[Longinus]

Subiect de actualitate în chiar aceste zile, Iranul și obsesiile lui, militarismul agresiv pus pe seama unui guvern qvasi teocratic, revoluționar, a avut de înfruntat, în decursul secolului XX, trei invazii devastatoare, neprovocate.
Ultima dintre ele, mai cunoscută nouă, a fost invazia Irakului asupra Iranului, războiul iraniano - irakian, desfășurat între 1980 și 1988, război care a ucis sute de mii de iranieni, majoritatea dintre ei civili. Într-un final Iranul și-a învins adversarul, în ciuda faptului că atât Statele Unite, cât și Uniunea Sovietică, au furnizate arme către Irak.

Aceasta postare a fost editata de Longinus: 08 June 2019 - 11:12 PM

[Longinus]

Prima dintre cele trei invazii a avut loc în contextul primului război mondial, mai exact spre finalul acestuia.
Deși Iranul, care se numea Persia la acele timpuri, a fost neutru pe durata conflagrației, asta nu a împiedicat armatele britanice, rusești și otomane să invadeze țara în dorința de a-i acapara resursele de petrol și hrană precum și de a-i stăpâni căile de comunicație.
Soldați ruși și cei britanici au confiscat recoltele de grâne si au rechiziționat aproape toate animalele folosite la transport, generând o foamete de proporțiile unui genocid. Combinată cu epidemiile de febră tifoidă și de gripă, a răpus cel puțin două milioane de iranieni.
Într-un final, această foamete a destabilizat dinastia persană Qajar.
Ofițerul cazac georgian, Reza Șah a răsturnat-o de la putere, printr-o lovitură de stat sprijinită de britanici, în 1921.
Ca și Atatürk în Turcia sau Kuomintang în China, Reza era convins că Iranul trebuie să se modernizeze rapid dacă dorea să evite exploatarea țării de către puterile occidentale, precum și de vecina Uniune Sovietică, aflată și ea în plină dezvoltare.
Deocamdată Reza era obligat să accepte asocierea Companiei petroliere Iraniano Britanică și rafinăria acesteia de la Abadan, din a cărei producție Iranul primea doar între 10 și 16 procente.
Chiar și așa, banii obținuți l-au ajutat pe Șah să finanțeze extinderea de 50 de ori a rețelei de drumuri, construirea căii ferate Trans Iraniană și introducerea pe scară largă a transportul rutier motorizat.
Dar mândria personală a dictatorului rămânea armata iraniană,care și-a sporit efectivele de la 22.ooo de oameni, la 126.000,în anul 1941.

Aceasta postare a fost editata de Longinus: 08 June 2019 - 11:50 PM

[Longinus]

Șahul a pus bazele unei nou create forțe aeriene precum și a unei mici forțe navale.
Modernizarea Iranului presupunea apelarea la expertiza tehnică și tehnologică străină.
Pentru ca nu dorea să lărgească dependența, și așa considerabilă,a Iranului față de Marea Britanie, Șahul a angajat personal tehnic german, de la Junkers.
În preajma izbucnirii celui de al doilea război mondial, se estimează că in Iran trăiau între 600 și 1000 de cetățeni germani, majoritatea dintre ei ocupând poziții importante în sectorul comunicațiilor sau cel al transporturilor.
Chiar dacă Iranul a rămas neutru la începutul războiului, Londra era suspicioasă in ceea ce privea relația cordială pe care Șahul o avea cu Berlinul și i-a cerut acestuia să-i expulzeze pe toți cetățenii germani, al căror număr, britanicii îl estimau la 3000.
Înainte de toate, Anglia se baza foarte mult pe petrolul iranian, resursă la care jinduia de asemenea și Germania.
Totuși, cu cât presiunea Londrei asupra Teheranului se accentua, cu atât opinia publică iraniană se arăta mai favorabilă nemților.
Două evenimente din cursul anului 1941au sporit îngrijorările englezilor.
Primul dintre ele a fost o lovitură de stat pro-germană, care deși a avut o viață scurtă, între aprilie și mai,a arătat cât de ușor s-ar putea deschide accesul lui Hitler la petrolul persan.
Al doilea eveniment a fost invadarea Uniunii Sovietice de către nemți, în iunie acel an,ceea ce solicita Angliei livrarea de mari cantități de material militar către ruși. Pentru că rutele maritime arctice, prin nordul continentului, nu erau sigure, submarinele germane scufundând cantități uriașe de materiale și tehnică militară, calea iraniană rămânea cea mai convenabilă soluție, doar că germanii care administrau căile de comunicație ale Șahului, au refuzat să permită accesul englezilor - previzibil, de altfel.
Astfel fiind, în iulie și august 1941, Londra a trimis un ultimatum Teheranului,solicitându-i să expulzeze imediat, toți cetățenii germani.
Șahul a refuzat încă o dată. Reza, în schimb și-a întărit pozițiile militare, spre sud vest, regiunea Kuzehstan, în zona rafinăriei Abadan.

Aceasta postare a fost editata de Longinus: 09 June 2019 - 12:54 AM

[Longinus]

La acel moment, Churchill și Stalin, conveniseră deja să "securizeze" Iranul prin forță.
Deși încă SUA nu intrase în război, Roosevelt și-a dat acordul, în timp ce schița proiectul Cartei Atlanticului, la începutul lunii august.
Armata Imperială Iraniană avea un efectiv de 9 divizii, din care prima și a doua divizie de infanterie dispunea și de sprijinul blindatelor.
În a doua jumătate a anilor 30, Iranul cumpărase 50 de tancuri CKD THN din Cehoslovacia, și 50 de tanchete CKD AH IV, din aceași sursă, toate construite după specificațiile armatei iraniene.
Tancurile moderne pentru vremea lor, cu tunul de 37 mm puteau ține piept cu succes blindatelor ușoare britanice.
Forțele iraniene mai dispuneau de cca 100 de autoblindate, unele dintre ele înarmate, de asemenea, cu tunuri de 37.
Pe lângă vechile Rolls Royce-uri blindate și semișenilatele Citroën achiziționate în 1925, armata iraniană mai dispunea de autoblindate de producție americană LaFrance TK 6, Marmon Herigton M-H model 1934, britanice, echipate cu turele Landswerk și tunuri Bofors de calibru 37, Marmon Herington CTL 1 tot de producție americană.



(în timpul probelor, la Teheran)

Autoblindate
.

Aceasta postare a fost editata de Longinus: 09 June 2019 - 07:54 AM

[1-0-9]

Misto topic, il voi urmari cu interes.
Iranul, "the ultimate prize", cum ar zice unii instelati pe prin DC...
Niste bulangii obsedati si agresivi in incercarea irationala da a nu fi invadati a patra oara :))



https://youtu.be/SXS3vW47mOE?t=65

Ala care vorbeste e nimeni altul decat gen. Wesley Clark.

[Longinus]

În ciuda acestor dotări, forțele terestre ale Iranului duceau lipsă de infrastructură logistică și comunicații adecvate.
Ca să înrăutățească parcă mai mult lucrurile, armata era dominată de vechea gardă, care împiedica ascensiunea spre funcții de comandă a tinerilor ofițeri, mulți dintre ei școliți la academii din vest.

Forțele aeriene ale Iranului erau dotate, alături de mai vechile Junkers F13 pentru transport și Breguet 19 franțuzești,
pentru recunoaștere bombardament,cu biplane depășite tehnic și moral, de la începutul anilor '30, de fabricație britanică, unele dintre ele fiind produse sub licență, în Iran:
63 de Hawker Audax parte dintre ele(30 de bucăți) cu motoare radiale Pratt&Whitney Hornet S2B, 34 de Hawker Hind de recunoaștere-bombardament, 24 de aparate de vânătoare Hawker Fury cu motor radial(cunoscute și sub numele de Persian Fury), toate staționate pe aerodromurile Teheran,Ahvaz, Tabriz și Mashad.
Pe lângă această dotare eterogenă, Iranul mai primise în 1933, din Uniunea Sovietică, monoplane Polikarpov R 5 pentru recunoaștere, avioane rămase impopulare în rândul piloților persani, datorită slabei manevrabilități.
Oricum, doar 40 dintre aceste aparate erau operaționale, în august 1941.
Iranul mai cumpărase 10 avioane de vânătoare P40 Tomahawk de la SUA, dar la momentul începerii ostilităților, acestea se aflau încă în lăzile de transport, așteptând asamblarea.

[dany]

Foarte fain articolul , Longinus . Si eu am sa-l urmaresc cu interes .

Citeaza

Hawker Fury cu motor radial(cunoscute și sub numele de Persian Fury

O versiune tare interesanta ... parca era o firma care facea decaluri pentru Fury Iranian ...(?)
-----------
As mai dori sa reamintesc un alt avionas foarte dragutz si cu superbe caracteristici de zbor pentru rolul de avion scoala . Avro 504 .
Cele iraniene erau Avroska ( o copie nelicentiata ruseasaca ,Polikarpov 1 ) .
Ei si aici am un mare of , fiindca am tot cautat versiunea de baza , deci cea nemodificata ( capotajul motorului + sina anticapotaj dintre jambele trenului principal) , daca cumva ar mai fi putut exista avioane supravietuitoare pana in WW 2 .
Rusii le-au retras prin 1935 ,dar fi fost posibil sa fi ajuns pana in 1940 ; din pacate nu am descoperit nici o foto .
.Ale grecilor erau deja versiunea modificata , exista cateva cadre cu cel putin unul intr-un film si desi e distrus de un bombardament german ,se poate observa camuflajul si cocardele .
Cele belgiene , la fel versiunea modificata .
Cele spaniole ... s-ar putea sa fi supravietuit unul ,la fel si autogirul care a avut la baza acest avion , dar nu am descoperit foto de epoca ; doar in muzeu , restaurate .
... Ei si au mai ramas cele iraniene , despre care se spune ca au venit odata cu R5-urile .
Longinus ai gasit cumva vreo poza cu Avro 504 ( Polikarpov 1 ) iranian de pe la sfarsitul anilor 30 , inceputul anilor 40 ? Tare m-ar incanta daca ar exista !
Sint tare curios daca le-au fi vopsit si pe acestea in nisipiu ( sand) deasupra ,poate chiar cu capota motorului in rosu , ca pe Fury ...+cocardele sau litere arabe ... ce fain ar fi !
Si aici un filmulet cu avionul in cauza
https://www.youtube....h?v=I9k7yxab6H8

Aceasta postare a fost editata de dany: 09 June 2019 - 06:33 PM

[Longinus]

Nu Dany, nu am găsit așa ceva, știu doar că piloții iranieni se antrenau în Franța și Rusia, prin mai-iunie 1924, foarte probabil la ruși chiar pe Avro 504 K.
Ce pot să-ți spun este că până în 1932,când a fost organizată nouă forță aeriană a Persiei, însemnele militare de pe avioanele lor, Avro inclus, constau în steagul și leul persan pe coadă și rondele roșu-alb-verde pe fuselaj și planuri.Nu cred că erau vopsite nisipiu, ci mai degrabă o nuanță de verde .
Am găsit însă, o poză rară cu două Junkers F13 primite din Rusia,prin 1925, și modificate in bombardiere(!!!), cu o turelă circulară dorsală pentru înzestrarea lor cu o mitralieră (Lewis, presupun).
Sunt singurele Ju F13 care au existat în formula asta.

Aceasta postare a fost editata de Longinus: 09 June 2019 - 08:50 PM

[Longinus]

Cum spuneam, o dotare eterogena

[dany]

Citeaza

Am găsit însă, o poză rară cu două Junkers F13 primite din Rusia,prin 1925, și modificate in bombardiere(!!!), cu o turelă circulară dorsală pentru înzestrarea lor cu o mitralieră (Lewis, presupun).
Sunt singurele Ju F13 care au existat în formula asta.

A , Super ! Multumesc Longinus
Pacat ca nu li se vede coada , nu-mi pot da seama deaca era cea triunghiulara ( ascutita) sau cea patratoasa .
Revell avea la 1/72 un model bunicel , dar in varianta cu coada ascutita , parca .
P.s. Revell-ul : https://www.google.r...iw=1174&bih=532

Aceasta postare a fost editata de dany: 09 June 2019 - 10:18 PM

[Longinus]

Marina militară iraniană era dotată mai mult la nivelul unei gărzi de coastă.
Singura operațiune "navală" a Iranului consta in patrularea de-a lungul coastelor, efectuată cu o mică navă din primul război mondial, de proveniență britanică,, de pe care fusese înlăturat tunul, inainte de a fi cedată Iranului. Era anul 1923.
Cu o dotare total inadecvată, până și pentru a combate contrabanda și pirateria din apele naționale, Iranul a început achiziționare de noi nave militare, chiar dacă de mici dimensiuni.
Astfel, în 1925, a fost comandat primul dragor de mine cu un deplasament de doar 140 de tone, din Germania. Politica de achiziții a continuat, căutările fiind indreptate ulterior spre Italia și șantierele navale de acolo.
Între 1928 și 1932 Iranul a apelat la consilieri navali din Italia pentru identificarea necesităților marinei militare, specialiști care au rămas in Iran până în 1935.
Începînd din 1933 au sosit în țară primii tineri ofițeri de marină, școliți la academiile navale italiene și au fost date și primele comenzi de construcție către șantierele navale italiene.
Aceste nave erau două canoniere de 1000 de tone( Babr și Palang) patru nave mai mici, de 350 de tone și trei de câte 75 de tone.
Canonierele dotate cu tunuri de 102 mm(2 piese) ,unul de 75 și două mitraliere de 6,5 mm, erau cele mai mari dintre navele sosite în dotare.

Aceasta postare a fost editata de Longinus: 10 June 2019 - 11:59 PM

[Longinus]

Pentru invazie,cu nume de cod Countenance, Marea Britanie a mobilizat două divizii indiene: a VIIIa și a Xa de infanterie și câte o brigadă independentă de blindate, una de cavalerie și una de infanterie.
Toate aceste unități au fost reunite sub denumirea de "Paiforce"
Blindatele englezești erau în mare parte de tip ușor,Vickers MK VIB cu blindaj subțire și mitraliere de 0,50 Vickers.
RAF participa cu câte o escadrilă de Hurricane, una de bombardiere Blenheim, una de bombardament-observație dotată cu biplane Vickers Vincent, și cu 6 aparate de transport, Vickers Valentia.
Cel mai sensibil punct al invaziei britanice consta în misiunea de securizare a infrastructurii petroliere din zona Khuzestan, înainte de a fi sabotată.

Valentia


și Vincent

Aceasta postare a fost editata de Longinus: 14 June 2019 - 07:19 AM