Cunoscut indeosebi ca un producator de automobile populare, dupa al doilea razboi mondial Renault a revenit la productia de serie lansand in special automobile de clasa mica. 4CV sau Dauphine erau asemenea autoturisme, performantele lor fiind in acord cu segmentul de piata caruia i se adresau. In anii ’60 oferta s-a diversificat, odata cu aparitia modelelor 8 si 10. Prin lansarea lui Renault 16 compania s-a apropiat mai mult de pretentiile crescande ale clientilor, oferind un autombil mai rafinat, cu solutii tehnologice moderne (motor amplasat in fata, caroserie hatchback).
12
Inca din 1965, inginerii marcii lucrau la un model intermediar ce trebuia sa ocupe o zona de piata intermediara intre Renault 8 si Renault 16. Directivele proiectului au insistat pe o masina simpla din punct de vedere constructiv, cu suficient spatiu interior si portbagaj mare. O masina suficient de confortabila pentru clientii francezi dar si cu posibilitati de extindere a productiei oriunde in lume.
Prezentata la salonul auto de la Paris, masina s-a dovedit pe masura asteptarilor. Mai putin sofisticata decat Renault 16, Renault 12 a devenit in scurt timp o masina “mondiala”, fabricandu-se in Brazilia, Romania, Turcia, Australia, Columbia si Argentina. Modelul si-a dovedit pe deplin fiabilitatea, cea mai longeviva dovedindu-se a fi versiunea romaneasca, iesita din productie abia in 2004.
Varianta de baza (L) era propulsata de un motor de 4 cilindri in linie, cu o capacitate de 1,3 litri si 54 CP. Varianta superioara (TL) dispunea de luneta cu sistem de dezaburire, scaune fata individuale (in loc de bancheta) si faruri de ceata. Din 1971 a fost disponibila intr-o serie limitata versiunea sportiva Gordini. Ulterior, alte variante au fost dotate cu carburator dublu-corp (TS) sau cutie de viteze automata (TR).
Gordini
Amedee (Amedeo) Gordini (1899 – 1979) s-a nascut in nordul Italiei, in apropiere de Bologna. Dupa primul razboi mondial s-a stabilit in Franta, unde a participat ca pilot la numeroase curse auto la volanul unor automobile Fiat. Gordini a fost cooptat in anii ’30 de Simca pentru a imbunatati performantele masinilor de curse ale marcii. Din 1957 a fost angajat de Renault pentru a dezvolta modele sportive bazate pe masinile de serie ale acestui producator. Prima realizare sub sigla Renault s-a numit chiar Renault Gordini, bazat pe un automobil Dauphine (in 1957). Au urmat Renault 8 Gordini (1964), Renault 12 Gordini (1971) si Renault 17 Gordini (1974). De asemenea s-a implicat in motorizarea modelelor Alpine Renault.
Renault 12 Gordini
Versiunea sportiva a masinii Renault 12 s-a fabricat in jur de 5000 de exemplare intre 1971 si 1974. Modificarile fata de automobilul standard includeau motorul de 1.565 cmc (alimentat de doua carburatoare dublu-corp) cu o putere de 125 CP, cutia de viteze in 5 trepte si franele cu disc la toate cele 4 roti. Lipsa barelor de protectie, farurile suplimentare de ceata si priza de aer de pe capota motorului completau imaginea aparte in cadrul seriei 12. Bineinteles, liniile paralele de contrast de-a lungul laturilor caroseriei intregeau aceasta aparitie.
Renault 12 Gordini 1/18
Fabricantul Solido nu era tocmai printre preferatii mei in materie de machete 1/18. Afland insa despre intentia de reproducere la aceasta scara a autoturismului Renault 12, am facut tot posibilul sa achizitionez un exemplar. Nu stiam la acea vreme ca o sa se gaseasca in toate supermarketurile. Dar efortul a meritat, am fost printre primii fericiti. Desigur ca fostii sau actualii posesori de Dacia (1300) ma pot intelege. Aproape ca nici nu conteaza cat de bine realizata e.
Si totusi e, chiar daca exista mici probleme. Am fost incantat sa observ ca toate detaliile de pe masina reala sunt la locul lor: grila de aerisire din spatele usilor, oglinda retrovizoare exterioara, chederele proeminente de la parbriz si luneta, liniile fine ale sistemului de dezaburire de pe aceasta din urma, butonul de deschidere al portbagajului. Jantele sunt foarte bine realizate, vopsite in 3 culori (argintiu, negru, crom pentru suruburi). De remarcat liniile generale ale caroseriei ce sunt foarte bine surprinse, inclusiv usoara curbura a pragurilor laterale sau pozitia longitudinala usor inclinata spre spate. Priza de aer de pe capota motorului are grila real perforata. Usile anterioare si capota motorului se inchid foarte bine, spatiile dintre ele si restul caroseriei sunt mici si uniforme
Revenind la probleme, jantele si pneurile par a fi subdimensionate in diametru, cel putin comparandu-le cu cele ale altor machete similare. Apoi, usile din spate si capacul portbagajului nu se pot deschide. Liniile albe de vopsea au mici defecte pe alocuri, nesesizabile insa la o privire de ansamblu. Partea frontala putea fi mai buna daca nu existau niturile vizibile de prindere ale farurilor sau daca farurile suplimentare de ceata n-ar fi fost facute dintr-un plastic mat care imita in cel mai bun caz tabla. In plus, modelul meu are un mic defect la nivelul unuia din ornamentele argintii ce incadreaza partea superioara a usilor.
Interiorul este modest. Usile au balamale uriase de acelasi tip cu masinutele mult mai mici iar spatarele scaunelor sunt mai subtiri decat ar trebui. Aproape totul este negru, punctat din cand in cand de vopsea argintie – pedalele, bratele volanului, cadranele ceasurilor (ilizibile de altfel), ornamentele bordului., bratul schimbatorului de viteze.
Sub capota sunt ceva detalii si chiar cateva cablaje. Se pot vedea cele doua carburatoare cu filtrele lor de aer, ventilatorul (sau capacul lui?), bateria, chiar si un mic vas de expansiune. Fisele de bujii sunt sugerate prin cateva linii de vopsea rosie. Am remarcat ca s-au ocupat si de “spatele” capotei, acesta reproducand in mare structura originala de ramforsare a capotei de la Renault12/Dacia.
Sasiul este foarte sarac in detalii, in dreptul motorului nu este nimic sugerat. Doar “basculele” rotilor directoare, bara de torsiune din fata, puntea rigida din spate, traseul de evacuare si… cam atat.
R12 Gordini cmpleteaza (si incheie) colectia mea de masini frantuzesti. Care nu-s nici cele mai celebre, nici cele mai interesante, nici cel mai bine realizate. Dar care au totusi un farmec discret, al imaginii unei epoci ce merita cateodata amintita.
Aceasta postare a fost editata de ionut: 18 December 2007 - 02:33 AM