Airco DH-2
Acest mic biplan, cu motor in spatele fuselajului, momoloc, a fost primul avion de vinatoare in adevaratul sens al cuvintului, folosit de RFC - Royal Flying Corps. RFC fost bratul aerian al Armatei Britanice, inainte si în timpul Primului Razboi Mondial.
Avioanele, la inceputul WW I, aveau ca sarcina sa doboare baloanele de artilerie, in principal, si sa se apare de inamic, pe planul doi. Luptele aeriene au aratat ca vinarea inamicului, suprematia aeriana, este mai importanta si ca avioanle bioc, pilot + mitralior, nu erau prea eficiente. A aparut necesitatea unui avion monomotor, monoloc, cu tragere spre in fata, prin sau pe deasupra elicii. Cele mai simple solutii au fost montarea mitralierei in asa fel incit ea sa traga peste palele elicii, de obicei, pe aripa superioara, dar au aparut o serie de inconveniente: eroarea de paralaxa si blocarea repetata a dispozitivuli de tragere. Coborirea mitralierei pe fuselaj a adus complicatia unui mecanism de sincronizare, in asa fel incit mitraliera sa traga printre palele elicii. Din pacate, englezii, nu aveau, inca, asa ceva. Geoffrey de Havilland vine cu o solutie adoptata si de Farman: biplan, cu motorul in spate si mitraliera, in fata, pe „fuselaj”. Interesant este ca autoritatile aviatice britanice, au interzis un astfel de punct, pentru montarea mitralierei, pe motive de siguranta pilotului. Adia dupa ce mitraliera a fost pusa pe o montura ce permitea o demontare rapida, la nevoie, montarea mitralierei, pe bot, in fata pilotului a fost aprobata! Maiorul Lanoe Hawker, aduce o imbunatatire considerabila la luarea liniei de ochire: colimatorul tip grila.
Acest aparat a fost cel de-al doilea proiect de avion cu motor in spatele fuselajului, proiectat de Geoffrey de Havilland, pentru Airco, avind la baza predecesorul DH.1, cu două locuri. Pe 1 iunie 1915, prototipul, neinarmat, zbora, avindul la mansa pe Geoffrey de Havilland. S-a dovedit ca avea coada prea grea, asa ca au fost adaugate in fata aproape 16 kg, ca balast.
Dupa testele de evaluare de la Hendon, primul DH-2, cu numarul 4723, este trimis in Franta, la 22 iunie 1915, pentru incercari operationale, in cadrul 5 Squadron, RFC . Din pacate, in 9 august avionul este doborit de aviatia inamica. Pilotul, capitan Robert Maxwell Pike, moare iar avionul este capturat de germani, reparat si evaluat. Bafta pe capul lor!!! Deloc incurajator debut!!!
Aparatele DH-2, au avut o participare masiva in timpul bataliei de la Somme, escadrila nr. 24 remarcindu-se prin participarea la 774 de lupte, in care au reusit sa doboare 44 de de aparate inamice.
DH-2 aprimit si o porecla, deloc laudabila: „The Spinning Incinerator”! Din cauza comenzilor foarte sensibile, pina la urma o manevrabilitate excelenta pentru acea vreme, coroborata cu slaba instruire a pilotilor, s-au produs multe accidente, de aici porecla. In timp, experienta pilotilor a inceput sa-si spuna cuvintul, DH-2 ajungind sa fie foarte apreciat pentru manevrabilitatea si usurinata sa in pilotare.
Majoritatea aparatelor DH-2 au fost echipate cu motorul rotativ Gnôme Monosoupape de 100 CP (75 kW), dar au fost si aparate care au fost motorizate cu motoare tip Le Rhône de 110 CP (82 kW)
Pina sa apara DH-2, RFC si Alitii sunt coplesiti de superioritatea monoplanelor germane, Fokkr E III, folosite impotriva avioanelor de recunostere britanice si a baloanelor de observatie artilerie. AIRCO DH-2 a stavilit aceasta suprematie, din pacate nu pentru mult timp: a aparut Albatros D.II!
Au fost produse 453 de aparate tip DH-2 AIRCO. DH-2 AIRCO au fost retrase progresiv de pe front, fiind considerate depasite, dar au participat la luptele din Macedonia, Palestina si Arabia. Doua aparate au ajuns chiar in ...America! Americanii le-au considerat ca fiind foarte bune pentru flota lor aeriana! S-ar parea ca nici un aparat DH-2 nu a reusit sa supravietuiasca pentru a fi prezentat intr-un muzeu, cele de acum fiind copii la scara 1/1.
Caracteristici generale
• Echipaj: un pilot
• Lungime: 7,68 m
• Anvergura: 8,61 m
• Înălțime: 2,9 m
• Suprafață de aripi: 23,1 m2
• Greutate goal: 428 kg
• Greutate totala: 654 kg
• Motor: rotativ Gnôme Monosoupape cu 9 cilindri, 100 CP (75 kW)
• Viteza maximă: 150 km / h
• Autonomie: 2 ore 45 min
• Plafonul de service: 4.300 m
• Timpul de urcare pina la 3.000 m: 24 min 45 s
Armament
• Pistoale: o mitraliera Lewis de 7,7 mm.
Bibliografie
- Fighting aircraft of WW I, Jane's Collection, cuvint inainte de John W.R. Taylor
- Airco DH-2 de B.J. Gray
- www,google.ro
Kitul
Este un kit ProfiPACK, cod 7040, scos in anul 2003 de catre Eduard.
Injectia este in plastic, de culoare ocru.
Injectia este, din pacate, putin descentata, ceea ce inseamna ca piesle rotunde sunt putin...ovale, cu detalii frumoase, cu ceva bavuri, mai ales din cauza descentrarii. Pe rame sunt 65 de piese, din care 20 nu sunt folosite.
Instructiunile de asamblare sunt clare, intuitive. Insa, este indicat ca vopsirea avionului sa fie facuta inainte de asamblare.
Foarte util, pozitionarea hobanelor este data pe pasi, etapa cu etapa.
In zona se monteaza si citeva PE-uri, dar ma indoiesc de rezistenta lor mecanica! O sa vad la momentul oportun.
Decalurile si instructiunile de vopsire, sunt pentru patru inmatriculari:
- "A" Fight of 24 Squadron, RFC
- 6011, 24 Squadron, RFC
- 7850, 24 Squadron, RFC, pilot Lt. D.H. Geary, 1916
- 4th Army Air Parkm Beauval, Franta 1916
Cutia contine un set de PE-uri,
si o serie de masti
.
Mai am un PE, de la Euuard, cod 72333, mitraliera WW I, pusa pe un inel. Cica ar fi o mitraliera tip Scarff. Seamana putin cu cea din kit, dar aia, e Lewis. Poate, daca se potriveste, cea din kit o sa fie inlocuita.
Aceasta postare a fost editata de Z-mare: 12 August 2019 - 06:58 PM