Ajutor
W.29 a fost conceput ca un hidroavion monoplan, biloc, echipajul fiind format din pilot si observator/mitralior, monomotor, cu motorul in fata, mitralierele fiind sincronizate pentru a putea trage printre palele elicii. Aparatul a fost proiectat in anul 1917, de Ernst Heinkel in colaborare cu Hanns Klemm, un specialist in calculul structurilor de rezistenta, fiind o dezvoltare a hidroavionului de succes Hansa-Brandenburg W-12, biplan de la care au fost preluate forma fuselajului si flotoarele.
O prima serie de sase hidroavioane W.29, 2204 – 2206, comandata in decembrie 1917, a fost livrata in primavara anului 1918. Aceasta prima serie a fost motorizata, pentru teste, cu diferite tipuri de motoare. Astfel, 2004 a avut motor Benz IIIa, de 150 Cp, 2205 a avut motor BMW IIa de 185 cp iar 2206 avut motor Mercedes D.IIIa de 195 CP. Pina la urma s-a ordonat ca W29 sa fie motorizat cu Benz IIIb de 195 CP, desi seria 2643 – 2652 a fost motorizata cu BMW IIIa.
Motoarele Benz se evidentiau prin esapamentele lungi, situate pe partea stinga a motorului.
Hidroavionul Hansa Brandenburg W.29, era înarmat cu două mitraliere Spandau, situate pe lateralele fuselajului, linga motor, sincronizate, pentru a putea trage printre palele elicii si o mitraliera mobila, Parabellum, pentru observatorul-mitralior. Constructia inalta a partii din spare a fuselajului, a permis renuntarea la ampenajul vertical, iar cirma inversata asigura mitraliorului in cimp de tragere foarte larg, pracic aproape 360 de grade.
Structura integrala din lemn, cu aripi groase si late, cu un mic unghi diedru, acoperite cu pinza lacuita, au facut din acesta o platformă de lupta puternica, stabila si manevrabila.
De notat ca aparatele din seriile 2287 - 2300, 2501 – 2506, 2564 – 2583, 2588 – 2589, aveau la bord instalatii de transmisie radio, un lucru destul de rar in acea vreme.
W.29, a operat in principal pe Marea Nordului, cel mai cunoscut pilot al sau fiind Oberleutnant Christiensen (Friedrich Christiansen). Avind o viteza maximă de 110 km / h si o manevrabilitate excelenta, hidroavionul Hansa-Brandenburg W.29 a fost un adversar de temut avioanelor si hidroavioanelor ce actionau in Marea Nordului. De notat lupta din 6 iulie 1918, cind, o formațiune de Hansa-Brandenburg W.29, condusa de Christiansen, a atacat prin surprindere submarinul britanic C25, surprins la suptrafata. In cursul atacului, motoarele submarinului au fost avariate si scoase din functiune, iar o parte din echipaj, inclusiv comandantul submarinului, au fost ucisi.
Ca urmare a dezvoltarii lui W.29, au aparut W.33, W.34 si W.37, dar construite mai mult ca prototip, intr-un singur exemplar, W 33 sau 3 exemplare, W34 si W37.
Bibliografie:
- www.googal.com
- Brandemburg W29, by P.M.Grosz
- Fighting Aircraft of World War I, Janne’s colection.
Kit-ul.
Kit-ul este unul destul de vechi (adica cumparat acumat, ăhă, ceva vreme!), scos de Estern Expres, reimbuteliere TOKO. Injectat in plastic alb, un dezavantaj, pe cele doua rame se gasesc 49 de piese ce cuprind si piesele necesare pentru caruciorul de manevra la sol.
Injectia este centrata, fara bavuri importante cu putine detalii. Din pacate finisarea matritei lasa de dorit, astfel ca suprafetele pieselor au o gramada de "zgirieturi".
Pe partea impinzita, nu ar fi chiar o problema, dar pe fuselaj, da, acesta fiind facut din lemn (placaj) lustruit.
Instructiunile de montaj se limiteaza la doua pagini, dar sunt intuitive.
Instructiunile de vopsire sunt sublime dar...deloc!!
Este data o singura inmatriculare, Norvegiana, nr 03 dar...pentru care care nu exista nimic pe foaia de decaluri!
Pe foaia de decal exista decaluri pentru doua aparate, unul din seria 2287 - 2300, din care s-au comandat si construit 14 parate, recte numarul 2293 si seria 2593 - 2642, din care s-au comandat si construit 50 de aparate, recte 2611. Cum acestea aveau motoare Benz III, treba se potriveste cu ce e in kit!
Decalul lozenge aflat pe foaie, nu este tocmai ce ar trebui sa fie.
Ca bunataturi, mai am in dotatre un set de PE-uri, provenienta ruseasca, no name.
Din pacate, folia extrem de subtire, este greu de manevrat, mai ales ca interiorul este in sistem cusca.
Mai am o foaie de decaluri pentru lozenge marina, ceheasca, de la Hobbyshop.
In prospect se atrage atentia ca nu suporta orice lacuri enamel, dar ca reactioneaza foarte bine la solutiile "Set" si "Sol".
Culorile folosite, sunt date atit in clar, cit si in coduri Humbrol.
Sus
Bravoo
