vacanta daca ai 2 GPS-uri, nu sunt sigur daca o fi bine sa traiesti acolo mai ales ca am aflat ca anul trecut s-a scumpit curentul cu 50% si anul acesta cu 16%.

[szek]

domnu` Olaf, ai un stil aparte de povestit.
m-am cracanat de ras la unele faze :))

culmea e ca eu am avut experiente total opuse in germania. totul imi merge struna de fiecare data.
probabil e si bariera de limba de vina.
stiind germana f bine, ma integrez bine si ma descurc.

oricum, nemtii sunt stiuti ca le e frica sa invete alta limba. parca ii mananca cineva. stiu turcii de acolo mai multe limbi....

[marhaba]

Vericule, bine ca v-ati intors sanatosi. Am inteles. Trebe luate o geanta de slanina si o geanta de gps-uri.

[AlexPl]

Faina descrierea excursiei
Daca intrebai din timp, iti spuneam eu un hotel in buricul targului, cu 30 EUR pe noapte si la 300 de metri de statia de metrou. Si iti mai dadeam si niste restaurante ieftine pe linga targ sau in oras.
De 5 ani de zile ma duc in fiecare an la Nurnberg la un targ, dar de bere, nu de jucarii

[alexie]

Unde le-ati zis copiilor ca va duceti?

[FlyBoy]

Deci, contrar oricarei morale si obicei, am citit postul impreuna cu consoarta aferenta...cu care vreau sa merg la Paris!!!

Am ras de ne-am spintecat...deci omule...sa scrii carti sau momente si schite ca esti tare talentat

Nevasta-mea zice ca esti pitoresc....Kolosna e copil pe langa tine

[Degrelle]

Savuroasa descriere, categoric ai talent! Experientele mele cu teutonii sunt absolut subiective, eu fiind un filogerman convins, dar recunosc ca nu sunt usor de "inghitit"

[Z-mare]

Olaf, am savurat totul abia acum, ca mie nu-mi plac treburile astea cu tu bi continued. Incep sa cred ca si tu, alaturi de Wurger, nu trebuie sa va temeti ca o sa ramineti someri!