Sincer nu am prea inteles de ce unii(destul de multi) l-au denumit "little fellow" - mie nu-mi pare mic, chiar defel.
Istoria lui "76M" este cunoscuta sau usor conoscibila prin simpla metoda a gugalirii, asa ca nu voi adauga cine stie ce prolog.
Cateva lucruri atrag, totusi, atentia,cum a r fi faptul ca autotunul acesta a fost cel mai cunoscut/folosit blindat sovietic in ww 2,dupa "ilustrul" T 34.
"Calitatile" lui i-au atras porecla de "mica tarfa" din partea echipajelor, dar oricum am privi problema, autotunul acesta a prezentat un avantaj capital: a fost prezent intotdeauna acolo unde a fost nevoie de el si in numar suficient.
Lupta in camp deschis, impotriva altor blindate, a fost destul de eficienta, datorita tunului de 76,2 mm.Chiar si in cazul focului indirect, raza de actiune a armei s-a aflat extinsa undeva in jurul a 17 km, ceea ce nu-i putin.Totusi, munitia de 76,2 folosita de Suka, nu avea forta distructiva a obuzierelor de 152, ceea ce a facut ca acest tip de trageri sa ramana pe plan secund.
Datorita compartimentului de lupta de tip deschis, viata echipajelor nu era prea usoara,in conditiile climatului aspru al Rusiei, fara sa mai mentionam ca in cazul operatiunilor desfasurate in localitati, aceste blindate trebuiau bine aparate de infanterie, altfel o grenada sau o sticla incendiara bine plasate, rezolvau necazurile prilejuite de Suka.
Kitul Miniart urmeaza ca o succesiune fireasca a lucrurilor.
Dupa ce au scos pe piata seria tancurilor usoare T 70 si tunul ZiS 3, Miniartul a facut urmator pas, combinindu-le (dupa modificarile necesare)pe cele doua; rezultatul - un kit nou: acest SU 76 M.
El vine frumos turnat, cu piese potrivite corect si fara mari eforturi sau transformari, iar daca la toate astea adaugam si cele 535 de parti componente ale kitului, realizam ca avem de-a face cu o lucrare pe cinste.Aici am o mentiune speciala pentru senilele zale-cu-zale, ce se asambleaza usor si curat.
Cu toate acestea exista si unele neajunsuri, ca de pilda numerotarea gresita in cazul unor repere, ceea ce face necesara cercetarea cu mare atentie a locului in care sunt dispuse pe culee piesele cu pricina, sau teava tunului care se imbina clasic, din doua jumatati, pe lungime, modalitate care necesita o lipire perfecta si o finisare atenta a tevii. Oricum, dezavantajele acestea nu schimba perceptia generala, anume aceea ca avem de a face cu un kit bun si, mai ales, la un pret corect.
Adaug cateva poze cu stadiul in care ma aflu cu asamblarea, lucrarea fiind inceputa de...o saptamana sau cam asa.
Dupa cum se poate observa, am facut o proba/test de vopsire a cutiei blindate, iar rezultatul de pana acum imi pare multumitor.
Aceasta postare a fost editata de Longinus: 12 February 2016 - 10:02 PM