Postat 12 December 2007 - 12:01 AM
Vorbesc din amintiri de demult...
- CTR-ul avea o raza "optima" de descoperire si insotire a tintei de 40 de km, dar "batea" pana la 60 de km (si chiar un pic peste).
- Era dotat cu un VOT (vizor optic de televiziune) - o camera TV ce putea vedea cam pana la 6 Km (f de conditiile atmosferice).
- Echipamentul era mixt, atat pe lampi cat si "tranzistorizat".
- Avea modul STM (selectia tintelor mobile), un fel de "radar Doppler", care "cotrtacara" efectele bruiajului pasiv (dipoli).
- Putea urmari tinte care aveau o viteza maxima (pe oricare axa) de 660 m/s.
- Avea sistem de interogare IFF (celebrele, pentru mine, "coduri", care se schimbau la cele mai idioate ore din zi si din noapte).
- Sistemul de insotire automata a tintei urmarea tinta in azimut, unghi de inaltare si distanta, transmitand la tunuri parametrii de tragere, calculand si compensand - analogic - variatiile de presiune atmosferica, viteza si directia vantului, pentru "n" altitudini prestabilite.
- Pentru descoperirea tintei folosea datele (transmise telefonic) de la SRC (Statia de Radiolocatie de Cercetare) sau, pentru tinte care zburau in limita vizibilitatii optice, de la o luneta binoculara care orienta antena pe directia tintei.
- Lucra pe 4 frecvente prestabilire care puteau fi schimbate prin simpla apasare a unor butoane, pentru a contracara bruiajul activ. Printr-o procedura complicata aceste 4 frecvente puteau fi modificate. Din ratiuni de "secret militar" eu habar n-am avut cum se facea chestia asta. Nici schimbarea frecventei uzuale, cu una din celelelte 3, nu era admisa decat cu aprobare 'de sus".
- Avea un sistem de insotite intermitenta a tintei. Parca 3 minute insotire acriva - emisie ON - si 7 minute insotire inertiala. Asta era "contramasura" impotriva rachetelor dirijate pe fascicolul de radiolocatie.
La inceputul anilor '80 - tesi veche - pe la noi era considerata "tehnica modera"... numai ca...
In poligonul Capul Midia nici una din cele foarte multe de statii (peste 40) n-a reusit sa "urmareasca" (fara ajutorul lunetei), MiG-urile care efectuau atac la sol, zburand la (relativ) mica inaltime . (Cauza fiind viteza unghiulara mare/foarte mare a avionului).
Operativ, ansamblul CRT + baterie de tunuri AA de 57 (sau 100) suferea de un mare "handicap". Iarna, pe timp de noapte, baremul de "gata de lupta" era de 15 minute. Practic, o tinta, intrand pe teritoriul tarii si zburand cu 2000 Km/h, iti lasa cam de 1 minut pentru a o descoperi, a cupla insotirea automata, a raporta "tinta prinsa" si a deschide focul impotriva ei.
Ar mai fi multe chestii de zis. Dar ma gandesc ca deja am "divulgat" o gramada de "secrete"... Oricum eu zic ca ceea ce se considera atunci ca "aparare strategica AA a teritoriului" era foarte departe de ceea ce ar fi trebuit/am fi vrut sa fie...
Si ca sa pun bomboana pe coliva... In '82-83, oricare 5-10 oameni din bateriile AA de pe Otopeni, puteau sa-l asasineze pe Ceasca fara prea mare efort...