Ajutor
Acest topic e inchis
E vorba de kitul B-2 Spirit, imbuteliat de Revell in scara 1/144, cu origini Monogram ce dateaza din 1993.
Povestea masinii reale zice cam asa :
Bombardier cu acţiune intercontinentala si veleitati stealth, a fost produs in doar 21 exemplare de catre Grumann-Northrop incepand cu 1989, lingatorii de coca cola apreciind ca numarul acesta e suficient;
Momentan, aparatul nu are rivali, cel putin in privinta costului final al unei unitati, ce variaza intre 1,6 si 2 miliarde $.
Are 2 bipezi in echipaj, o lungime de 20 m si o anvergura de 52, la o inaltime de 5 metri si o greutate ce variaza (in functie de incarcatura) de la 152.000 la 171.000 kg.
Viteza maxima de 760 km/h, e data de cele 4 motoare General Electric (GE-100 cu dubluflux), autonomia fiind de 10.400 km si o altitudine de zbor maxima de 15.000 m.
Aripa asta zburatoare, a fost proiectata integral pe calculator si e tinuta in aer cu ajutorul a 200 de calculatoare, fiecare cu sarcina lui specifica.
Proiectul a fost o dezvoltare a aripii zburatoare YB-49 produsa de Northrop, ce la randul ei s-a inspirat din proiectul german al celor de la Gothaer Waggonfabrik, mai pe romaneste Horten-ul Ho-229, proiect clasificat ca fiind primul vanator/bombardier cu semnatura radar redusa.
Kitul Revell e frumusel in forme, are piese putine, stirenul negru si cam dur, cu ceva detalii mai mult sau mai putin fantasmagorice, plus o coala cu decaluri care imi ridica semne de intrebare de fiecare data cind ma uitam cu atentie la ea.
Cu elan de bugetar si zile libere numarate la singe, am decretat mental ca in 3 zile va fi dat la gata; pina la urma s-a dovedit ca m-am supraevaluat.
Am purces la asamblare, decupand unele din suprafetele de comanda pentru a mai indulci forma de tzigla a aparatului, iar pentru ca amicul meu pierduse partea vitrata a machetei, am fost nevoit sa incropesc una din ce-am avut la indemana, din stiren fiind facute ramele cupolei.
Am gravat unele din liniile de panou (desi ele nu prea-s vizibile pe masinaria reala) ulterior, cu stiren tras la cald si o tona de Mr Surfacer 1000 am incercat sa repar zona de imbinare a carenajelor motoarelor cu suprafata aripii portante precum si transeele de pe intrados.
N-au iesit cum s-ar fi cuvenit insa nu mai am nici eu nervii de altadata.
Ulterior, pasarea a fost vopsita integral in email-uri.
Prima oara dark ghost gray, dupa care (luandu-ma dupa ceva fotografii de pe net, boxartul Revell si ochiometric), am mascat unele linii de panou pentru a da nuanta finala.
Peste ce e mai sus, am venit cu doua straturi de Dunkelgrau teuton, dupa care a urmat un cocon din banda Tamiya si Tesa
pentru a putea vopsi cu negru email atat bordul de atac cit si evacurarile motoarelor. Ulterior, baile trenului au fost vopsite si ele cu ceva alb semilucios.
Dupa uscarea completa, am pus 3 straturi generoase de Klear indoit cu solutie de spalat geamurile, pentru a avea o baza pe care sa patineze si musca, pentru a pune decalurile.
Desi le-am dat si lor un strat de klear, s-au faramitat pe buretele imbibat cu apa inmultita si ea cu otet alimentar, pentru ca mai apoi unele sa se albeasca impardonabil sub suportul lor transparent.
Asta chiar daca am dat pe ele cu solutiile minune Agama (tensol, purisol si inca ceva sol).
Cel mai urat a facut decalul de pe planul drept, care s-a si rupt in peste 10 bucatele. Chiar daca am dat in el cu bisturiul mai ceva ca Ciomu (pentru a permite nitrodiluantului sa patrunda sub el cum se cuvine) cu greu l-am convins cit de cit.
Am mascat apoi bordul de atac al pasarii pentru a putea pensula cu gri liniile ce demarcau negrul de pe acea zona.
Dupa toate astea am dat doua straturi de Sinto semimat, am inchis capacele calei bombelor, am pus trenul de aterizare si am zis ca e gata.
"Cupola" a fost vopsita, caci n-am fost in stare sa pastrez intact transparentul pe care l-am bricolat din ceva sticla de plastic.
Ce mi-a iesit mie dupa 5 zile de Kraft durch Freude, se vede in imaginile de mai jos.
Sus
Sorin
