Ajutor
BMW 501 este primul automobil al marcii germane lansat dupa al doilea razboi mondial. Prezentat in 1951, a intrat in productia de serie in 1952, fiind motorizat initial de un propulsor cu 6 cilindri in linie si o capacitate de 2 litri ce furniza 60 CP si permitea masinii sa atinga o viteza maxima de 130 de km/h. Din 1954 doua motoare V8 (de 2,6 si 3,2 litri) au intrat in doatrea masinii, asupra careia s-au operat minore modificari de design, noua varianta primind indicativul 502. Versiunea 501 a ramas in productie (cu acelasi motor neperformant, mostenit de la modelele antebelice) pana in 1958. In total, s-au fabricat doar in jur de 9000 de exemplare BMW 501. Desi a fost o aparitie discreta, masina imbina intr-un mod original liniile ample si rotunde ale masinilor germane interbelice cu cerinte mai pragmatice de design prin incadrarea elementelor altadata exterioare (aripi, faruri) intr-un tot unitar. Masina a fost supranumita “baroque angel” datorita formelor sale ce aminteau de stilul baroc.
Macheta este intr-adevar o realizare de exceptie. Singura sa problema ar fi ca portbagajul nu poate ramane in pozitia deschis, probabil din cauza unor suruburi de balamale insuficient stranse. Este poate un defect doar in cazul exemplarului meu.
La exterior, calitatea vopselei este ireprosabila iar cele 4 usi si capotele se inchid perfect, fara a exista spatii intre ele si caroserie. In partea frontala geamurile farurilor nu au nituri de prindere iar cromul grilei calandrului este fara greseala. Cele doua prize de aer suplimentare de sub faruri sunt chiar perforate. La o privire mai atenta, semnalizatoarele plasate pe aripile din fata sunt lucrate in cel mai mic detaliu: micul “bec” portocaliu pozitionat pe suportul cromat alungit este acoperit de un geam!
Toate elementele cromate – bare de protectie, chedere, clante – arata foarte bine. Pragurile si “ramele” ce inconjoara aripile din spate sunt vopsite in argintiu. In partea din spate exista un mic far suplimentar fixat pe bara de protectie. Siglele BMW de pe capote arata de asemenea excelent chiar si la o examinare cu lupa, bineinteles, sunt in relief, adica forma lor este usor sferica. Placile numerelor de inmatriculare sunt vopsite. Rotile sunt la randul lor foarte bine executate, jantele negre imitand metalul vopsit. Capacele cromate perfect si talonul bombat al cauciucurilor intregesc imaginea exterioara cat se poate de realista a machetei.
Si in interior totul pare cat se poate de real. Incepand cu volanul cu spite duble metalice foarte fine si continuand cu profilul scaunelor si al fetelor interioare de usi, peste tot se vede grija pentru detaliu. Toate manerele manetelor si butoanelor sunt vopsite in alb. Podeaua este acoperita cu pasla doar in partea locurilor din spate, in fata fiind vorba de un plastic cu diverse texturi in functie de zona: a picioarelor sau a tunelului cardanic central.
Ceasurile de bord lizibile au rame cromate si par a avea geam suplimentar de protectie, fiind oricum plasate in adancime (nu la nivelul plansei de bord). Nici plafonul nu a fost uitat – este acoperit cu plastic de o textura diferita de a restului interiorului, are o plafoniera cu rama cromata si un ceas deasupra oglinzii retrovizoare. Parasolarele sunt rabatabile.
Motorul nu are un aspect atat de realist ca restul machetei, desi este suficient de detaliat si corect realizat. Impresia de plastic este data de piesele vopsite in gri si de bavurile vizibile pe anumite piese. Cateva anexe – bateria acumulatoare, pompa de benzina, vasele pentru lichid (de frana?) – arata insa foarte bine. Din pacate nu exista decat un singur cablu, cel de la bobina de inductie la distribuitor. Capota motorului nu are balamale metalice vizibile ci doar un suport central ce trebuie impins cu degetul spre a o bloca in pozitia deschis. Inchiderea se face fara a mai actiona suportul. Macheta este insotita in pachet de o mica hartiuta cu instructiuni grafice referitoare la acest suport al capotei.
Portbagajul este in intregime acoperit cu pasla. Exista o roata de rezerva (fixa) si tot aici se poate vedea conducta ce merge catre busonul exterior de alimentare.
Sasiul este in nota machetei, adica foarte detaliat. Se pot zari aproape toate elementele suspensiei si transmisiei: articulatii, amortizoare, bare de torsiune, ax cardanic etc. Lonjeroanele principale (longitudinale si transversale) sunt metalice. Traseul de evacuare este compus din mai multe piese, prima parte fiind vopsita in culoarea cuprului. In spatele axelor planetare este figurata o mica flasa cu suruburi pentru prinderea ultimei sectiuni a tevii care este, bineinteles, gaurita.
Macheta “ingerului baroc” degaja foarte mult realism, desi culoarea neagra adauga o nota de discretie asupra detaliilor ce nu pot fi remarcate decat la o observare atenta. Daca solutia de design poate fi o chestiune de gust, stilul distins si raritatea masinii au fost onorate de AutoArt cu o miniatura exceptionala.
Sus
