Buna dimineata la toata lumea , voi scrie cateva caracteristici ale acestei nave luate de pe wikipedia
aici
În 1897, Amiraalitatea Rusă, ca parte a unui program de întărire a Flotei din Orientul Îndepărtat a Marinei Imperiale Ruse, a publicat specificațiile pentru un crucișător rapid protejat, capabil să facă raid comercial. Navele trebuiau să fie înarmate cu tunuri cu tragere rapidă de 152 mm (6 inchi) și să aibă o viteză de 23–24 kn (43–44 km/h; 26–28 mph). Șantierele navale rusești erau deja ocupate, iar Amiraalitatea Imperială a plasat o comandă șantierului naval american William Cramp & Sons of Philadelphia la 11 aprilie 1898 pentru a construi un singur crucișător, Varyag, conform acestei specificații. De asemenea, au fost comandate nave unice de la șantierele navale germane Germaniawerft (Askold) și AG Vulcan (Bogatyr) împotriva acestor specificații. Varyag a fost înființat în octombrie 1898, a fost lansat la 31 octombrie 1899 și pus în funcțiune în Marina Imperială Rusă la 2 ianuarie 1901 O.S. (14 ianuarie 1901 N.S.), sub comanda căpitanului Vladimir Behr.Varyag avea 129,56 m (430 ft) lungime totală și 127,90 m (420 ft) între perpendiculare, cu un fascicul de 15,85 m (50 ft) și un pescaj de 5,94 m (19 ft 6 in) la deplasare normală. Deplasarea proiectată a fost de 6.500 de tone lungi (6.600 t) cu deplasarea la sarcină completă de aproximativ 7.020 de tone lungi (7.130 t). Treizeci de cazane cu tuburi de apă Niclausse au alimentat cu abur două seturi de motoare cu abur cu triplă expansiune verticală cu patru cilindri, evaluate la 21.000 ihp (16.000 kW), care acționau două elice cu trei pale. Ca crucișător protejat, protecția principală a constat într-o punte blindată arcuită care proteja motoarele și magaziile navei. Puntea avea o grosime de 38 mm (1,5 inchi) în porțiunea orizontală centrală și 76,2 mm (3 inchi) în grosime în secțiunile înclinate spre părțile laterale ale navei. Turnul de comandă al navei a fost protejat cu 150 mm (6 in), cu 38 mm (1+1⁄2 in) protejând palanele de muniție și 76 mm (3 in) pentru tuburile de torpilă de la prova și pupa.[6] Armamentul principal al navei era douăsprezece tunuri Obukhoff de 152 mm (6 inchi) L/45, cu două tunuri unul lângă altul pe castelul de prun al navei, două unul lângă altul pe punte, iar restul de opt pe sponsoane pe partea superioară a navei. punte. Aceste tunuri puteau trage cu o obusă de 50 kg (110 lb) la o rază de acțiune de 9.800 m (10.700 yd) și cu o rată de 6 cartușe pe minut. Au fost transportate 2388 de cartușe de 152 mm. Douăsprezece tunuri L/50 QF de 75 mm (2,95 inchi) apărau nava împotriva torpiloarelor și puteau trage un obuz de 6 kg (13 lb) la o rază de acțiune de 7.000 m (23.000 ft) la o rată de 10 cartușe pe minut. Apărarea apropiată a fost asigurată de patru tunuri rotative Hotchkiss de 47 mm pe vârfuri de luptă, cu încă patru pe puntea superioară, susținute de două tunuri de 37 mm și două mitraliere. Două tunuri de aterizare Baranowski de 64 mm au fost, de asemenea, transportate pentru a fi utilizate pe uscat de către marinarii navei.[7] Au fost transportate șase tuburi de torpilă de 381 mm (15 inchi), două pe fiecare lateral și unul la prova și pupa. La izbucnirea războiului ruso-japonez, sub comanda căpitanului Vsevolod Rudnev, Varyag a fost staționat în golful Chemulpo cu vechea canonieră Korietz. La 8 februarie, o mare forță japoneza sub comanda amiralului Uriu i-a blocat pe rus în port. Întrucât Chemulpo se afla în apele coreene neutre, amiralul Uriu a dat navelor rusești un ultimatum scris să navigheze până la ora 12:00 sau să fie atacate chiar în port. Căpitanul Rudnev a încercat să se iasă, dar după ce a suferit pierderi grele (31 de oameni morți, 191 răniți din 570) și au fost depășite, ambele nave s-au întors în port până la ora 13:00, echipajul a decis să scufunde ambele nave. Echipajul a fost salvat prin transferul lor la crucișătorul britanic Talbot, crucișătorul francez Pascal și crucișătorul italian Elba; căpitanul pistolului american Vicksburg a refuzat să facă acest lucru, ca o încălcare a neutralității SUA.În 1907, Vsevolod Rudnev (în acel moment demis din serviciul naval rus în grad de contraamiral) a fost decorat cu Ordinul japonez al Soarelui Răsare pentru eroismul său în acea bătălie; deși a acceptat ordinul, nu l-a purtat niciodată în public.După războiul ruso-japonez, japonezii au ridicat epava grav avariată din portul Chemulpo, l-au reparat și l-au pus în funcțiune în Marina Imperială Japoneză ca crucișător Soya la 9 iulie 1907. Noul său nume a fost preluat de la cel mai nordic cap al Hokkaidō, Soia Misaki.Varyag în serviciul japonez ca Soia.După ce a fost pusă în serviciul japonez ca crucișător, Soia a fost folosită în principal pentru sarcini de antrenament. Din 14 martie 1909 până în 7 august 1909, a efectuat o croazieră de navigație și antrenament de ofițeri pe distanțe lungi în Hawaii și America de Nord. A repetat această croazieră de antrenament în fiecare an până în .În timpul Primului Război Mondial, Rusia și Japonia au fost aliate și mai multe nave au fost transferate de japonezi rușilor. Împreună cu Peresvet și Poltava, ea a fost răscumpărată de Marina Imperială Rusă la Vladivostok pe 5 aprilie 1916 și redenumită Varyag. În iunie, ea a plecat spre Murmansk prin Oceanul Indian, sosind în noiembrie 1916. A fost trimisă la Liverpool, în Marea Britanie, pentru o revizie de către Cammell Laird în februarie 1917, și urma să intre din nou în serviciu cu Flotila Oceanului Arctic. Marina Rusă. Cu toate acestea, în urma Revoluției din octombrie din Rusia din 7 noiembrie 1917, membrii echipajului care rămăseseră la bord au arborat steagul roșu și au refuzat să navigheze. La 8 decembrie 1917 a fost capturată de un detașament de soldați britanici. Desemnată Marinei Regale în februarie 1918, ea a eșuat în timp ce era remorcată în largul Irlandei, dar a fost pusă la plutire și folosită ca mașină până în 1919. Apoi a fost vândută unei firme germane în 1920 pentru fier vechi, dar la 5 februarie 1920 a eșuat. pe stânci din apropierea satului scoțian Lendalfoot (55°11′03″N 04°56′30″V) în Firth of Clyde, în timp ce era remorcat în Germania. Ea a fost casată din 1923 până în 1925. Am folosit un traducator google ce nu prea reda corect traducerea in romana .Cam atat pentru astazi , va urma imagini cu modul constructiei si multe altele , toate cele bune si o zi minunata .
Aceasta postare a fost editata de dj-bobo: 28 November 2023 - 10:20 AM
dj-bobo 
. Sper sa ma re-alatur si eu curand, pare ca o sa am ceva timp sa continui munca la Bismark.
Mitzone, la 06 December 2023 - 10:36 AM, a spus: 
Ajutor
Sus
