Ajutor
Ju - 88 a operat pe toate teatrele de razboi, Europa, Mediterana, stepa Rusa, Norvegia.
Ju – 88, cerinta, in 1935, a proaspetei Luftwaffe, ca bombardier rapid, este pusa in aplicare de catre W.E. Evers si designerul american Alfred Gasner. Prototipul Ju 88 V1 zboara pentru prima data pe 21 decembrie 1936, pe terenul de la Dessau. V1 a fost motorizat cu doua motoare de 1000 c.p., Daimler – Benz 600. Varianta V2 zboara in aprilie 1937. Varianta V3, echipata cu doua motoare de 1000 c.p. Junkers Jumo 211A scoate din competitie rivalii FW-57 si Me-162. Varianta V4 zboara pe data de 2 februarie 1938, avind aripile mai lungi, botul vitrat si o gondola dorsala echipata cu o mitraliera MG15, de 7,9 mm.
Ju-88 A4, provine din varianta A1, la care i-au fost alungite aripile la 20, 08 m, intarit trenul de aterizare, modificate eleroanele si motorizata cu motoare de 1340 c.p. Junkers Jumo 211 F sau J. A fost imbunatatita protectia echipajului cu blindaje suplimentare si au fost montate pe aripi suporti pentru bombe de 250 kg.
Ju 88 are si o aventura romaneasca, Ju – 88 A4 intrind in componenta Grupului 5 bombardament greu, escadrilele 77, 79 si 80. Am avut si un Ju 88 D, recunoastere foto, in escadrila 2. Acest aparat „emigreaza” in Cipru, in iulie 1943, pilotat de Nicolae Teodoru, dupa ce decoleaza de la Mariupol. Aparatul este confiscat de americani, fiind singurul Ju - 88 care a tranversat Oceanul Atlantic. Din pacate camuflajul original a fost inlocuit cu unul gresit dar, din ce stiu, a fost restaurat corect si se afla, in prezent, la Muzul Fortelor Aeriene Americane din Dayton, Ohio.
Biblografie
- Colectia revistei Modelism
- Junkers 88 A series by Philip J.R. Moyes
- www.google.com
Kitul
Este un kit Hasegawa, scos prin 2006. In cutie se gasesc 20 de rame din plastic gri inchis, ce contin 150 de piese, din care 2 nu se folosec.
Plasticul este frumos injectat, cu detalii fine, gravate in negativ, bine centrat, fara bavuri.
Fuselajul a fost gindit pentru mai multe variante, asa ca este facut din doua parti, cocpitul si restul fuselajului. Nu prea imi convine asta, nu stiu cum se vor potrivi cele doua parti. Mai gasesti, pe ici pe colo, exact unde nu trebuie, pini de impingere, dar asta e mai degraba treaba inginereasca, decit modelistica. Treaba modelistului e sa scape de ele! Bombanind si descintind, cu toti sfintii din calendar.
Mai gasim, in cutie, patru rame din plastic transparent, cu 21 de piese, din care 3 nu se folosec. Injectia este buna, fara "valuri" sau bavuri, dar plasticul il consider putin cam grosut.
Decalurile sunt pentru trei inmatriculari si arata destul de bine, sper sa se aseze fara silvering sau alte probleme.
Instructiunile de montaj sunt clare, intuitive si ci explicatii ajutatoare.
Instructiunile de vopsire sunt pentru trei inmatriculari, 8.KG51, Rusia, Oblt. Werner Baumbach I./KG 30, Norvegia, 1941 si 2. Gr.106, culorile sunt date in clar, cod Gunze si RLM.
Suplimentar, am un plic Big Ed, ce contine PE-uri pentru interior, cu piese vopsite,
pentru exterior
si un set de masti. Astea din urma fac toti banii, nu stiu cum s-ar putea face, manual, cele aproape 100 de petice si peticele, cu care se acopera botul vitrat, si nu numai!
Aceasta postare a fost editata de Z-mare: 14 March 2019 - 11:00 AM
Sus
, caci subiectul ma intereseaza.
?
Ma gindisem si eu ca e un fel de colimator/vizor. Asta ar explica si film B! Bun, acum stiu cum s-l tratez, desi e un chichirimichi atit de mic, ca nu se vede mare lucru.
