Ajutor
Dupa infringerea umilitoare a armatelor Arabe din 1967, Israelul incerca sa-si stabileasca pozitii defensive de-a lungul noilor granite extinse,respectiv Peninsula Sinai (cu Egiptul) si inaltimile Golan (cu Siria). Arabii, inca sub influenta socului administrat in timpul razboiului de sase zile incercau totusi sa riposteze cu fiecare ocazie evident nemultumiti de noua pozitionare a frontierelor. Astfel se desfasoara intre 1969 si 1970 razboiul de Uzura, caracterizat de folosirea pe scara larga a tehnologiilor moderne (sisteme ecm,lupte in BVR) si a tacticilor de ambuscada, in care fiecare parte incerca sa-si pacaleasca adversarul, atragindu-l in zone cu rachete sau artilerie antiaeriana.
In timp ce americanii ii dotau pe israelieni cu armament modern (F-4 Phantom II), sovieticii se implicau si ei, trimitind in Egipt baterii de rachete antiaeriene SA-3 precum si cea mai recenta versiune a Mig-ului 21, MF. De asemenea, piloti sovietici, alesi pe sprinceana, formau doua regimente, fiecare echipate cu 36 de 21 MFuri. Stiind de cu cine aveau de-a face si nedorind o confruntare cu URSS-ul, initial israelenii au evitat intilnirile cu pilotii sovietici. Primele pierderi nu aveau sa intirzie, la inceput un Skyhawk ,2 Phantomuri,apoi inca doua, toate doborite de SA-3, o racheta mult mai mica si mai sofisticata decit SA-2. Nici Pod-urile ECM ALQ-101, trimise in graba de americani, nu pareau sa rezolve "problema" intilnirilor cu SA-3 care deveneau tot mai costisitoare. Pilotii sovietici devenisera din ce in ce mai indrazneti, indusi in eroare de aparenta teama a IDF/AF de a angaja lupte
contra lor. Pina la urma, o confruntare era inevitabila, iar cind s-a intimplat rusii au primit o lectie ce n-o vor uita usor. Astfel, pe 30 iulie 1970 doua Phantomuri au atacat o statie radar egipteana din Golful Suez- momeala; patru Mirajuri III in apropiere, la mare inaltime, patru Phantomuri zburind foarte jos, nedetectate. Alte patru Mirajuri in rezerva asteptau momentul potrivit pentru a ataca. Sovieticii au reactionat, 8 miguri 21MF din 135 IAP, sub comanda Cpt. Kamencev au decolat, asteptindu-se sa intilneasca ceva Skyhawkuri. In timp ce primul grup era ademenit spre Phantomurile in asteptare, alte 4 miguri au decolat, apoi inca patru.La rindul lor israelienii au adus si cele patru mirajuri "de rezerva" in lupta. Desi in superioritate numerica, sovieticii au pierdut in scurt timp 5 avioane, cu patru piloti morti. Un singur avion israelian (pilot Asher Snir) a fost lovit de Miguri
(cpt Kolesovlev si Puskarisky) dar a reusit sa aterizeze in siguranta acasa. La rindul lor pilotii sovietici din IAP 135 au incercat asemenea capcane, dar in afara de un Mirage si un Phantom avariate nu au reusit mare lucru.
Raidurile s-au succedat de ambele parti, egiptenii incercind sa impiedice "fortificarea" malului estic al canalului de Suez, israelienii incercind sa acopere eforturile de consolidare a noilor pozitii , prin numeroase misiuni de recunoastere si atac in adincimea teritoriului egiptean sa "probeze" apararea inamica, si in general sa provoace in continuare pierderi masive fortelor arabe pentru a-si mentine superioritatea in zona.
De partea israeliana, misiunile s-au caracterizat prin zboruri de provocare, demonstrative, cu piloti bine alesi, folosirea masiva a unor manevre de diversiune si pregatirea de "capcane" bine puse la punct pentru pilotii egipteni. De asemenea este de remarcat folosirea in premiera a noilor rachete Aim-9D sidewinder si Aim-7E Sparrow (care nu a fost considerat un mare succes de catre pilotii evrei) precum si a conteinerelor ECM.
Dotarea egiptenilor, exceptind excelenta racheta sol-aer SA-3, era in mare tot aceeasi ca in '67, Mig-urile 21 F13 si PF/PFM fiind coloana vertebrala a vinatorii. Pilotii preferau F13 pentru ca spre deosebire de PF si PFM, avea tun. Lipsa tunului a fost numai partial suplinita la PF/PFM de un tun acrosat, care insa diminua drastic autonomia de zbor, avionul nemaiputind acrosa rezervorul suplimentar. Singura racheta aer-aer raminea in continuare R3-s, din care un mare numar fusese capturat in 1967 si testat in Israel, asa ca pilotii evrei dezvoltasera deja metode si manevre de pacalire/evitare ce o faceau practic impotenta. Mig-ul 21MF pe de alta parte, aparind la unitati din primavara lui 70, cu tun de bord de 23mm si patru puncte de acrosare, parea ceva mai in masura sa se opuna Phantomului,desi folosind aceleasi rachete si posibilitatile sale erau limitate.
Pe 23 Iulie '70, presedintele Nasser anunta acceptarea unei propuneri de pace , negociata de americani, O saptamina mai tirziu si israelienii accepta termenii iar armistitiul intra in vigoare pr 8 august. Pe 28 septembrie '70 Nasser moare iar vicepresedintele Sadat ii ia locul. Relatiile cu sovieticii sint in declin, in special in urma refuzului acestora de a furniza echipament de lupta modern (in special Mig-ul 25). In 1972 sovieticii se retrag din Egipt,lasind impresia, in special israelienilor,ca plecarea lor a slabit foarte mult puterea de lupta si moralul armatei Egiptene. In realitate insa, egiptenii se pare ca au rasuflat usurati cind "prietenii de la rasarit" si-au facut bagajele, experienta lor se lupta nefiind la inaltimea arogantei lor.
Mai multi piloti au fost trimisi in Libia si Pakistan, pentru a invata sa lupte contra Mirajului III. De asemenea, instructori pakistanezi au sosit in Egipt pentru a "preda" lectii de manevre dure la viteze si inaltimi extrem de mici. Moralul si in special experienta pilotilor au inceput incet incet sa creasca, lectiile despre cum se zboara si cum se lupta cu Mig-ul 21 fiind platite cu singe de pilotii egipteni.
Conflictul era departe de a se fi incheiat, nici o parte nu era multumita de situatie. Egiptenii doreau evident Sinaiul inapoi, israelienii nu erau dispusi sa negocieze, simtindu-se in siguranta dupa marea victorie din 67 si de pierderile relativ mici din timpul reazboiului de uzura. Se poate spune totusi ca egiptenii au iesit mai bine din acest razboi, ei reusind sa amplaseze o redutabila centura de rachete AA de-a lungul canalului de Suez, asigurind astfel o adevarata "umbrela" pentru eventuala (si mult asteptata) trecere a canalului in acelasi timp impiedicind/ingreunind zborurile de recunoastere eventualele lovituri preventive ale aviatiei israeliene, lucru ce se va dovedi usturator pentru acestia din urma in ocombrie '73.
In cele 17 luni de lupte in care s-au dat 50 de batalii aeriene, ambele parti au suferit pierderi; sursele egiptene si sovietice pretind doborirea a 30 de avioane israeliene (din care noua in lupte aeriene) si pierderea a 60 aparate. La rindul lor, israelienii revendica intre 101 si 113 avioane egiptene (25 doborite de rachete AA Hawk) si pierderea a 15-16 avioane (patru in lupte aeriene) . Pierderile umane au fost considerabile, in jur de 4000 de egipteni si 594 israelieni (33 din personalul AF)
Pentru intreaga perioada dintre razboaiele din 67 si 73, sovieticii admit 68 MIG-21 pierdute in lupta si inca pe atitea in accidente, iar israelienii admit 30 avioane pierdute (Majoritatea victime ale SA-3 , patru in lupte aeriene)
KITUL: 1/72 INNEX Mig 21PF ~ 4 eu.
Kitul este destul de basic,plastic alb, moale, gravajele neclare, late si foarte putin adinci. Cupola este cam bombata si groasa. Partea buna e ca are o mica foitza de photoetch, cu tabloul de bord si consolele. Am mai detaliat un pic interiorul si scaunul.
Pentru ca vroiam sa reprezint o varianta mai putin raspindita - PFS, a trebuit sa adaug containerul parasutei la deriva (l-am luat de la un 21 Parc).
Trenul de aterizare, foarte slab, a fost inlocuit cu unul "clonat" cu indeminare de Lucian Millo-stivul. Capacele sint clonate dupa setul de tren de la Pavla. Rachetele sint de la un 21 Parcmodels, insemnele egiptene dintr-un excelent decal de la Hi Decal Line. Numerele sint imprimate de mine pe foaie de decal transparent. Vopsirea - cu emailuri Humbrol, am folosit Patafix; totul sigilat cu lac Sinto. Partile din aluminiu, au fost initial vopsite cu Humbrol,
mai apoi am testat pastele metalice de la Pavel.
1969-1970 preludiul razboiului de Ramadam partea 2 - Siria
Dupa razboiul din '67 si sirienii s-au grabit sa acopere pierderile in avioane, achizitionind noi Mig-uri 21 si inlocuind mai vechile Mig-19 din dotare.
Incaierarile cu israelienii erau in general rezultate de misiuni recunoastere israeliene care intrau in spatiul aerian sirian precum si de ambuscade pregatite cu grija, de ambele parti. Evident, ca si in cazul egiptenilor, experienta superioara a pilotilor evrei,pregatirea minutioasa a misiunilor precum si echipamentul net superior au facut ca cele mai multe dintre aceste infruntari sa se termine prost pentru sirieni. Au existat si exceptii,pilotii sirieni (Cpt Bassam Hamsu- 2 apr 1970) au meritul de a fi primii care sa doboare un Phantom (care era pe atunci considerat "the ultimate" cam ca F-22 Raptor-ul acum).
In ciuda acordului de pace dintre Egipt si Israel, situatia deaupra inaltimilor Golan nu s-a linistit, si, desi convinsi ca un atac arab nu avea sa aiba loc inainte de 1974, israelienii monitorizau pozitiile siriene cu ajutorul avioanelor de recunoastere RF-4E. Sirienii isi mascau foarte bine pozitiile, foarte rar porneau instalatiile radar si ocazional intindeau capcane formatiilor israeliene, relocind peste noapte statii radar si SAM. Citeva Phantomuri si Mirajuri au fost astfel doborite, dar in general cu pretul mult mai multor Miguri.
KITUL: 1/72 INNEX Mig 21PFM ~ 4 eu.
Kitul, practic identic cu PF-ul, exceptind deriva majorata. Am decis sa-l transform intr-un FL (varianta de export, dealtfel fabricata sub licenta si in India)
Vopsirea Tigrisorului a fost facuta cu vopsele Humbrol, folosind Patafix. Trenul,ca si in cazul PFSului egiptean, este cel de la Fujimi, clonat. Am folosit si aici paste metalice Agama de la Pavel. Insemnele sint de la un decal Hi Decal Line, numerele tactice facute la imprimanta pe foitza transparenta. Tunul acrosat este scratchbuilt, rachetele de la un Mig-23.
Aceasta postare a fost editata de 1-0-9: 04 January 2007 - 12:39 AM
Sus
Postat 04 January 2007 - 12:57 PM
