Ajutor
Trupele americane sunt cantonate in Marea Britanie, in asteptarea declansarii Invaziei.
Firul principal al povestirii urmareste relatia ce se infiripa intre sergentul Matt Dylon (Richard Gere) si Jean Moreton (Lisa Eichhorn), o simpatica localnica. Matt mentine relatia in limitele prieteniei, in schimb camaradul sau Danny dovedeste ca are "fitilul scurt" si in dragoste asa incat trece la actiune cu Mollie, o buna prietena de-a Jeanei. A' batrana (mama Jenicai) este impotriva relatiei, cu atat mai mult cu cat Jean are un iubit (100% Brithish) ce este plecat pe front, dar cu timpul accepta ca Matt sa vina in vizita. Cu ocazia vizitei se subliniaza discrepanta dintre lipsurile insularilor si resursele inepuizabile ale americanilor, in fine..tanti Clarrie (mama fetei) nu rateaza nici o ocazie pentru a-si face cunoscuta parerea legat de relatia porumbeilor, situatia este dezamorsata de catre tatal fetei (act de mare curaj daca tinem cont ca este sub papuc). La masa este prezent si Geoff, fratele Jenicai, asociat prosper al unei "firme de cuttering" ce deserveste trupele USA.
Cu ocazia Anului Nou aflam ca americanii inca au probleme rasiale, aplaudam cu lacrimi in ochi atunci cand fetele iau atitudine.
La un moment dat idila este zdruncinata de venirea in permisie a lui Ken (prietenul fetei), motiv de logodna pentru Jean si de bauta zdravana pentru Matt…intriga se complica ulterior tocmai prin eliminarea lu’ Ken de pe statul de plata (cazut la datorie), prilej pentru tanti Clarrie de a da replici taioase..dar "Mortii cu mortii, vii cu vii", relatia continua fata fiind gata sa faca Pasul Suprem (nu sinucidere, este vorba de sex) dar Matt (vezi First Knight) bate in retragere, fata se supara si relatia se raceste.
Firul secundar al naratiunii urmareste idila dintre ofiterul US John si lady Helen, relatia celor doi dezvaluie un alt aspect al dragostei, mult mai profund, pe placul adultilor….asa ca noi retinem doar zborul cu avionul in Irlanda, unde tanti descopera ca are Las Vegas-ul in sangele-I albastru.
Replici memorabile
-Face-ti loc!, Face-ti loc, sunt insarcinata!
-Asa este jumatate din oras!
Avem destule bunatati pentru azi, il mancam alta data…..asta o terminam azi, stai fara grija
Ai grija de boneta si de sac sun proprietatea Majestatii Sale!
Juma-Juma?!, jumatate de la mine, jumatate de la nevasta-mea
Daca luam 2000 de comenzi o data, o sa facem avere
Suntem o tara de corcituri, cu cartea de istorie de grosimea unei reviste
Vizuale memorabile
Buldozerul american ce musca din terenul britanic de golf
Vaporul ce pare a naviga pe pajiste
Cei doi, Matt si Jen, oglindindu-se in masa de inox a bucatariei de campanie
Pustiul ce umfla un balon, printre ruine
Orasul pustiu, doar curcanii MP si codoase letargice
Stolul de pupeze ce asediaza gara
Final
Doamna Clarrie moare, Jean primeste tortul realizand astfel ca Matt nu este nici impotent, nici misogin, este doar indragostit (om serios cu armata facuta); fata fuge la gara. La gara agitatie mare, trupele asteapta garniturile ce se indreapta spre punctele de imbarcare, toata suflarea feminina a orasului incearca sa intre in gara iar Jean si Mollie sunt prinse in acest torent isteric..
Intre timp Geoff incheie ultima tranzactie, pe fondul deprimant al desfiintarii bazei americane.
..Cele doua eroine ajung la peluza I, apoi la tribuna oficiala unde primesc (si trimit) bezele catre iubitii lor…trenul este in miscare…lacrimi in ochisori (de emotie, de la fumul locomotivei, din cauza filmului..etc.)
The End
Yank’s II nu s-a mai turnat…dintr-o regretabila greseala de regie, plutonul lui Matt a fost debarcat pe plaja Omaha….
…si ala micu apasa pe lanterna…laser frate
si incep: viu viu viu
maimuta nebuna…turbata la gratii: ahh ahh ahh
noroc cu robotelul ala mic, cu manuta lui, ca-l scoate din puscarie…
…si la sfarsit ce sa vezi, ala negru de respira greu, il stii, nu!
Era tac-su ba!!!…
Momentul surprins in diorama/afis (afisul/diorama) ii prezinta pe Matt si Jean (cu fusta), imediat dupa ce Jenica a scris numele lui Ken (adica Derek Thompson)in “Cartea de Onoare a Eroilor Neamului”
Multumiri MGM ce a facut posibil realizarea acestui proiect, mult ravnit dar amanat din cauza lipsei de informatii vizuale (pe net 6-7 foto nereprezentative).
Multumiri fratelui meu, Cristian, ce mi-a trimis foto net superioare celor capturate de mine cu Tv-tunerul.
Aceasta postare a fost editata de alexie: 02 March 2007 - 12:59 PM
Sus
Cind zici ca, gata, l-ai citit, taman atunci vazi ca mai are citeva capitole! Norioc ca nu-i boxer, te-at face OK, pardon KO in prima repriza! 
