Iar am patit-o!
In generala, in liceu, la facultate au existat colegi pe umerii carora "plangeam" cu privire la iminenta "ascultare", teza, examen etc. Acesti colegi imi stergeau ochisorii la o gogoasa, o bere, doua beri si ziceu : "Nici eu nu-s pregatit, da-i in masa ca ne descurcam noi, nu-i important etc."
Venea vremea "hopului" el sarea, elegant, parleazu, eu dadeam cu dintii-n gard....invata el pe ruptele?, avea spate?, se medita?, avea trei?
Asa si in cazul fratelui
Olaf, pe mess: "Nimic finalizat, lipsa de chef, imi caut cainele, merg la concert, organizez intalniri etc.", dar de fapt atac miselesc, sub protectia scutului...si culmea recunoaste ca I-se rupe