[ionut]

...

Thumbnail atasat

• 

[ionut]

La interior podeaua nu este acoperită cu pâslă, este doar un plastic poros. Totuşi, există un mic covoraş în dreptul locului şoferului, delimitat prin textură şi o culoare diferită de rest. Banchetele, în original de pluş, sunt sugerate bine prin textură, atât la vedere cât şi la atingere. Producătorul s-a străduit să redea inserţiile din lemn de pe uşi şi spatele banchetei faţă, dar vopsirea s-a făcut cu puţină stângăcie pe alocuri. Pe uşi, lemnul ar fi trebuit să înrămeze complet geamurile. Din păcate, acele “buzunare” vopsite în negru de pe feţele interioare ale uşilor arată oribil. În compensaţie, aspectul general al bordului e bun, chiar dacă volanul e vopsit într-o singură nuanţă. Ceea ce contează până la urmă e atmosfera: atât la volan cât şi în spate e suficient să te uiţi de aproape în lumină bună; vei intui ceva din aerul automobilelor luxoase din anii ’30. Ani în care, apropo, când se vorbea în presa de la noi de limuzine nu se pomenea de “scaune” sau “banchete” ci de “canapele” şi “perne”.

Thumbnail atasat

• 

Aceasta postare a fost editata de ionut: 01 February 2007 - 02:14 AM

[ionut]

...

Thumbnail atasat

• 

[ionut]

Blocul motor V12 este uriaş, însă nu beneficiază de prea multe detalii. Am remarcat pentru prima dată la Signature că sunt figurate lonjeroane pe care stă fixat motorul. Încă un detaliu – filtrul de aer are adaugată o sită realizată prin fotoincizie. Dar ce mai contează cum arată motorul la o astfel de maşină…

Thumbnail atasat

• 

[ionut]

Nici şasiul nu are prea multe detalii, însă cu adevărat supărătoare sunt elementele de fixare pe suport, foarte proeminente şi care dăunează mult viziunii de ansamblu, în special din profil. Deşi Signature ignoră acest detaliu, nu este singurul producător care procedează în acest mod. Cu proxima ocazie, respectivele elemente vor fi îndepărtate prin tăiere.

Thumbnail atasat

• 

[ionut]

În concluzie, Pierce Arrow Silver Arrow este o machetă ce îşi merită banii, e poate cea mai bună realizare a celor de la Signature de până acum. Este uriaşă (doar Cadillac Aero Coupe o întrece în dimensiuni) şi arată excelent, chiar dacă privită din anumite unghiuri aduce puţin a “batmobile”. E chiar ultima venită în colecţie şi întregeşte minunat seria automobilelor americane interbelice.

Thumbnail atasat

• 

[ionut]

...

Thumbnail atasat

• 

[Z-mare]

Sunt superbe!

[VIPER]

Machetele sunt superbe, iar descrierea lor este de asemenea de nota 10. Felicitari si pentru poze, pot fi date ca exemplu de fotografiere macro (intotdeauna am apreciat A95 de la Canon).

[ionut]

Multumesc sincer pentru aprecieri. Chair ma intrebam daca mai ajunge cineva si prin aceasta zona a forumului...

[VIPER]

Stai linistit, eu sigur trec mai des pe aici, si nu numai cand scrii noutati.

[ionut]

Chrysler Airflow

Geneza modelului Airflow are la bază preocupările inginerilor companiei Chrysler legate de aerodinamica automobilelor. Studiile efectuate în tunel aerodinamic încă din 1930 i-au condus pe specialişti spre rezultate spectaculoase. În 1934, noul model lansat era cu adevărat revoluţionar şi avea o serie de caracteristici ce vor deveni ceva mai târziu elemente obişnuite pentru majoritatea autoturismelor: formă aerodinamică, faruri integrate în corpul maşinii, caroserie autoportantă realizată integral din oţel, structură de rezistenţă pentru protecţia pasagerilor în caz de impact, habitaclu plasat între cele două punţi şi motor plasat deasupra punţii din faţă, aceste ultime două soluţii implicând o distribuţie a masei pe cele două punţi cât mai aproape de ideal (50/50). La toate acestea se adăuga oarecum natural stilul modernist de inspraţie Art Deco, vizibil în designul calandrului, al gurilor de aerisire sau al altor elemente decorative exterioare.

Thumbnail atasat

• 

[ionut]

Deşi măreţ în intenţii, proiectul Airflow a pornit cu stângul, primele loturi distribuite dealerilor având serioase probleme tehnice. În plus, maşina nu a plăcut contemporanilor ei, tributari mai degrabă unei viziuni conservatoare despre automobil, dovadă succesul mult mai mare obţinut de un model aflat în paralel în producţie (Chrysler Airstream) şi construit după o reţetă “clasică“. Supus unor minore modificări de design de la an la an, modelul Airflow – care s-a fabricat şi sub marca De Soto – şi-a încheiat cariera în 1938, neputând fi considerat un succes. Istoria le-a dat însă dreptate proiectanţilor de la Chrysler, în doar câţiva ani soluţiile propuse de acest autoturism devenind literă de lege pentru mai toate maşinile americane.

Thumbnail atasat

• 

[ionut]

...

Thumbnail atasat

• 

[ionut]

Macheta 1:18 produsă de Signature reproduce modelul Airflow Sedan din 1936. Stilul compact al maşinii este în general bine redat iar diversele părţi metalice ale caroseriei se îmbină foarte bine, aproape fără excepţie. Uşile, prevăzute cu balamale exterioare, se închid aproape perfect, însă geamurile lor lipsesc (mai puţin cele fixe ale uşilor din faţă), pentru o deschidere mai facilă probabil. Masca radiatorului este destul de bine redată, având în vedere forma sa destul de dificilă. Deşi elementele centrale de prindere ale geamurilor farurilor nu sunt ostentative, pot fi destul de uşor remarcate. Cam toate elementele de plastic cromat de la exterior sunt executate decent, fără nota stridentă constatată la alte machete. Designul stopurilor, dificil de redat, este rezolvat exemplar şi doar la o privire foarte atentă se constată lipsa de adâncime. Decoraţiunile tipice Art Deco de la nivelul apărătorilor roţilor din spate ar fi făcut deliciul machetei dacă ar fi fost tratate cu puţin mai multă atenţie. La nivelul portbagajului macheta prezintă un mic defect, sigla în relief fiind poziţionată strâmb. Jantele roţilor arată destul de bine, deşi din anumite unghiuri pare că spiţele nu sunt egale, greu de precizat dacă este aşa sau e vorba doar de o iluzie optică. Vopseaua este fericit aleasă, în funcţie de lumină putând da impresia de argintiu deschis sau închis. Şi încă un plus, barele de protecţie respectă fidel decoraţiunile (tot Art Deco) ale modelului real.

Thumbnail atasat

• 

[ionut]

...

Thumbnail atasat

• 

[ionut]

Interiorul arată… relaxant – pozele macro parcă te îmbie la o călătorie cu o astfel de maşină, mai ales pe bancheta din spate unde spaţiul este generos. Canapelele din plastic moale au ceva detalii de tapiţerie şi imită foarte bine piele albă. Podeaua este mochetată şi există un covoraş din plastic negru în dreptul pedalelor. Nici plafonul nu a fost uitat, fiind vopsit într-o nuanţă de alb cu textură poroasă, la fel ca şi feţele interioare ale uşilor. Poate că ar fi fost ceva mai bine dacă ramele interioare ale geamurilor şi montanţii interiori ar fi fost şi ei acoperiţi pentru a fi în tonul restului habitaclului.

Thumbnail atasat

• 

[ionut]

Bordul este slab detaliat. Deşi placa este metalică, decoraţiunile aparente din lemn par a fi abţibilduri iar punctele de vopsea argintie ar trebui să presupunem că sunt diverse butoane. Ceasurile au ramă metalică iar înscrisurile sunt redate cu precizie, deşi poate că era binevenită la nivelul lor o oarecare impresie de tridimensionalitate. Volanul este realizat în două nuanţe (cu braţe argintii).

Thumbnail atasat

• 

[ionut]

Nici compartimentul motor nu abundă în detalii. Surse de documentare indică faptul că modelele Chrysler au fost dotate în exclusivitate cu motoare V8, în timp ce cele cu 6 cilindri în linie au fost rezervate pentru marca De Soto. La machetă, aspectul blocului şi numărul de fişe sugerează că e vorba de un motor 6L. Totuşi, masca radiatorului este cea a lui Chrysler, versiunea din 1936.

Thumbnail atasat

• 

[ionut]

Portbagajul, deşi de dimensiuni apreciabile, este ocupat aproape în întregime de roata de rezervă, plasată puţin ciudat. Probabil că nu s-a respectat amplasarea reală, altfel proprietarii maşinii ar fi avut parte de un portbagaj complet nefuncţional. Şasiul nu este foarte în detaliu executat, deşi se pot observa elementele de suspensie – arcuri cu foi – precum şi ţeava finală de eşapament găurită. Din păcate, în spatele roţilor nu există tamburi de frână, un detaliu adesea ignorat de Signature. Puntea spate are suspensii reale (deşi e un detaliu cam inutil pentru o machetă statică).

Thumbnail atasat

•