Ochim intrarea, coboram scara si la intrare prima surpriza, ca aflam ca treaba e cu cantec. Adica ne canta unu'. Si cica ca sa dam noi 15 lei. Intreb ce gen de muzicant ie ala de ne incanta urechile intr-un mod placut si evident ca se da din umeri. Pana la urma aflam ca ie folkist. Amu pe mine astia cu pomu' bun si omu' copt ma lasa rece ca prea sunt loviti in aripa, adicatelea nu au forta dom'le, dar îi suport ca sunt baieti buni si mai zdrangane la o chitara pe munte in jurul focului. Ma rog, mie imi place focul nu chitara lor dar sa trecem mai departe ca sunt sigur ca sunteti nerabdatori sa aflati ce si cum. Deci tipu' asta de canta ie ala cu termopanele, alexie se declara multumit asa ca platim intrarea si suntem condusi la masa. Eu sunt si mai multumit ca masa e in dreptul unui stalp si daca ala canta tare la noi se va auzi mai putin. Asa ca îi arat respectul de care se bucura in ochii mei si ma pun fix cu intradosul spre scena. Ca sa-i las pe ceilalti sa vada ei, nu de alta, dar asa sunt eu: ma sacrific mereu pentru prieteni.
Cum sedeam noi ase hop! o fatuca, micuta, saracuta. Ne aduce niste foi tiparite sa le punem sub blide. Asa aflam ca suntem in pulberaria bastionului, care pulberarie a functionat si ca moara la nu stiu ce asediu. Ce mai calea-valea, un pergament de colectie care era deja patat astfel ca mi-am pus in cap sa mai cer unu cand ies ca sa am istoria completa. Evident ca am uitat, dar sa nu anticipam.
Cand ajungi intr-o carciuma, restaurant, local, bodega, bodron, locanta, etc. ce faci? Pai tot io sa va invat. Luati lista de vinuri sa vedeti care e nivelul. Nivelul era bun. Ce preturi de provincie frate, eu beau in Bucuresti cu 24 lei un vin. Acolo era 30. Ma rog, ma gandesc eu ca poa' sa vrea si fetele la un moment dat un vin si sa nu ma bag la din astea sanatoase, pentru ficat sanatos de genul merlot sau cabernet asa ca imi umezesc papilele gustative citind despre Feteasca Neagra. Pai nu aveau decat de 4 feluri: 2 scumpe (50), 2 acceptabile (30). Comanda lumea ce si cum, pizze si bauturi, techile si alte abtibilduri asa ca incurajat de atmosfera, ma risc si eu si cer cate o sticla din fiecare fel din ala de 30 ca nu ma dumirem din meniu ce era cu ele si asa pe viu speram sa vad ce le poate pielea. Intre timp sosesc bauturile, dar vinul ioc. Lumea da noroc, io inghit in sec.
In schimb apare ala cu termopanele. Dar nu le are la el, are doar o chitara. Buna si aia, important e sa scartaie pe ceva. Se prosteste putin la microfon, baga ceva slabut si pleaca, suficient cat sa-mi dea mie impresia ca ceva nu e in ordine, el s-a suparat si nu mai canta. Dar Crios ma linisteste: cica se regleaza orchestra cu sala plina si cu sala goala. Asa ca istea fura reglajele cu sala plina.
Io incep sa ma uit dupa fatuca aia. Ma, fatuca asta iera a ninjii, ma: aparea si disparea dar nu puteai sa-i faci nimic. Intr-un tarziu vine cu o sticla de Pinot Noir de Murfatlar si-mi spune ca asta e singura Feteasca Neagra pe care o are ca tipul celalalt nu il are. Ii atrag respectuos atentia ca eu vreau Feteasca Negra si mie cand mi se pune pata nu o mai scoti nici cu mama lu Ariel nici cu cumnatu' Domestos, ala care scuipa cand pronunta litera "P". Fatuca pleaca. Din cand in cand mai trece grabita, îi mai fac semne imi zice ca mai dureaza putin ca s-a dus la crama sa aduca. Pana la urma vine si se declara rapusa: nu se exista si pace. Fu da' nu ma' ie. Daca vreau altceva, bine, daca nu, aia iaste. Imi fac un calcul rapid si o intreb daca la bar au vin ca m-as duce eu pe acolo intr-o sumara recunoastere ca daca stau la fiecare sticla de vin cate 30 minute pana sa imi spuna ca nu mai are, nu am nici o sansa sa consum ceva pana la Sfantul Stefan (na, ca intre timp fu si Sf. Stefan saracu’ si io tot nu postai o data povestea in versiunea mea, dar nu-i nimic ca asta e ca vinul bun, cand e veche e mai buna). La bar liniste si pace. Ma intreaba cineva ce vreau si cand afla zice ca nu. E mai simplu. Ca pe urma am vazut de ce. Sticlele sunt ascunse pe sub dulapuri pe jos, fereasca Cel de sus sa le expuna la loc vizibil ca sa le poti cere, ca ar insemna ca trebuie sa caute. E mai simplu sa zica ca nu. Dar iata ca vine altu', probabil cu vechime si vazand ca sunt nervos ma intreaba cum ma poate ajuta. Eu deja cu pretentiile la pamant zic ca vreau un vin rosu. Atat. El smecher rau: "dulce sau sec"? Mama, uite cand ai nevoie de o coada de topor si ea e in masina, jos, la poalele dealului. Asa ca saracu' asculta toata povestea despre vinuri demiseci pe care nu le au in stoc si la sfarsit incepe sa cotrobaie incercand sa-mi satisfaca gusturile rafinate. Asa ca scoate o pisoarca de California. Minunat ca aveti de California dar de Dealu Mare nu, are logica. Asa ca cer un vin serios. Evident ca imi propune o spalatura de Bordeaux, din ala mai scump cu 10-20 lei si mai prost de 20-30 ori decat un vin sanatos neaos. Asa ca le zic: "Mai, fratilor, dati-mi un vin de-al nostru, din asta fara pretentii, ca de papistasi sunt satul". E, omul incepe sa invete asa ca scoate o .... FETEASCA NEAGRA podgoria “3 Hectare”. Fericit cu asa o captura ma intorc la masa unde Crios curios gusta si declara si el vinul premiant. Dar ce premiant, campion. Pai imaginati-va intai o culoare limpede, rubinie. Pe urma simtiti un parfum putin dulceag dar ferm in care strugurii storsi isi impletesc buchetul de arome provacand socuri printre papilele gustative care nu isi mai asteapta randul si incep sa se ude. Ce mai, o adevarate simfonie a aromelor si a gusturilor din Olimp.
Pai cum nu, urma sa aflam la sfarsit ca era din ala de 50 de lei, nu de 30, dar noi sa fim sanatosi ca nu am baut decat vreo 3 sticle. Noroc cu cazarea moca ca altfel erau ceva probleme. Scumpa viata in pulberarie daca vrei sa traiesti bine.
Dar cine se uita la toate aceste cacatisuri minore. Important era ca ajunseseram cu bine si cu machetele in ordine, ca Ovidiu nu mai putea sa mai pateasca nimic rau ca tot ce se putea a patit deja si ca eram intre noi vorbind despre ale noastre. Ma rog era unu cu termopanele care ne cam bruia si a trebuit sa vorbim mai tare din cauza lui.
Dar una peste alta a fost o seara reusita si a fost pacat ca a trebuit sa plecam mai devreme, adica pe la 00.00 probabil, din motive de fum. De, pulberariile nu prea aveau ferestre sau ventilatie.
La nota de plata avem o alta mirare. Eu insistasem sa lasam 10% bacsis, alexie sustinea 15% (pret de litoral, de). Cand vede fatuca a ninjii banii, Dana o chema (ca am inca nota de plata pe care trebuie sa i-o dau Crios sa o puna la exponatele muzeului cartula.net alaturi de sticla goala de "apa de gura modelisica") zice am lasat in plus. Pai logic ca da, am lasat 10%. Nici una, nici doua ne da restul si pleaca. Ma, daca vroia sa ne jigneasca sau sa ne transmita un mesaj subtil, nu a reusit ca am bagat fericit banii la fondu grupului.
Ajunsi afara imi dau seama ca exista si aer curat. Acest lucru ma face optimist. Si asa cum imi creste optimismul tot asa si setea incepe sa-si faca simtita prezenta. Ca veni vorba de sete si voi va gandeati la apa: pai aflati ca la pulberarie apa ie scumpa bre. Ca io ca prostu am cerut o sticla cu apa, cea mai mare care exista, stiind ca localurile mai sanatoase au si apa minerala la 1l. E, acilea nu, cea mai mare era si cea mai mica adica de 0.33 l.
Cum mergeam noi ase, ca fetele de, nu stiu cum si cine a fost cu ideea sau cu fapta ca parca ar mai merge putin vin. Asa ca m-am trezit la colt cumparand 2 sticle de ... evident, FETEASCA NEAGRA, de Beciul Domnesc parca, calitate garantata si cu ... exact, apa minerala la 2l sau 2.5 ca sa ne razbunam. Tot atunci aflu si ca unii de la mese se uitau urat la noi ca vorbeam prea tare si ei nu puteau sa asculte cantecul despre termopane. Dupa socotelile lui Crios cam atunci era momentul cand unul din ei ar fi zis: "Mama, ce ma enerveaza astia". Tot dupa acelasi grafic cand urma sa ajungem la hotel celalalt ar fi replicat : "Si pe mine, hai sa-i batem". Probabil abia cand ne-am intalati comod in camera la Crios urma sa-si dea si seama ca noi am fost mai rapizi. Cu vreo ora. Asa ca au avut noroc in seara aia.
Eu cu alexie ne mai lungim in camera la Crios la o barfa, un paharel, o aluna, ca fetele, de. Pana la urma stiind ca urma o zi de munca unde se cerea mana sigura si ferma ca altfel rupeam antene sau alte chitibusuri marunte ma retrag pe la orele 2.00 urmand sa ma trezesc peste vreo 5 ore (telefon smecher dom’le, nu gluma, cand il setezi sa te scoale la o anumita ora se simte obligat sa iti spuna cate ore mai ai).
Dragilor, partea a doua urmeaza si ea cand voi gasi timp si inspiratie ca de maine raman cu sotia singur cu toti trei plozii asa ca muza se muta temporar. Pana atunci pot sa va spun ca ea contine peripetii neobisnuite cu machetisti, machitori si alte personaje ilustre, complexe si simpatice. Si sincer sa fiu nu pot sa nu-i prelungesc putin frica lui Bill fata de ce o sa spuna Vikingu’ ala bun de pus la rana altminteri dar cu limba ascutita pe forum.
Va pup fetelor !!!