Pe 11 Octombrie 1989, maiorul Adel Bassem dezerteaza cu un Mig-23ML in Israel, dupa ce zboara fara probleme in spatiul aerian considerat
impenetrabil; aterizeaza pe aerodromul civil de linga kibuzul Megiddo, punind astfel la dispozitia inamicului cea mai moderna varianta a 23-ului.
Omniprezentul Mig-23 a fost pentru aproape 2 decenii simbolul “baietilor rai” : Cuba, Libia, Siria, Irak etc etc etc. Desi construit intr-un numar foarte mare si folosit in multe conflicte locale, foarte putin este cunoscut despre activitatea sa operationala, exceptind poate citeva detalii din timpul inclestarilor dintre Siria si Israel de la inceputul anilor 80, si aproape toate din surse israeliene.
Oferite in general in variante drastic downgradate prietenilor arabi, nu s-a descurcat extraordinar in fata avioanelor mai sofisticate americane , iraniene sau israeliene. Contrar parerii generale, victorii au fost obtinute totusi de catre pilotii sirieni , irakieni (in razboiul cu Iranul), cubanezi (un Mirage F1 SAAF in Angola ) si sovietici (un F-16 pakistanez si doua elicoptere iraniene).
Primul Mig-23MS (varianta a lui Mig-23M cu avionica de Mig-21MF ) a ajuns in Siria in Octombrie 1973, neapucind insa sa ia parte la razboiul de Ramadam (yom Kippur).Sirienii l-au considerat destul de greu de zburat si intretinut, conversia a fost de durata , in 1974 mai multe aparate fiind pierdute in accidente.
La inceputul lui 74 avea sa inceapa ceeace sirienii numesc razboiul de uzura, dupa trei luni de dueluri de artilerie, operatiuni de commando si bombardamente, IDF/AF lanseaza o serie de atacuri asupra bateriilor AA siriene. Situatia e foarte tensionata, toata lumea se asteapta la un nou razboi . In acest context avea sa-si faca debutul in lupta Mig-ul 23, (aproape din intimplare) cind pe 19 aprilie, capitanul al-Masry, aflat int-un zbor de antrenament avea sa intilneasca la nord de Damasc o formatie de 7-8 Phantomuri. Lansind 3 rachete K-13 Atoll avea sa loveasca 2 avioane inamice, pentru a fi la rindul sau prompt doborit (analize ulterioare aratind ca de doua Sa-6 siriene lansate la gramada asupra formatiei de F-4 !). Ranit grav , dar si decorat si avansat la gradul de locotenent-colonel, al-Masry nu avea sa mai zboare dupa acea misiune. Israelienii au recunoscut una din victorii (pilotul-mort iar operatorul de armament-capturat), echipajul celui de-al doilea avion doborit de Masry fiind se pare recuperat.
Intre timp, Siria a primit si varianta mai avansata MF cu radar mai puternic si rachete R-23R (radar) si R-23T (IR) care cu raza de actiunde de 35 km ii ofereau capacitatea (mai mult teoretica) de a lupta BVR (beyond visual range).
In ‘81-‘82, deasupra Libanului , activitalea Migului 23 a fost destul de limitata, cu 2 A-4 si o drona BQM-34 doborite si un Phantom revendicat de catre MS-uri pentru 8 pierderi. Alte 3 avioane israeliene au fost revendicate de pilotii de MF care au avut cel putin 7 avioane doborite . Grosul operatiunilor (si pierderilor) a fost suportat de bietul Mig-21 (peste 37 de avioane doborite).
Nici un avion sirian nu avea incorporate echipamente ECM . Sisteme tip SPS puteau fi acrosate, astfel reducind capacitatea ofensiva , dar ele erau bine cunoscute deja israelienilor care aveau deja pentru ele contra-contramasuri .
Folosind bruiajul intensiv, israelienii se asigurasera ca pilotii sirieni nu comunicau eficient cu comandamentele, astfel lasindu-i efectiv in intuneric. Pe de alta parte, comunicatiile israeliene erau imune la orice incercare de bruiaj, avind aparate care isi schimbau frecventa dupa un model matematic complex.
Cu ajutorul avionelor AWACS, IDF/AF putea observa traiectoria aparatelor inamice si profitind de acoperirea slaba a avertizoarelor de radar siriene (numai din fata si spate), dirijiau in timp real aparatele proprii in zonele moarte de detectie, astfel ca de multe ori pilotii sirieni nici nu aflau ce i-a lovit pina nu se trezeau in parasuta sau mai rau....
Dupa experienta amara din Liban, sirienii au primit si cea mai moderna varianta de 23, ML(D) , cu rachete R-24 (similare cu R-23 dar cu raza de actiune marita la 50km), e drept din nou downgradata, decizie care retrospectiv pare corecta, de vreme ce la scurt timp dupa intrarea in serviciu, un pilot sirian, maiorul Adel Bassem, a avut grija sa dezerteze si sa puna la dispozitia Israelului un avion intact. Povestea acestui avion este foarte interesanta, pilotul sirian zburind fara probleme minute bune in spatiul aerian israelian – e drept, cu 1300 km/h la joasa altitudine si cu toata aparatura radio inchisa- (motiv de ingrijorare – ministrul israelian al apararii Itzhak Rabin demarind chiar o ancheta pentru a stabili cum a fost posibil...) inainte sa aterizeze pe aeroportul de linga Meggido, 90km nord de Ierusalim. Sirienii au declarat initial ca o defectiune la motor a determinat aterizarea avionului, apoi recunoscind cu naduf ca pilotul a vindut avionul ai pe sine inamicului. Bassem a cerut azil politic. Testat intensiv de israelieni citeva concluzii s-au tras, unele surprinzatoare, ca de exemplu ca accelereaza si urca mult mai bine ca F-16. De asemenea, capacitatea de lupta BVR era superioara primelor serii de F-16. Intersant a fost de asemenea considerat radarul Sapfir, care in loc de ecran afisa datele direct pe HUD. Printre punctele negative s-a remarcat duritatea comenzilor si vizibilitatea din cockpit, considerata ingrozitoare .
Inainte de a-si lua locul la Muzeul Aviatiei de la Hatzerim avionul a facut o escala si in state, unde de asemenea a fost “stors” bine... Evident pe acest avion , nr. 2789 , am decis sa-l fac, neavind alternative ; Fortele aeriene siriene sint printre cele mai “secretoase” din lume, practic neexistind fotografii cu avioane siriene in serviciu. Cu acest ML exista destule poze facute de noii proprietari, multe in culorile si marcajele originale, dinainte de a capata stelele lui David.
Ultimul incident in care a fost implicat un 23 sirian a fost doborirea in aprilie 2002 a unei drone israeliene de catre un 23ML . Povestea acestei actiuni este de asemenea interesanta. Intre 2000 si 2002, mai multe transporturi de tehnica militara pentru Irak au ajuns in portul sirian al-Ladheqiyah (Latakia). Nave continind piese pentru rachete anti aeriene si SS-1b ajung aici in februarie, martie si aprilie 2002 ingrijorind pe israelieni, care trimit o drona de recunoastere in spatiul aerian sirian. UAV-ul a fost doborit cu un R-60 la 2 minute dupa ce intrase in Siria .Un efort de recuperare din partea Iordanienilor (!) a fost dejucat de sirieni, care au trimis prompt o echipa in zona cu un Mi-8.
Inca in dotare in Siria, si cu noi pachete de imbunatatiri oferite destul de ieftin de OKB Mig, 23-urile MF si ML (MLD) ar putea ramine in serviciu inca 10-15 ani si, echipate cu noi generatii de rachete super manevrabile (ca R-73), in mainile unor piloti motivati si bine antrenati ar putea fi adversari de luat in seama intr-un eventual conflict.
Kitul : Zvezda Mig-23 MLD 1/72 de la Parcmodels
Un kit destul de dragut, insa cu multe neajunsuri. Detaliile sint in pozitiv, in general respecta geometria avionului, dar zona cockpitului este total fantezista. Cupola nu prea seamana cu una de mig-23, acelasi defect avind si kiturile de MF si 27 ale aceleiasi firme. Trenul de aterizare e aiurea redat. Interiorul e ca si inexistent.
Kitul e cam out of the box, am decis sa-l gravez un pic si sa-i adaug lansatoarele de capcane termice de provenienta siriana. Armamentul de Mig-23 ML era in general compus din 2xR24 (radio si IR) si 4xR60. Din pozele gasite cu avionul imediat dupa perfida aterizare rezulta ca nu avea lansatoarele duble de R-60 ci numai 2 simple.
Decalurile le-am luat de la High Decal Line, specializati pe inmatriculari mai exotice (Jadar ~ 5 Eu). Vopselele sint home-brewed, am incercat sa ma apropii cit mai mult de ce am vazut prin poze. In general asta era schema pentru toate migurile 23 de export. Din poze nu se observa urme de uzura, avionul parind destul de nou, asa ca m-am limitat ce ceva washuri usoare cu umbra arsa (danke wurger !).
Aceasta postare a fost editata de 1-0-9: 18 September 2006 - 07:57 AM