Ajutor
Calugareni 1595
"Sta sa apuie soarele după orizon, cand vestea ca ajutorul asteptat a sosit varsa nadejdea izbandirei si un curagiu nou in inima acelii mana de voinici romani, care ca niste zmei se luptau, tragandu-sa in fata nenumaratelor gloate a unui dusman īnvingător. Acest agiutor insa, ce ai nostri si-l inchipuia tare, nu era decat o ceată de trei sute pedestrasi cu pusti din Ardeal.
Mihai, fara a pierde vreme, cauta a se folosi de acest nensemnat agiutor si de reimbarbatarea ostilor sale, ca sa smulga biruina de la vrajmas. El isi preumbla privirea pe campul bataliei, vede miscările turcilor şi dupa dansele isi pregateste pe ale sale. Sinan-Pasa, vazand retragerea romanilor, luase inima si vrea a-i desface şi a-i reschira de tot. Spre acest sfarsit, in capul rezervei sale, el umbla a trece podul spre a izbi pe ai nostri īn frunte, in vreme ce Hassan-Pasa cu MihneaVoda , din porunca lui, alerga prin padure sa-i lovească pe la spate. Mihai atunci se aseaza cu ceata de curand sosita la capul podului, spre a intampina pre Sinan, trimite pre căpitanul Cocea cu doua sute unguri si alti atatia cazaci pedestri ca sa ia pe vrăjmaş pe la spate, si Albert Kiraly aseza cele două tunuri, ce redobandise de la turci, īntr-o buna pozitie si sta gata a trasni pe dusman de ar indrazni a trece podul.
Sfarsind aceste pregatiri, Mihai cugetă intru inima sa ca īmpregiurarea cere neaparat vreo faptă eroica, spre a descuraja pe turci si a imbarbata pe ai sai. El hotaraste atunci a se jertfi ca alta dată si a cumpara biruinta cu primejdia vieţii sale.Ridicand ochii catre cer, marinimosul domn cheama in ajutoru-i protectia mantuitoare a Dumnezeului armatelor, smulge o secure ostaseasca de la un soldat, se arunca in
coloana vrajmasa ce-l amenintă mai de aproape, doboara pe toti cei ce se incearcă a-i sta īmpotriva, ajunge pe Caraiman-Pasa, īi zboară capul, izbeste si pe alte capete din vrajmasi si, făcānd minuni de vitejie, se īntoarce la ai sai plin de trofee şi fara a fi ranit. Această fapta eroica īnfioara pe turci de spaima, iar pe crestini ii insufleteste si ii aprinde de acel eroic entuziasm, izvor bogat de fapte minunate. Şi cum n-ar fi crezut ei ca pot face minuni cu un astfel de general si cu asemenea pilde ce le da! Sinan, vazand aceasta, spre a da curaj la ai sai, ia ofensiva şi trece podul. Dar deodată se vede oprit īn fata de Mihai ca de un zid de piatra tare, in dos izbit cu o furie īnfocata de capitanul Cocea, si in coasta trasnit de tunurile asezate pe deal de Albert Kiraly, care, batand īn multimea indesita a turcilor, le gaureste rindurile si le pustieste toata aripa dreapta. Indaratnicul vizir, fara a-si pierde cumpatul, izbuteste a-si intocmi ostile in randuiala, cand o izbire nouă a lui Mihai īn fruntea armiei, pustiirile furioase ale īnfierbantatului Cocea de dinapoi, iutele şi ucigatorul foc al tunurilor lui Kiraly zdrobesc iarasi aceasta randuiala, şi turcii, minunaţi de indrazneala cu care romanii, ce ii privea ei ca biruiti, ii izbesc acum, incep a fugi rezlatiti. Satargi-Mahomet-Pasa, tragandu-se inapoi, fu ranit, si indata, schimband retragerea in fuga, dete cei dintai semnalul neranduielii, si toată armia musulmana se intoarse in resipa spre baltă, lasandu-si coastele si spatele espuse loviturilor noastre. In zadar ienicerii se tin semeti impotriva alor nostri si cauta a le raspunde cu focurile lor, caci celelalte cete, spaimantate de aceste izbiri impreunate la care nu se astepta, raschirandu-se, ii tarasc si pe dansii inapoi. In zadar Sinan mustra pe ostasii ce fugea, acum cu cuvinte ocaratoare, acum batandu-i cu maciuca sa infierata (massa fierata), silind in tot chipul a-i pune īn randuiala şi a-i intoarce la bataie. Glasul şi autoritatea lui sunt nesocotite si nici o putere omeneasca nu mai poate opri īn loc valurile zgomotoase ale fugarilor, care se pravaleau cu furie si repede spre pod, cautandu-si mantuire in trecerea lui.
La capul acestui pod sta īmbulzite in neoranduiala artileria, cavaleria, pedestrimea, impingandu-se spre a trece care de care mai nainte; dar, vazand ca toti nu pot incapea pe dansul, multi din turci sunt siliti a se arunca in balta, unde isi aflara moartea. Intre acestia era si pasii Heider, beglerbeiul de Sivas (Capadochia), Hussein, beiul Nicopolului, si Mustafa, feciorul lui Aias-Pasa. Ei se cufundara in mocirla, unde fura ucisi, si priimiră, zice un analist turc, cununa martirilor de la ghiauri. Bătrānul Sinan insusi, tarat de ai sai si in graba fugei sale, fu calcat īn picioarele cailor si apoi, impins de sulita unui ostas roman, cazu calare dupe pod īn balta cu atata repeziciune, incat, izbindu-se de pod, isi pierdu chiulaful şi feregeaua si doi dinti ce singuri se mai afla īn gura lui. El era p-aci sa piara sau sa caza in mainile romanilor, daca, din norocirea lui, un voinic soldat din ostile Rumeliei, anume Hassan, nu s-ar fi aruncat după dansul ca sa-l scape si, lasandu-i calul innamolit in lut, pe umeri il scoase de acolo si il duse īn tabara. De atunci, acest soldat se numi Deli-Hassan-Batakgi si ajunse capitan al deliilor lui Cogia-Murad-Pasa.
Vestea mortii vizirului se imprastie intre turci, si cei ce se mai impotriveau detera si ei dosul. Romanii, cu furia lor obicinuita si electrizati inca prin izbande, ii gonesc dinaintea lor ca pe niste turme de vite, pana ii vara in tabara lor. Hassan-Pasa si Mihnea-Voda, ce veneau sa incunjure pe ai nostri, afland ca Sinan a pierit si ca oastea lui e biruita, se trag indarat spre tabara. Intr-acel minut, Mihai, precum odinioara semizeii cantati de nemuritorul Omir, alerga īntr-o parte si intr-alta prin tabara turceasca, cautand pe Sinan, cand, vazand de departe pe Hassan-Pasa, se lua după dansul strigandu-i …"
[right]N.Balcescu – Romanii supt Mihai-Voivod Viteazul[/right]
[center]"-"Stai, pasa! Sa piara azi unul din noi!"
Dar pasa mai tare zoreste;
Cu scarile-n coapse fugaru-si loveste
Si gatul i-l bate cu pumnii-amandoi;
Cu ochii de sange, cu barba valvoi,
El zboara soimeste.
Turbanul ii cade si-l lasa cazut;
Isi rupe cu mana vesmantul,
Ca-n largile-I haine se-mpiedica vantul,
Si lui I se pare ca-n loc e tinut;
Alearga de groaza pieiri batut,
Mananca pamantul.
Si-i dardaie dintii, si-i galben-pierit!
Dar Alah din ceruri e mare!
Si Alah scurteaza grozava-I carare,
Caci pasa-i de taberi aproape sosit!
Spahii din corturi se-ndeasa grabit
Sa-i deie scapare.
Si-n ceasul acela Hassan a jurat
Sa zaca de spaima o luna,
Vazut-au si beii ca fuga e buna
Si bietului pasa dreptate i-au dat,
Caci Voda ghiaurul in toti a bagat
O groaza nebuna."[/center]
[right]G.Cosbuc – Pasa Hassan[/right]
[center]Viziune proprie [/center]
[right]alexie-99% dupa film[/right]
Sus
Postat 14 November 2007 - 07:39 AM
cred ca suntem multi carora aceste versuri le-au scos peri albi 
Postat 14 November 2007 - 07:46 PM
mda, oarecum.
Postat 14 November 2007 - 08:56 PM
(eu sunt dreptaci, cand conduc covrigul in stanga, tigara-n dreapta 
). Am studiat si eu monumentele dar pe baza lor nu te poti pronunta legat de particularitatile cabalinei (daca un afacerist are x masini, va dati seama cati cai avea Maria Sa fost negustor ajuns pres..pardon voivod) 
asta de Mihai i-a invins pe turci, si cu toate ca episodul cu Sinan este adevarat, se pare ca nu este chiar asa.daca ar fii fost sa castige ar fi ramas prin zona sa faca un gratar si sa bea un vin de Valea Calugareasca, numai ca el saracu de bucurie a fugit sa petreaca victoria in Transilvania cu palinca de Bihor, cautand prin carciumi mercenari cu care sa se intoarca in T.Rom.
